Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1954/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1954/R-CM
Ședința publică din 16 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
JUDECĂTOR 3: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanții, și, cu domiciliul ales la Judecătoria Moreni, în M, strada 22 2. nr.91, județul D, împotriva sentinței civile nr.856 din data de 21.09.2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr-, precum și cererea de intervenție în interes propriu, formulată de, domiciliată în M,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile, respectiv: recurenții-reclamanți, și, intimații-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Dâmbovița și intervenienta.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratură, întâmpinare, din partea intimatului-pârât Ministerul Justiției și Libertăților, prin care se invocă excepția inadmisibilității cererii de intervenție în interes propriu, formulată de.
În raport de dispozițiile art.50 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea pune în discuție excepția inadmisibilității cererii de intervenție în interes propriu formulată în cadrul recursului, unește excepția cu fondul și constatând recursul în stare de judecată se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița, la data de 22.06.2007, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Dâmbovița, solicitând obligarea acestora la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de stres, în procent de 50%, calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 20.04.2004 și până în prezent, precum și acordarea lunară a acestui spor în continuare în condițiile prevăzute de art.47 din Legea nr.50/1996, republicată și modificată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că potrivit art.47 din Legea nr.50/1996, magistrații beneficiază de spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar.
Art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat indirect prin art.50 din nr.OUG177/06.12.2002, cu mențiunea că pe data intrării în vigoare a ordonanței de urgență se abrogă art.11, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților. Acest articol se referă la indemnizațiile magistraților și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele judecătorești, cât și la modalitatea de stabilire a acestora.
Au mai arătat reclamanții, că nr.OUG27/29.03.2006 prevede la art.41 lit.a, că pe data intrării în vigoare a acestui act normativ se abrogă nr.OUG177/2002, publicată în Of. Partea I cu nr.824/18.12.2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.347/2003 cu modificările și completările ulterioare.
Reclamanții au susținut că cel de-al doilea act normativ de abrogare se referă la abrogarea în totalitate a sporului de stres, că dreptul prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 este și a rămas în vigoare de la data apariției actului normativ care îl reglementează și pe cale de consecință el trebuie acordat în continuare personalului din organele judecătorești, că, condițiile de risc și suprasolicitare neuropsihică nu s-au schimbat, dat fiind faptul că au crescut cerințele și exigențele actului de justiție odată cu intrarea României în Uniunea Europeană.
Prin întâmpinare, pârâta Curtea de Apel Ploieștia solicitat respingerea cererii, motivat de faptul că nr.OUG27/2006 prevede abrogarea nr.OUG177/2002, iar la art.41 lit.f se stipulează în mod clar că se abrogă și alte dispoziții contrare.
A mai arătat că legiuitorul a stabilit clar și fără echivoc că drepturile magistraților sunt reglementate exclusiv conform nr.OUG27/2006, alte dispoziții contrare nefiind aplicabile.
Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se constate lipsa calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că acesta nu se confundă cu bugetul de stat, rolul său fiind de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestor bugete.
În cauză a formulat întâmpinare și pârâtul Ministerul Justiției, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată, deoarece că art.47 din Legea nr.50/1996, invocat de reclamanți în susținerea pretențiilor, a fost abrogat total și explicit prin art.1 pct.42 din nr.OG83/2000, că abrogarea dispozițiilor legale care prevedeau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistraților și personalului auxiliar de specialitate reprezintă o problemă de legiferare, fiind vorba despre o opțiune a legiuitorului, singurul în măsură să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază.
În subsidiar, pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile mai vechi de 3 ani de la data introducerii acțiunii, solicitând ca instanța să constate că drepturile solicitate pe anul 2004, sunt în parte prescrise.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr.856/21.09.2007, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a respins acțiunea atât față de acesta cât și față de ceilalți pârâți pentru considerentele ce vor fi redate în continuare.
Art.47 din Legea nr.50/1996, prin care a fost acordat sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar, a fost total și explicit abrogat prin art.1 pct.42 din nr.OG83/2000.
De asemenea, acest articol a fost abrogat prin art.50 din nr.OUG177/2002, care prevedea că pe data intrării în vigoare a ordonanței se abrogă art.11, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr.50/1996 cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare.
OUG nr.27/2006 prevede la art.41 lit.a, că pe data intrării în vigoare a acestui act normativ se abrogă nr.OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, însă la lit.f a aceluiași articol se menționează abrogarea oricăror alte dispoziții contrare.
Așa fiind, nu poate fi vorba despre rămânerea în vigoare a art.47 din Legea nr.50/1996, deoarece legiuitorul a stabilit fără echivoc că drepturile cuvenite magistraților sunt reglementate exclusiv de nr.OUG27/2006, orice alte dispoziții contrare nefiind aplicabile.
Cum printre aceste dispoziții contrare se numără și cea privitoare la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar, înseamnă că dispozițiile privind acordarea acestora au fost și ele abrogate.
Pe de altă parte, prin nr.OUG134/1999 privind unele măsuri referitoare la salarizarea magistraților și a celorlalte categorii de personal din organele autorității judecătorești, s-a stabilit ca Ministerul Justiției să elaboreze un proiect de act normativ pentru corelarea salarizării personalului din organele autorității judecătorești cu prevederile Legii nr.154/1998 cu modificările și completările ulterioare.
În aceste condiții, prin reglementarea noului sistem de salarizare s-a realizat posibilitatea unor majorări a salariilor personalului din sectorul bugetar, în limita fondurilor bugetare, iar legea bugetului de stat pe anul 2002 majorat valoarea de referință universală și indicatorul de prioritate sectorială pentru membrii autorităților legislative și executive, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică fiind inclus în coeficientul mărit față de cel prevăzut de Legea nr.50/1996.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor, tribunalul a apreciat că este întemeiată față de faptul că acest minister nu este parte în raportul de muncă dintre reclamanți și pârâți, că rolul său este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite.
Prin opinia separată formulată, unul dintre asistenții judiciari ce au participat la soluționarea cauzei a arătat că acțiunea trebuia admisă cu consecința obligării pârâților la plata sporului în litigiu, pentru considerentele ce vor fi redate în continuare.
Prin art.47 din Legea nr.50/1996 republicată privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești s-a introdus acest spor, având în vedere condițiile deosebite de muncă din acest domeniu de activitate. Acest text de lege a fost abrogat prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Cum nr.OG83/2000 reprezintă o ordonanță ordinară, iar domeniul referitor la salarizare nu poate fi reglementat decât printr-o lege organică, se constată încălcarea dispozițiilor art.114 din Constituție, în vigoare la acea dată.
Conform prevederilor art.114 alin.1 din Constituția României în forma anterioară republicării acesteia, Parlamentul putea adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domeniul care nu face obiectul legilor organice.
Art.72 alin.3 din Constituție precizează în mod expres care sunt domeniile reglementate prin lege organică, iar la lit.h se regăsește aspectele referitoare la organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi.
Toate aceste aspecte trebuie interpretare prin prisma art.4 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă care prevede că actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le emită.
Prevederile nr.OG83/2000 vis a vis de art.47, încalcă dispozițiile constituționale, dar și art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, deoarece măsura adoptată printr-o ordonanță nu este proporțională cu situația care a determinat-o, aducând atingere existenței dreptului. La data stabilirii acestui drept s-au avut în vedere condițiile în care magistrații își desfășoară activitatea, caracterizate prin risc și suprasolicitare neuropsihică, iar acestea există și astăzi în aceeași formă.
Situația este similară celei privind sporurile de vechime în muncă, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.XXXVI/07.05.2007, a respins recursul în interesul legii, stabilind că dispozițiile art.33 alin.1 din Legea nr.50/1996, în raport cu prevederile art.1 pct.32 din nr.OG83/2000, art.50 din nr.OUG177/2002 și art.6 alin.1 din nr.OUG160/2000, se interpretează în sensul că "judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege".
Comisia Europeană a pus în aplicare unele măsuri care au scopul de a garanta securitatea și sănătatea lucrătorilor. Directiva cadru 89/391 prevede reglementări fundamentale în domeniul securității și sănătății în muncă, care afirmă cu claritate obligația angajatorilor de a asigura securitatea și sănătatea la locurile de muncă, inclusiv cu referire la efectele stresului în muncă. Toate statele membre au implementat această directivă în legislația proprie, iar unele din acestea au elaborat, în completare, ghiduri de prevenire a stresului în muncă.
În completare cu abordările din Directiva cadru, pentru a elimina efectele de durată ale stresului și prin stabilirea angajaților care pot fi afectați, trebuie să se acționeze în mod adecvat pentru evitarea vătămărilor produse de stres.
De altfel, dispozițiile art.155, 165, 236, 239 și 241 pct.1 lit.d din Codul muncii prevăd obligativitatea acordării sporurilor.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate sub motivul de recurs prevăzut de art.3041Cod procedură civilă arătând, în esență, că instanța de fond a făcut o interpretare greșită a legii, deoarece prin art.I pct.4 din nr.OG83/2000 nu se puteau abroga legal dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, care este o lege organică, astfel că nr.OG83/2000 încalcă dispozițiile art.114 din Constituția României și art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
S-a mai arătat că măsura adoptată prin nr.OG83/2000 nu este proporțională cu situația care a determinat-o, aducând atingere existenței dreptului magistraților la un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică față de condițiile în care își desfășoară activitatea, condiții ce nu s-au schimbat nici în prezent.
Prin întâmpinările formulate în cauză, Curtea de Apel Ploiești și Ministerul Justiției și Libertăților au solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că sentința este legală și temeinică în condițiile în care art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat prin nr.OG83/2000, abrogare menținută prin art.50 din nr.OUG177/2002 și ulterior prin art.41 lit.a din nr.OUG27/2006.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, Ministerul Justiției și Libertăților a arătat că efectul modificării legislației salarizării magistraților nu a fost în nici un caz diminuarea drepturilor salariale ci, dimpotrivă, creșterea acestora prin crearea unui nou sistem de salarizare bazat pe principii noi.
Prin încheierea nr.3066/15.05.2008, pronunțată în dosarul nr-, Înalta Curte de Casație și Justiție Baa dmis cererea de abținere formulată de toți judecătorii Curții de Apel Ploiești și a trimis cauza spre soluționare Curții de Apel Pitești.
După înregistrarea dosarului la această instanță, intervenienta a formulat cerere de intervenție în nume propriu, înregistrată la dosar la 16.10.2009, prin care a solicitat acordarea aceluiași spor pentru perioada aprilie 2004 - aprilie 2005, când a fost pensionată din funcția de judecător la Judecătoria Moreni, pentru limită de vârstă.
Prin întâmpinarea depusă în cauză la cererea de intervenție în nume propriu, Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat respingerea acesteia ca inadmisibilă față de dispozițiile art.50 și respectiv art.49 al.1 și 2 Cod procedură civilă, fiind formulată în recurs și față de caracterul personal al raportului de muncă.
S-a mai arătat că, pentru perioada aprilie 2004 - aprilie 2005 este prescrisă cererea de intervenție, formulată la 13.10.2009, iar pentru perioada 20.04.2004 - 22.06. 2004 este prescrisă și acțiunea reclamanților, înregistrată la instanța de fond la data de 22.06.2007.
Recursul reclamanților este fondat, iar cererea de intervenție în nume propriu este inadmisibilă.
Sentința recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii atât în ceea ce privește admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, cât și în ceea ce privește respingerea acțiunii pe fond față de pârâți.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, în prezent Ministerul Finanțelor Publice, trebuie reținut că, deși nu este parte în raportul de muncă dedus judecății, Ministerul Finanțelor Publice are totuși calitate procesuală pasivă în cauza de față.
Potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările necesare.
De asemenea, conform art.3 al.1 și 2 din nr.HG208/2005 această instituție gestionează și proiectul legii de rectificare bugetară.
Pe de altă parte, potrivit art.131 al.1 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere că, în lipsa alocării fondurilor bugetare, Ministerul Justiției și Libertăților se află în imposibilitate de a dispune de fonduri bugetare pentru plata sumelor reprezentând sporuri salariale.
Referitor la fondul cauzei trebuie reținute următoarele considerente:
Reclamanții au fost și sunt judecători la Judecătoria Moreni.
Sporul de 50% solicitat prin acțiune a fost reglementat prin art.47 din Legea nr.50/1996, text potrivit căruia "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut".
Prin Decizia nr.XXI/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.5/2008, publicată în Monitorul Oficial nr.444/13.06.2008, s-a admis recursul în interesul legii și s-a decis că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Deciziile pronunțate în recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțele de judecată, potrivit art.329 al.3 Cod procedură civilă.
Față de aceste considerente acțiunea reclamanților, pentru obligarea la plata drepturilor reprezentând sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este fondată, urmând a fi admisă, însă, doar pentru ultimii trei ani anteriori introducerii acțiunii și pe viitor.
Trebuie reținut că acțiunea reclamanților a fost înregistrată la instanța de fond, respectiv la Tribunalul Dâmbovița, la data de 22.06.2004.
Referitor la cererea de intervenție în nume propriu formulată de intervenienta trebuie reținut că, potrivit art.50 al.2 și 3 Cod procedură civilă, aceasta nu se putea face direct în recurs, fiind astfel inadmisibilă.
În consecință, curtea, în baza art.312 al.1 și 3 Cod procedură civilă, va admite recursul reclamanților, va casa sentința și pe fond va admite acțiunea și va obliga pârâții să plătească reclamanților sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pe ultimii 3 ani anteriori introducerii acțiunii și pe viitor.
În baza art.50 al.2 și 3 Cod procedură civilă, va respinge cererea de intervenție în nume propriu formulată de intervenienta ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanții, și, cu domiciliul ales la Judecătoria Moreni, cu sediul în orașul M,-, județul D, împotriva sentinței civile nr.856 din 21.09.2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P și TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște,-, județul
Casează sentința și pe fond admite acțiunea și obligă pe pârâți să plătească reclamanților sporul de 50% pe ultimii 3 ani anteriori introducerii acțiunii și pe viitor.
Respinge ca inadmisibilă cererea de intervenție în nume propriu formulată de intervenienta, domiciliată în municipiul M,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - -, - -,
Grefier,
- -,
Red.
Tehnored.
Ex.14/07.01.2010.
Jud.fond: Gh.
.
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan, Maria Ploscă
