Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1953/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1953/R-CM
Ședința publică din 16 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
JUDECĂTOR 3: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile civile declarate de recurent CURTEA DE APEL PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, județul A și MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE-reprezentat de DIRECTIA GENERALĂ A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI, cu sediul în Rm.V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.824 din data de 15.10.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic -, pentru recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice-prin V, fără delegație la dosar, lipsind recurenta-pârâtă Curtea de APEL PITEȘTI, intimata-reclamantă, intimații-pârâți Tribunalul Vâlcea și Ministerul Justiției și Libertăților și expertul în domeniul discriminării Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic -, pentru recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice-prin V, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Consilier juridic -, pentru recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice-prin.V, solicită admiterea recursului instituției pe care o reprezintă.
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 15.04.2009, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Vâlcea, Curtea de APEL PITEȘTI, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării - citat în temeiul art.27 pct. 3 din nr.OG137/2000 republicată, pentru opozabilitatea hotărârii, pentru a fi obligați la plata drepturilor salariale constând în sporul de 50% din salariul de bază brut lunar, actualizat cu indicele de devalorizare monetară, începând cu data de 01.12.2008 și pe viitor, plata dobânzilor egale aferente acestui spor, de la data nașterii drepturilor și până la efectuarea plății efective și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești s-a prevăzut că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar", text abrogat prin art. pct.42 din nr.OG83/2000, ordonanță emisă cu încălcarea art.144 din Constituția României, în vigoare la acea dată, deoarece reglementa un domeniu care nu poate face decât obiectul legilor organice, sens în care au fost invocate dispozițiile art.114 alin.1 din Constituție, în redactarea anterioară revizuirii din 2003, cât și cele ale art.72 pct.3, lit.h și l, salariul fiind un element esențial al raporturilor de muncă.
faptul că sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, de care beneficiau magistrații și personalul auxiliar de specialitate, a fost abrogat cu încălcarea dispozițiilor art.41 alin.2 și art.53 din Constituția României, precum și ale art.1 din Protocolul 1 la. că prin raportare la dispozițiile Legii nr.24/2004 privind normele de tehnică legislativă, ordonanța de guvern nu poate modifica dispozițiile actului normativ superior, respectiv legea, în condițiile în care dispozițiile art.155, 165, 236, 239, 241 pct.1 lit.d din Codul muncii prevăd obligativitatea acordării sporurilor, făcând trimitere și la Directiva - cadru 89/391 care prevede reglementări fundamentale în domeniul securității și sănătății în muncă, precum și la Decizia nr.21/10.03.2008 a care a constatat, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Cu adresa înaintată la fila 42 dosar, în urma demersului făcut de instanță, reclamanta a precizat că aceasta este angajată ca aprod la Judecătoria Drăgășani, începând cu data de 01.12.2008.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția -ă a Finanțelor Publice V, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii față de acesta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane juridice fără calitate procesuală pasivă, iar pe cale de apărare, a arătat că cererea reclamantei este lipsită de interes față de Decizia nr.21/2008 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001, iar pe de altă parte, chemarea în judecată a pârâtului este și prematură deoarece ordonatorul principal de credite - Ministerul Justiției nu a cerut deschiderea de credite pentru reclamantă, singurele părți care pot avea calitate procesuală în raportul de muncă fiind angajatul și angajatorul.
În final, pârâtul a precizat că reclamanta nu a făcut dovada culpei procesuale a Ministerul Finanțelor Publice pentru a cădea în pretenții, solicitând admiterea excepția lipsei calității sale procesuale pasive și respingerea acțiunii.
Prin întâmpinarea de la filele 15-16 dosar, Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat respingerea pretențiilor formulate de reclamantă, învederând că prin Decizia nr.21/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că doar judecătorii procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% calculat la indemnizația brută, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001, însă sporul de 50% nu mai subzistă pentru personalul auxiliar începând cu februarie 2007, în condițiile în care dispozițiile Legii nr.50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar au fost abrogate în întregime.
Referitor la pretenția de obligare la plata de dobânzi, pârâtul a solicitat respingerea acesteia, invocând prevederile art.1082 și art.1088 Cod civil, în cauză neputând fiind pretinsă decât actualizarea sumelor conform ratei inflației.
Prin întâmpinarea de la filele 20-22 dosar, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că în temeiul art.27 din nr.OG137/2000 republicată nu poate fi chemat în această calitate, dat fiind că în baza art.16-20 din nr.OG137/2000, Consiliul are alte atribuții și competențe, numai judecarea cauzei având loc cu citirea obligatorie a, în sensul stabilirii caracterului discriminatoriu al faptei incriminate.
Prin sentința civilă nr.824 din 15 octombrie 2009, Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, respingând acțiunea față de acesta, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și a admis acțiunea formulată de reclamantă, fiind obligați pârâții Tribunalul Vâlcea, Curtea de APEL PITEȘTI, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice la plata drepturilor salariale constând în sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la salariul de bază brut, lunar, actualizat cu indicele de inflație, începând cu data de 01.12.2008 și în viitor.
Pârâtul Tribunalul Vâlceaa fost obligat să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
Capătul de cerere privind dobânzile legale a fost respins ca neîntemeiat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice a fost respinsă, cu motivarea că în aplicarea dispozițiilor art.3 din nr.HG208/2005, acest minister are atribuții referitoare la pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare bugetară, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art.1 din nr.OG 22/2002 aprobată prin Legea nr.288/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele lor cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația.
Așa fiind, reținând că aceste atribuții circumscriu calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, neavând relevanță în cauză că litigiul se desfășoară între reclamantă și alte persoane, în calitate de angajator și, respectiv, de ordonatori de credite, pentru drepturi cuvenite în derularea unui raport de muncă, excepția invocată a fost respinsă ca neîntemeiată.
Celelalte aspecte invocate de același pârât, pe cale de apărare, au fost înlăturate.
Astfel, nu se confirmă susținerea pârâtului în sensul că acțiunea formulată de reclamantă ar fi lipsită de interes, dat fiind că existența Deciziei nr.21/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, deși obligatorie, este de natură să conducă la concluzia că fiecare persoană îndreptățită poate beneficia de acordarea drepturilor la care aceasta din urmă se referă (sporul de 50% calculat la salariul de bază brut lunar) fără concretizarea existenței unui asemenea drept și printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă pronunțată în condițiile dreptului comun.
De asemenea, susținerea pârâtului în sensul că este prematură chemarea sa în judecată, întrucât ordonatorul principal de credite, Ministerul Justiției și Libertăților, nu a cerut deschiderea de credite pentru reclamantă, a fost înlăturată, deoarece acest demers poate fi realizat în aceleași condiții, respectiv după obținerea unei hotărâri și depunerea titlului executoriu de către petentă, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice având obligația de a aloca fondurile necesare plății sumelor datorate cu acest titlu, calculate ca atare în baza sentinței.
În ceea ce privește excepția invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, față de dispozițiile legii speciale și anume reglementarea cuprinsă la art.16-19 din OG nr.137/31 august 2000, republicată, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, care fixează obiectul de activitate și atribuțiile acestei autorității, tribunalul a constatat că este întemeiată.
În concret, reclamanta nu justifică în acest proces calitatea de "pârât" a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, așa cum în mod corect a învederat pe cale de excepție această instituție, însă în calitatea sa de expert și singură autoritate în materia faptelor ce constituie discriminare în înțelesul legii, se impunea citarea obligatorie în prezenta cauză, pentru opozabilitatea soluției, așa cum statuează art.27 alin.(3) din nr.OG137/2000, text invocat de Consiliu.
Prin urmare, fiind admisă excepția, a fost respinsă acțiunea reclamantei față de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca neavând calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanta a îndeplinit și îndeplinește și în prezent funcția de aprod în cadrul Judecătoriei Drăgășani, iar salarizarea acesteia, în categoria personalului personal auxiliar de specialitate, raportat la perioada arătată în acțiune, a fost stipulată de dispozițiile Legii nr.50/1996, act normativ care, într-adevăr, în forma inițială, nu prevedea sporul în discuție de 50% ca parte componentă a salariului.
Însă, prin nr.OG56/1997, care a completat nr.OG9/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, prin art.421, devenit ulterior, ca urmare a renumerotării, art.47 din Legea nr.50/1996, s-a introdus dreptul reclamantei de a se acorda un spor de risc și pentru suprasolicitare neuropsihică.
Potrivit art.114 alin.(1) din Constituția României, în vigoare la acea dată, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
În conformitate cu art.72 pct.3 lit.h și l din Constituție, printr-o lege organică se reglementează organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi, precum și regimul general privind raporturile de muncă, fiind evident că un element esențial al raportului de muncă este salariul, ceea ce impune ca acesta să fie reglementat numai prin lege organică, fapt învederat și de reclamantă.
Prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 s-a dispus în sensul că textul art.47 se abrogă.
Legea nr.24/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, precizează la art.57, 58 și 62, că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unor articole ori alineate și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea constă în introducerea de dispoziții noi, pe când abrogarea se referă la prevederile contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Ca atare, prin emiterea nr.OG83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlament, aceasta presupunând că la data intentării acțiunii dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 nu și-au încetat aplicabilitatea, ci, dimpotrivă, ele și-au produs și în continuare efectele juridice.
În cauza de față, pretențiile formulate de reclamantă se întemeiază pe un serviciu deja prestat, ce constituie bun în sensul practicii, a cărui proprietate îi conferă dreptul de a nu fi lipsită de acesta în mod nejustificat din perspectiva art.1 din Primul Protocol adițional la. coroborat cu art.44 din Constituție. Potrivit art.1 din Primul Protocol adițional la. orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale; nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Sporul de 50% solicitat de reclamantă constituie un drept de creanță (bun în sistemul de drept unional european), susceptibil de a fi protejat de art.1 din Primul Protocol adițional.
În speță, existând un conflict între art.I pct.42 din OG nr.83/2000 și art.1 din Protocolul adițional nr.1 la. în conformitate cu art.20 alin.(2) din Constituție, instanța a dat preponderență și aplicabilitate juridică acestui din urmă text legal.
Potrivit art. 998 Cod civil, orice faptă care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe cel din a cărui culpă s-a cauzat, a-l repara.
Pe cale de consecință, apreciind că s-a dovedit cu certitudine că există un prejudiciu creat reclamantei care nu a mai putut beneficia legal de sporul de 50%, luând în considerație și aspectele statuate prin Decizia nr. 21 / 10.03.2008 adoptată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, potrivit căreia "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001", găsind justificate în parte pretențiile deduse judecății, tribunalul a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâții Tribunalul Vâlcea, Curtea de APEL PITEȘTI, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice la plata drepturilor salariale constând în sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică din salariul de bază brut, lunar, actualizat cu indicele de inflație, începând cu data de 01.12.2008 și în viitor, în contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Capătul de cerere privind actualizarea despăgubirilor pretinse constând în sporul de 50% a fost respins, întrucât în temeiul art. 1082 Cod civil, debitorul este obligat să plătească daune - interese pentru neexecutarea obligației sau executarea cu întârziere, chiar dacă fapta pârâților nu este săvârșită cu intenție, afară numai dacă nu se va dovedi că neexecutarea provine dintr-o cauză străină.
Solicitarea reclamantei privind înscrierea în carnetul de muncă a mențiunilor corespunzătoare s-a constatat a fi întemeiată, deoarece prezintă interes sub aspectul modalității de calcul a pensiei, la momentul când va interveni o astfel de situație, dispunându-se obligarea pârâtului Tribunalul Vâlcea să se conformeze în acest sens.
Având în vedere că sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică se acordă, în condițiile arătate, ca și debit actualizat la data plății, în prezenta cauză neputând fiind pretinsă decât actualizarea sumelor conform ratei inflației, a fost respinsă cererea privind acordarea dobânzii legale aferente.
Împotriva sentinței civile nr.824/15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea au formulat în termen recurs pârâții Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția -ă a Finanțelor Publice V și Curtea de APEL PITEȘTI.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția -ă a Finanțelor Publice Vac riticat sentința pentru nelegalitate în sensul motivelor de modificare prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, cu aplicarea art.3041Cod procedură civilă.
Motivând recursul, pârâtul susține că în mod greșit au fost respinse excepțiile lipsei calității procesual pasive a acestui minister și excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii în raport de dispozițiile Deciziei nr.21 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, la data de 10 martie 2008.
Împotriva sentinței civile nr.824/15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlceaa formulat recurs și pârâta Curtea de APEL PITEȘTI, criticând-o pentru nelegalitate în sensul motivului de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, respectiv aplicarea greșită a legii.
Motivând recursul pârâta susține în esență, că hotărârea este nelegală față de dispozițiile deciziilor Curții Constituționale, cu referire la decizia nr.838/27 mai 2009 și față de abrogarea dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996.
Se solicită astfel admiterea recursurilor și pe fond respingerea acțiunii.
Examinând criticile formulate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția -ă a Finanțelor Publice se constată că nu sunt întemeiate, iar recursul nu este fondat.
În ce privește motivul de modificare invocat de pârât și care s-ar încadra în dispozițiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă, respectiv interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, din conținutul expunerii motivelor de recurs nu rezultă că acesta s-ar regăsi în textul mai sus-citat.
Referitor la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive, trebuie reținut că față de dispozițiile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectului bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, astfel că, față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor bănești cuvenite salariaților altui minister, în mod corect a reținut prima instanță calitatea procesuală pasivă a pârâtului.
În același timp trebuie avute în vedere și dispozițiile art.131 alin.1 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, potrivit cărora, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, iar în lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare, Ministerul Justiției și Libertăților și unitățile subordonate acestuia sunt în imposibilitate de a plăti drepturile salariale solicitate de reclamantă.
Nu este întemeiată nici excepția lipsei de interes a reclamantei, invocată de pârât, în condițiile în care reclamanta avea un drept legal la acordarea sporului de 50%, iar angajatorul nu îi acordă acest spor.
Interesul, definit ca folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare, trebuie să existe nu numai la punerea în mișcare a acțiunii, ci și pe parcursul tuturor fazelor procesuale.
Ori, față de data introducerii acțiunii, 15.04.2009, deci după data pronunțării Deciziei nr.21/10.03.2008 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, a recunoscut acest spor și personalului auxiliar de specialitate al instanțelor, cât și de faptul că drepturile cuvenite nu s-au acordat chiar și după pronunțarea deciziei, interesul reclamantei există și este actual în continuare.
Recursul formulat de pârâta Curtea de APEL PITEȘTI este nefondat.
În ce privește prima critică ce vizează aplicabilitatea deciziei nr.838/27 mai 2009 pronunțată de Curtea Constituțională, aceasta este neîntemeiată, urmând a se observa motivarea dată conflictului de natură constituțională rezolvat prin această decizie.
Astfel, se arată că decizia pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art.329 din Codul d e procedură civilă.
De asemenea Curtea a statuat că, potrivit competențelor sale, care sunt expres și limitativ prevăzute de art.146 din Constituție și de Legea nr.47/1992, aceasta asigură, pe calea controlului de constituționalitate, supremația Constituției în sistemul juridic normativ, nefiind competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâri judecătorești sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice.
În speță este vorba de decizia nr.XXI din 10 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru examinarea recursului în interesul legii privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, ce reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, în raport cu prevederile art.I pct.42 din Ordonanța Guvernului nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, aprobată prin Legea nr.334/2001 referitor la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Conform acestei decizii instanța supremă a statuat că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001".
Cu această motivare se răspunde și celei de a doua critici formulate de pârâta Curtea de APEL PITEȘTI, și care este de asemenea neîntemeiată.
Așa fiind în considerarea celor arătate mai sus se apreciază că ambele recursuri sunt nefondate și în consecință conform dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V și CURTEA DE APEL PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.824 din 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, intimați fiind reclamanta, cu domiciliul ales la sediul Judecătoriei Drăgășani,-, județul V, pârâții TRIBUNALUL VÂLCEA, cu sediul în Râmnicu V, nr.1, județul V, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5 și expertul în domeniul discriminării CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - -, - -,
Grefier,
- -,
Red.
Tehnored.
Ex.8/14.01.2010.
Jud.fond:.
.
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan, Maria Ploscă
