Drepturi salariale ale personalului din justiție. Încheierea /2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 2 iunie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 3: Biciușcă Ovidiu
Grefier - -
La ordine, judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B -PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, împotriva sentinței nr.76 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava - secția conflicte de muncă și asigurări sociale (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților recurenți, reprezentanții pârâților intimați Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Suceava, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și reclamanții intimați, și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care instanța, constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
CURTEA
Din lipsă de timp pentru deliberare,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 09 iunie 2009.
Pronunțată în ședință publică, azi 02 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.832
Ședința publică din 9 iunie 2009
Președinte - -
Judecător - -
Judecător - -
Grefier - -
La ordine, pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B -PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, împotriva sentinței nr.76 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava - secția conflicte de muncă și asigurări sociale (dosar nr-).
Concluziile ședinței au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 2 iunie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, în baza art.260 alin.1 cod procedură civilă, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 9 iunie 2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Curții de Apel Suceava înregistrată sub nr- din 15.10.2008, reclamanții, în funcție de personal conex în cadrul Curții de Apel Suceava, în funcție de personal conex în cadrul Tribunalului Suceava și în funcție de personal conex în cadrul Judecătoriei Suceava, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B, Tribunalul Suceava și Curtea de Apel Suceava, Ministerul Economiei și Finanțelor B, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării să se dispună obligarea pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava, Curtea de Apel Suceava la plata diferențelor de salarii, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, fiecăruia în funcție de perioada efectiv lucrată, sume actualizate în raport de indicele de inflație la data plății efective astfel:
- pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 30 septembrie 2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform OG9/2005;
- pentru perioada 1 octombrie 2005 - 31 ianuarie 2006, la valoarea de referință sectorială 297,4 lei, conform OG 9/2005;
- pentru perioada 1 februarie 2006 - 31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform OG3/2006;
- pentru perioada 1 septembrie 2006 - 31 decembrie 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform OG3/2006;
- pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007, la valoarea de referință sectorială de 358 lei conform OG10/2007;
- pentru perioada 1 aprilie 2007 - 30 septembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform OG10/2007;
- pentru perioada 1 octombrie 2007 - 31 decembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 405 lei, conform OG10/2007, în raport cu valoarea de referință sectorială pentru care au fost calculate salariile în perioadele de mai sus, precum și obligarea pârâtului Ministerul d e Finanțe Publice la alocarea sumelor necesare efectuării plăților.
Motivând acțiunea reclamanții au susținut că au calitatea de personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești funcționând la Curtea de Apel Suceava, respectiv Tribunalul Suceava și Judecătoria Suceava iar drepturile solicitate au fost recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, respectiv sentințele civile nr.500/2002 și nr.4/2003 ale Tribunalului Botoșani
Reclamanții au arătat că fac parte din personalul din sistemul justiției conform Legii nr. 50/1996 și nr.OUG 27/2006, enunțând principiul consacrat prin art. 1 din legea enunțată conform căruia "salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete se face ținându-se seama de rolul, răspunderea, complexitatea, caracterul justiției de putere în stat, de pregătirea și competența profesională, precum și de incompatibilitățile și interdicțiile pentru magistrați, prevăzute de Constituție și de Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească".
Reclamanții au evocat și dispozițiile art. 2 și 3 din Legea nr. 154/1998, art. 1 alin. 1 din nr.OG 134/1999, art. 11din nr.OG 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, nr.OUG 177/2002, nr.OUG 27/2006 susținând, în esență, că drepturile salariale odată recunoscute de lege nu mai pot fi diminuate în mod unilateral întrucât drepturile personalelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu, iar acordarea unei valori de referință sectorială diferită pentru salarizarea persoanelor din cadrul celor trei puteri ale statului contravine dispozițiilor constituționale, ale legislației muncii și nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, dar și normelor de tehnică legislativă.
Pârâtul Ministerul Justiției prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii reclamanților arătând că dispozițiile art.1,2 și 27 din OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare au fost declarate neconstituționale astfel încât stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept și o obligație a legiuitorului.
Au fost enunțate dispozițiile art.11din Legea nr.50/2006 și nr.OG8/2007.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin punctul de vedere formulat a susținut că nu are competența materială de a se pronunța cu privire la sesizările având ca obiect măsurile legislative adoptate în contextul practicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar față de dispozițiile art.19 din OG nr.137/2000 astfel cum au fost modificate.
Totodată a enunțat dispozițiile art.1 și următoarele din aceeași reglementare precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în domeniul aplicării dispozițiilor art.14 privind interzicerea discriminării, iar în ce privește dispozițiile art.27 din nr.OG137/2000 are doar competența de a-și exprima punctul de vedere în calitatea de expert în materie.
Prin sentința nr.76 din 11 decembrie 2008, Curtea de Apel Suceava, ca instanță de fond, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și a respins acțiunea față de acest pârât ca inadmisibilă.
A admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava la plata diferențelor salariale calculate pe baza valorii de referință sectoriale prevăzută pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare corectate cu evoluția prețurilor de consum actualizate la rata inflației raportate la următoarele sume:
-264,7 lei pentru perioada - 1.ianuarie 2005 -30.09.2005 OG9/2005;
-297,4 lei pentru perioada 1.10.2005 - 31.01.2006 conform OG9/2005;
-312,3 lei pentru perioada 1.02. - 31.08.2006 conform OG3/2006;
-331 lei pentru perioada 1.09.2006 - 31.12.2006 conform nr.OG3/2006;
-358 lei pentru perioada 1.01.2007 - 31.03.2007 conform OG10/2007;
-365 lei pentru perioada 1.04. - 30.09.2007 conform OG10/2007;
-405 lei pentru perioada 1.10.2007. 31.12.2007 conform OG10/2007.
A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor B să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale enunțate.
Pentru a pronunța această sentință, a reținut următoarele:
În temeiul dispozițiilor art.137 Cod procedură civilă, analizând legitimarea procesuală pasivă a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în raport de prevederile nr.OG137/2000 privind prevenirea și combaterea oricăror forme de discriminare, republicată, cu modificările și completările ulterioare s-a constatat că reclamanții au înțeles să cheme în judecată, în calitate de pârât și această instituție pentru a fi obligată la plata unor diferențe de drepturi salariale.
Potrivit art.16 - 20 din această reglementare - Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este instituția abilitată de lege să aplice dispozițiile legislative în materie de discriminare, să constate și să sancționeze contravențiile conform dispozițiilor nr.OG137/2000 iar în situația formulării unei acțiuni în justiție pentru plata de despăgubiri sau a restabilirii situației anterioare, judecata litigiului se va face cu citarea obligatorie a acestei instituții în calitate de expert în domeniul discriminării conform art.27 alin.3.
Ori calitatea de expert nu trebuie confundată cu calitatea de pârât astfel încât a fost admisă excepția lipsei de legitimare pasivă a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării față de care a fost respinsă acțiunea ca inadmisibilă.
Pe fondul cauzei s-a constatat că reclamanții au calitatea de personal conex personalului auxiliar de specialitate conform art.3 alin 3 din Legea nr.567/2004 modificată și completată prin Legea nr.17/2006, publicată în Monitorul Oficial.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, salariile de bază în sectorul bugetar se stabilesc pe baza următoarelor elemente:
- valoarea de referință universală;
- indicatorii de prioritate intersectorială, exprimați în procente, diferențiați pe domenii de activitate;
- valori de referință sectoriale, exprimate în lei, rezultate din înmulțirea valorii de referință universală cu indicatorii de prioritate intersectorială;
- grila de intervale pentru stabilirea salariilor de bază, pentru funcțiile fiecărui sector de activitate.
Potrivit art. 1 din nr.OUG 134/1999, aprobată prin Legea nr. 714/2001, începând cu luna septembrie 1999 valoarea coeficientului 1 de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/10096, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 "pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".
Prin art. 13 alin. 1 din Legea bugetului de stat pe anul 2001 nr. 216/2001, valoarea de referință universală a fost stabilită la 2.444.000 lei, iar indicatorul de prioritate intersectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese, numite și asimilate acestora a fost prevăzut ca fiind de 0,62, astfel încât valoarea de referință sectorială rezultată era de 2.444.000 lei x 0,62 = 1.515.280 lei.
Prin legile anuale ulterioare referitoare la bugetul de stat nu au fost prevăzute modificări ale valorii de referință universală sau ale indicatorului de prioritate intersectorială pentru funcțiile de demnitate publică.
Dispozițiile legale enunțate au fost corelate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 154/1998 și dispozițiile art. 11alin.1 și 2 din nr.OG 83/2000 privind modificările și completările Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/2001, cu art.2 și 48 din nr.OUG 177/2002, nr.OUG 123/2003, nr.OUG 191/2002, OUG nr.134/1999 și OG nr.9/2005.
Drept urmare, în baza prevederilor legale anterior menționate, ale art. 1 alin. 4 din Constituția României care reglementează organizarea statului potrivit "principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale" și ale art. 1 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 conform cărora "puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de Casație și Justiției și de celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege", curtea a constatat întemeiate pretențiile reclamanților pentru plata diferențelor salariale calculate prin luarea în considerare a valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite.
Conform art. 38 din Codul muncii - aprobat prin Legea nr. 53/2003 drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunor tranzacții, renunțări sau limitări, drepturile salariale astfel cum au fost reglementate la nivelul valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, au fost în mod nejustificat diminuate, fără nici o justificare, cu încălcarea dispozițiilor art. 53 din Constituție și dispozițiile art. 1 din Protocolul 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, jurisprudența CEDO stabilind în mod constant că noțiunea de bun în sensul art. 1 din Protocol adițional nr. 1 la Convenție include și drepturile salariale.
Drept consecință însăși pârâtul Ministerul Justiției, prin Ordinele nr. 903/C/2003 și nr. 3/2005 a luat în analiză problemele de natură salarială ale personalului din sistemul justiției, recunoscând ca fiind datorate drepturile salariale la nivelul valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite efectuând plățile și pentru persoanele care nu dețineau titluri executorii, această măsură fiind prevăzută de același pârât și prin nr.HG 232/2005 publicată în Of. nr. 273/2005 privind aprobarea privind aprobarea Strategiei de reformă în domeniul justiției și a Planului de acțiune pentru aducerea la îndeplinire a acestei strategii, prin anexele 1 și 2, stabilind scadența de plată în luna decembrie 2005.
Deși pârâtul Ministerul Justiției a invocat deciziile pronunțate de Curtea Constituțională în aplicarea art. 1 și 2 din nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, s-a constatat că reclamanții și-au întemeiat acțiunea și pe dispozițiile Codului muncii și Constituției, în ce privește discriminarea astfel încât în raport de prevederile art. 20 din Constituție, în măsura în care există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile, sunt aplicabile reglementările internaționale, respectiv prevederile art. 14 din Convenția privind drepturile omului și libertățile fundamentale, art. 1 din Protocolul nr. 1 la această convenție și Protocolul nr. 12 la convenție, ratificat de România prin Legea nr. 103/2006.
Față de cele reținute, având în vedere valoarea de referință sectorială de 2.380.592 lei aplicabilă la nivelul lunii decembrie 2004, s-a constatat că și salariile personalului auxiliar de specialitate trebuiau calculate pe baza valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, conform celor specificate în dispozitiv.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului
În motivarea recursului Ministerul Justiției și Libertăților arătat că prin acțiunile în justiție pot fi valorificate drepturi recunoscute și ocrotite de lege. Câtă vreme drepturile solicitate de intimații-reclamanți nu sunt prevăzute de legislația specială de salarizare, ținând cont și de principiul separației puterilor în stat, a apreciat că o astfel de cerere nu putea fi soluționată de către instanța de fond, care prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege a depășit limitele puterii judecătorești și și-a arogat atribuții de legiferare.
Admițând acțiunea, instanța a obligat pârâții la plata unor diferențe salariale rezultate din aplicarea unor dispoziții legale care privesc alte categorii de personal, respectiv personalul din sectorul bugetar ce ocupă funcții de demnitate publică alese și numite, fără să aibă în vedere faptul că drepturile salariale ale intimaților reclamanți din cauza de față, având calitatea de personal auxiliar, sunt reglementate de acte normative speciale.
A mai arătat că hotărârea a fost pronunțată de prima instanță cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, ținând seama de calitatea intimaților-reclamanți, de personal auxiliar de specialitate, greșit instanța de fond și-a motivat hotărârea prin raportare la dispozițiile OUG27/2006, privind salarizarea judecătorilor și procurorilor.
Potrivit art. 11din Legea nr. 50/1996, forma actualizată la 20.05.2002: "(1) pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă. Această valoare, corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale, se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi.
Analizând anexele 1 și 2 din prezenta lege, se constată că magistrații și personalul auxiliar au avut aceeași valoare de referință sectorială, 1.148.000, existând diferențe numai în ceea ce privește coeficienții de multiplicare.
OG nr. 23 din 27 ianuarie 2005 privind creșterile salariale aplicabile magistraților și altor categorii de personal din sistemul justiției pentru anul 2005 aprobată cu modificări prin Legea nr. 100/2005, prevede:
- art. 1 (1) Valoarea de referință sectorială prevăzută în anexa nr. 1 la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, publicată în Monitorul oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 347/2003, cu modificările ulterioare, se majorează, începând cu data de 1 octombrie 2005, cu 8% față de nivelul din luna decembrie 2004, de la 2.380.593 lei la 2.571.040 lei.
(2) Pentru perioada ianuarie - septembrie 2005, creșterea valorii de referință sectorială este de 45% din diferența calculată între valorile de referință sectorială prevăzute la alin. (1).
- art. 2(1) Valoarea de referință sectorială prevăzută în anexele nr. 2, 4, 5 și 6 la Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se majorează, începând cu data de 1 octombrie 2005, cu 8% față de nivelul din luna decembrie 2004, de la 2.380.593 lei la 2.571.040 lei.
(2) Pentru perioada ianuarie - septembrie 2005, creșterea valorii de referință sectorială este de 45% din diferența calculată între valorile de referință sectorială prevăzute la alin. (1).
Prin urmare, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, salarizat potrivit anexei 2 la Legea nr. 50/1996 au beneficiat de majorarea valorii de referință sectorială prevăzute de nr.OG 23/2005.
De asemenea, nr.OG 8/2007 a acordat personalului auxiliar de specialitate creșteri salariale pentru anul 2007, în trepte, prin majorarea coeficienților potrivit Anexei 1, b și c, începând cu 1 octombrie 2007 - 31 martie 2007, 1 aprilie 2007 - 30 septembrie 2007 și respectiv cu 1 octombrie.
În consecință, personalul auxiliar de specialitate a beneficiat de creșteri salariale în anul 2007, neputând beneficia și de drepturile altor categorii profesionale.
Începând cu 1 ianuarie 2003, persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, în cadrul autorităților legislative și executive, beneficiază de o indemnizație fixă, art. 5 din Legea nr. 154/1998 fiind abrogat prin art. 15 din nr.OUG 24/2000.
Actele normative reținute de instanță ca temei al admiterii acțiunii, respectiv nr.OG 9/2005, nr.OG 3/2006 și nr.OG 10/2007, reglementează creșterile salariale ce s-au acordat în anii 2005, 2006 și 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică și nu pot fi aplicate altor categorii de personal, cum în mod greșit a procedat instanța de fond.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii formulată de reclamanți ca nefondată.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S, prin recursul formulat, a susținut nelegala respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive, reiterând apărările formulate prin întâmpinarea depusă la dosar, susținând că potrivit dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 500/2002, legile bugetare anuale pot fi modificate pe parcursul anului doar prin legile de rectificare bugetară, procedura inițiată la solicitarea ordonatorului principal de credite, solicitând respingerea capătului de cerere privind obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la includerea în buget a sumelor necesare plății drepturilor salariale solicitate.
Pe fondul cauzei a arătat că acțiunea reclamanților nu este fondată întrucât nu se pune problema unei discriminări, situația reclamanților nefiind comparabilă cu cea specialiștilor IT având în vedere deosebirile privind atribuțiile de serviciu, cariera profesională, aceste categorii profesionale nefiind comparabile în sensul OG 137/2000. În sprijinul acestei argumentări invocând decizia nr.239 din 5.06.2003 a Curții Constituționale.
În consecință a solicitat admiterea recursului în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive, iar, în subsidiar, respingerea acțiunii ca nefondată.
Examinând recursurile în raport de motivele invocate, Curtea reține următoarele:
Prin art. 50 din nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților au fost abrogate dispozițiile art. 11,precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilată, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996, precum și orice alte dispoziții contrare.
Art. 11din Legea nr. 50/1996 prevedea că indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege, pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive. Această valoare, corectată periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale, se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prevederilor prezentei legi.
De asemenea, art. 60 alin. 1 și 4 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, prevăd că, pentru activitatea desfășurată, personalul de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea au dreptul la o salarizare stabilită în raport cu nivelul instanței sau parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în muncă și în specialitate, precum și cu alte criterii prevăzute de lege, salarizare care se stabilește prin lege specială.
Rezultă așadar că, dispozițiile legale care prevedeau că indemnizațiile pentru categoriile de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă, au fost abrogate.
Actul normativ special prin care au fost stabilite drepturile salariale ale personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este nr.OG 8/2007 aprobată prin Legea nr. 247/2007 și nu nr.OUG 27/2006 invocată de reclamanți, care reglementează salarizarea și alte drepturi ale membrilor, ale judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la curțile de apel, tribunale și judecătorii, ale procurorilor de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, ale magistraților asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, ale personalului de specialitate juridică asimilată judecătorilor și procurorilor, potrivit Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, precum și salarizarea și unele drepturi ale asistenților judiciari.
De asemenea, principiul separației și echilibrului puterilor legislativă, executivă și judecătorească, în cadrul democrației constituționale, nu implică o salarizare egală a reprezentanților acestor trei puteri.
Reglementarea în mod diferit a drepturilor salariale pentru diferite categorii socio-profesionale nu reprezintă o formă de discriminare în înțelesul mai sus arătat.
Față de aceste considerente, Curtea, constatând întemeiate criticile aduse sentinței de recurenți, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9, art. 312 alin.2 și 3 din Codul d e procedură civilă și al dispozițiilor legale mai sus arătate, va admite recursurile, și modificând în totalitate sentința atacată, va respinge acțiunea ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECID E:
Admite recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B-PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S, împotriva sentinței nr.76 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava - secția conflicte de muncă și asigurări sociale (dosar nr-).
Modifică în totalitate sentința recurată și în rejudecare:
Respinge ca nefondată acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 9 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Judec. fond:
,
Tehnored.,
2 ex. 23.06.2009
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Timofte Cristina, Biciușcă Ovidiu
