Drepturi salariale ale personalului din justiție. Încheierea /2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 2 iunie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Neculai
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier - -
La ordine, judecarea recursurilor declarate de reclamanta, cu domiciliul ales la Tribunalul Suceava,-, județul S, de pârâtul TRIBUNALUL SUCEAVA - prin președinte și de către chematul în garanție MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței nr.676 din 30 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reclamanta recurentă, reprezentantul pârâtului recurent, reprezentantul chematului în garanție recurent, precum și reprezentantul chematului în garanție intimat Curtea de APEL SUCEAVA. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință în cadrul căruia învederează și faptul că reclamanta recurentă a depus la dosar o cerere, prin care solicită acordarea unui termen, întrucât nu se poate prezenta la această dată, iar în situația în care nu se va da curs acestei cereri să se amâne pronunțarea pentru a depune concluzii scrise.
Instanța, constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
CURTEA
Pentru a da posibilitatea reclamantei recurente să depună la dosar concluzii scrise,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 09 iunie 2009.
Pronunțată în ședință publică, azi 02 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.831
Ședința publică din 9 iunie 2009
Președinte - -
Judecător - -
Judecător - -
Grefier - -
La ordine, pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta, cu domiciliul ales la Tribunalul Suceava,-, județul S, de pârâtul TRIBUNALUL SUCEAVA - prin președinte și de către chematul în garanție MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței nr.676 din 30 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-).
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din 2 iunie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitate reclamantei recurente să depună la dosar concluzii scrise, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi 9 iunie 2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Suceava înregistrată sub nr- din 26.02.2009, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului Tribunalul Suceava la plata diferenței dintre drepturile bănești cuvenite și cele efectiv plătite pentru luna ianuarie 2009 și efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că are calitatea de judecător la Tribunalul Suceava, iar potrivit statului de plată întocmit individual pentru luna ianuarie 2009 primit doar suma de 2459 lei reprezentând 88 ore lucrate, conform pontajului întocmit, față de suma de 4470 lei pe care ar fi trebuit să o primească pentru întreaga lună lucrată, respectiv 160 ore, fiind prezentă la serviciu în fiecare zi.
Totodată, reclamanta a expus conținutul corespondenței purtată atât cu președintele Tribunalului Suceava, cât și cu managerul acestei instituții în legătură cu numărul de ore lucrate în luna ianuarie 2009 și cu drepturile salariale aferente acestei perioade.
A mai precizat că măsura diminuării drepturilor salariale aferente lunii ianuarie 2009 dispusă de președintele Tribunalului Suceava este lipsită de temei legal invocând în acest sens dispozițiile art.74 alin.2 din Legea nr.303/2004 și art.3 alin.1 din nr.OUG27/2006.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar înscrisuri și a solicitat audierea martorului.
Pârâtul Tribunalul Suceavaa formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând Decizia nr. 14 din 18 februarie 2008 ÎCCJ - Secțiile unite, art.1 și 116 din Codul muncii, Ordinul Ministerului Economiei și Finanțelor nr. 3512/ 2008 privind documentele financiar - contabile, Legea contabilității nr.82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.45/2007, Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
A mai arătat pârâtul că este posibil ca reclamanta să fi fost la serviciu și în zilele de 15, 16, 19, 21, 22, 23, 26, 28 și 30 ianuarie 2009, dar, din verificarea condicii la sfârșitul lunii ianuarie 2009, s-a constatat că aceasta a fost semnată de către întreg personalul instanței în zilele în care au fost prezenți la instanță, inclusiv de reclamantă, în zilele lucrătoare din perioada 1-14 ianuarie 2009.
Verificând dacă reclamanta a fost la serviciu în zilele în care nu a semnat condica de prezență, nu s-a putut stabili decât că a fost prezentă în zilele în care a avut ședință de judecată, motiv pentru care a fost trecută prezentă în foaia colectivă de prezență în baza căreia a fost făcută plata drepturilor salariale aferente lunii ianuarie 2009 și în aceste zile, deși nu semnase condica de prezență. Trecerea unor amânări de pronunțare în condica de ședință nu constituie o dovadă a prezenței reclamantei la instanță în ziua respectivă, neexistând nici un text legal care să precizeze când (în ce zi) trebuie trecută soluția pronunțată în această condică.
De altfel, prin adresele invocate de reclamantă i s-a comunicat acesteia că nu este semnată condica și că nu se știe dacă a fost prezentă la serviciu în zilele menționate. Deși aceasta a comunicat că a fost prezentă la serviciu în aceste zile, nu a dovedit acest fapt.
Pârâtul a mai precizat totodată că neplata drepturile salariale pentru zilele menționate nu se datorează faptului că reclamanta nu a semnat condica de prezență, ci pentru că nu s-a putut stabili dacă în zilele menționate a fost prezentă la serviciu, iar reclamanta nu a făcut nici o dovadă în acest sens.
Totodată pârâtul a chemat în garanție Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL SUCEAVA solicitând ca, în cazul admiterii acțiunii, să fie obligat primul, în calitate de ordonator principal de credite, să vireze prin intermediul celui de-al doilea fondurile bănești necesare plății sumei ce se va stabili de instanță.
Legal citat, chematul în garanție Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat respingerea cererii de chemare în garanței întrucât obligația de administrare a fondurilor instanțelor judecătorești și de virare a acestora către instanțe este o obligație legală nefiind necesară o hotărâre judecătorească în acest sens.
Curtea de APEL SUCEAVA nu a formulat întâmpinare în cauză pentru a-și exprima poziția față de cererea de chemare în garanție.
Prin sentința nr.676 din 30 martie 2009, Tribunalul Suceavaa admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâtul Tribunalul Suceava - prin președinte, să-i plătească diferența dintre drepturile bănești cuvenite și cele efectiv plătite pentru luna ianuarie 2009, cu efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul său de muncă.
Totodată a admis și cererea de chemare în garanție a Ministerului Justiției și Libertăților și a Curții de APEL SUCEAVA - prin președinte, formulată de pârâtul Tribunalul Suceava.
Pentru a hotărî astfel, prima instanța a reținut că din conținutul dispozițiilor art.154, 155 și 163 Codul muncii coroborate cu art.74 alin.1 și 2 și 86 din Legea nr.303/2004, art.3 alin.1 din OUG nr.27/2006 rezultă că elementul principal care stă la baza plății salariului, respectiv a indemnizației, îl reprezintă prestarea muncii de către salariat în favoarea angajatorului.
În cauza de față, din probatoriul administrat a rezultat că reclamanta a fost prezentă la serviciu în fiecare zi lucrătoare a lunii ianuarie 2009 și a prestat muncă în favoarea angajatorului Tribunalul Suceava.
Prin urmare, în condițiile în care prezența fizică a reclamantei la serviciu și îndeplinirea de către aceasta a sarcinilor de serviciu care îi reveneau în cadrul secției civile a Tribunalului Suceava au fost dovedite, privarea acesteia de drepturile salariale cuvenite pentru zilele de 15, 16, 19, 21, 22, 23, 26, 28 și 30 ianuarie 2009 constituie o încălcare a dispozițiilor art.154 din Codul muncii, art.74 alin.1 și 2 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările ulterioare și art.3 alin.1 din nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, cu modificările ulterioare.
De altfel, prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul Tribunalul Suceava nu a negat faptul că reclamanta a fost la serviciu în zilele precizate anterior arătând că este posibil să fi fost prezentă la serviciu și în zilele de 15, 16, 19, 21, 22, 23, 26, 28 și 30 ianuarie 2009, dar, din verificarea condicii la sfârșitul lunii ianuarie 2009, constatat că aceasta nu era semnată de reclamantă pentru acele zile.
Cât privește cererea pârâtului de chemare în garanție a Ministerului Justiției și Libertăților și a Curții de APEL SUCEAVA, s-a apreciat a fi fondată, față de dispozițiile art.131 alin.2 din Legea nr.303/2004 conform cărora bugetul curților de apel, tribunalelor, al tribunalelor specializate și al judecătoriilor este gestionat de Ministerul Justiției, ministrul justiției având calitatea de ordonator principal de credite, iar conform art.44 alin.1, din același act normativ președinții curților de apel au calitatea de ordonatori secundari de credite, iar președinții tribunalelor au calitatea de ordonator terțiar de credite.
În temeiul Decretului nr.92/1976 privind carnetul de muncă s-a admis și capătul de cerere privitor la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanta, pârâtul Tribunalul Suceava și chematul în garanție Ministerul Justiției și Libertăților.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că, prima instanță nu a analizat motivul principal pe care a fost întemeiată acțiunea, respectiv nelegalitatea măsurii luate împotriva sa, președintele instanței neavând dreptul să dispună diminuarea drepturilor salariale ale unui judecător, nelegalitate ce derivă din lipsa cercetării prealabile și din inaplicabilitatea rdinului Ministerului Economiei și Finanțelor nr.3512/2008 anexa2.
Argumentele concrete care conduc la nelegalitatea măsurii au fost detaliate în cererea de chemare în judecată și sunt susținute și în prezentul recurs.
În consecință, apreciind că motivarea instanței de fond este incompletă, solicită admiterea recursului și schimbarea considerentelor sentinței în sensul arătat.
Pârâtul Tribunalul Suceavaa solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât nu a fost respectat principiul contradictorialității, cât timp proba cu martori a fost admisă la termenul la care a și fost audiat martorul, neputând face proba contrară.
În motivarea recursului, chematul în garanție Ministerul Justiției și Libertăților a arătat că, față de dispozițiile art. 60 din Codul d e procedură civilă, în speță nu este dată situația în care părțile, în cazul în care ar cădea în pretenții, se pot îndrepta pentru satisfacerea acestora împotriva sa sau a Curții de APEL SUCEAVA, obligația Ministerului Justiției de administrare a bugetelor instanțelor de judecată și de virare a fondurilor către acestea, precum și obligația Curții de apel d e virare a fondurilor repartizate pentru instanțele din circumscripția sa existând în temeiul legii, fără a fi nevoie de o hotărâre judecătorească. În aceste condiții, cererea de chemare în garanție nu trebuia primită de către instanța de fond.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Recurenta susține în motivarea recursului, în esență, că prima instanță nu a analizat susținerile principale din cererea de chemare în judecată în sensul că nu a constatat, în considerentele sentinței atacate, nelegalitatea măsurii luată împotriva sa.
Ori, prin cererea de chemare în judecată nu s-a formulat un capăt de cerere distinct prin care să se solicite constatarea nelegalității măsurii.
În argumentele aduse în sprijinul cererii de chemare în judecată, reclamanta face aprecieri cu privire la nelegalitatea măsurii, instanța de fond constatând în considerentele hotărârii pronunțate încălcarea dispozițiilor prevăzute de art.154 din Codul muncii, art.74 alin.1 și 2 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările ulterioare și art.3 alin.1 din OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, cu modificările ulterioare, motiv pentru care, în urma analizării probelor administrate a și dispus plata diferențelor drepturilor salariale.
Așa fiind, criticile aduse sentinței de către reclamantă nu pot fi primite.
Cât privește recursul declarat de pârâtul Tribunalul Suceava se constată că prima instanță nu a încălcat principiul contradictorialității, proba testimonială fiind solicitată de reclamantă prin însăși cererea de chemare în judecată, cerere comunicată pârâtului care, legal citat, avea posibilitatea, la rândul său, să solicite probe în apărare.
Referitor la recursul declarat de Ministerul Justiției în calitatea sa de chemat în garanție, se constată că, în sarcina sa nu a fost stabilită obligația de plată a drepturilor salariale solicitate de reclamantă, cererea de chemare în garanție formulată de pârât fiind admisă în temeiul dispozițiilor art.131 alin.2 din Legea nr.304/2004, potrivit cărora Ministerul Justiției are calitate de ordonator principal de credite, iar Curtea de Apel calitate de ordonator secundar de credite, plata drepturilor salariale făcându-se din bugetele gestionate de aceste instituții.
Față de aceste motive, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursurile urmează a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta, cu domiciliul ales la Tribunalul Suceava,-, județul S, de pârâtul TRIBUNALUL SUCEAVA - prin președinte și de către chematul în garanție MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței nr.676 din 30 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnodact.
2 ex. 9 iulie 2009
jud.fond:
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Gheorghiu Neculai, Timofte Cristina
