Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 21/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 21
Ședința publică de la 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu Aneta
Asistent Judiciar -
Asistent Judiciar
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind acțiunea formulată de către reclamanții, ( ), A, PRIN REPREZ. LEGAL, AN, IA, G, AN, R, ( ), ROMI, I, I, I, și în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL IAȘI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL IAȘI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, B, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I, chemat în garanție fiind MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 2 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta, și când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 4 2008.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra acțiunii civile de față,
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr- reclamanții, ( ), I, ROMI, I,
, IA, și, în calitate de moștenitori ai lui, în nume propriu, în calitate de moștenitor a lui,
, I,
, AN,
, R, A, G, ( ), AN, au chemat în judecată pârâții pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Direcția Națională Anticorupție, B, Consiliul Superior al Magistraturii și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând obligarea primilor șapte pârâți la plata diferențelor de salarii, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, astfel:
- pentru perioada 1 mai 2005 - 30 2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform OG9/2005;
- pentru perioada 1 octombrie 2005 - 31 ianuarie 2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform OG9/2005;
- pentru perioada 1 februarie 2006 - 31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform OG3/2006;
- pentru perioada 1 2006 - 31decembrie 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform OG3/2006;
- pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007, la valoarea de referință sectorială de 358 lei, conform OG10/2007;
- pentru perioada 1 aprilie 2007 - 31 2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform OG10/2007;
- pentru perioada 1octombrie 2007 - 31 martie 2008, la valoarea de referință sectorială de 405 lei, conform OG10/2007, în raport cu valoarea de referință sectorială la care au fost calculate drepturile salariale pentru perioadele de referință, iar a ultimului la alocarea fondurilor necesare efectuării plăților.
Motivează reclamanții că în perioada de referință au avut și au și în prezent calitatea de magistrați procurori, grefieri, personal auxiliar de specialitate și conex la unitățile de parchet de pe raza județului
Invocă în principal reclamanții dispozițiile art.1, 2 și 9 din Legea 50/1996.
Totodată, au precizat că atât dispozițiile art. 1 alin.1 din OG 134/1999 cât și cele ale art. 11din OG nr. 83/2000 și art. 2 alin.1 din OUG nr. 177 /2002 au stabilit în mod expres că "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă".
În schimb, prin OUG nr. 27/2006, intrată în vigoare la 1 aprilie 2006 s-a prevăzut stabilirea indemnizației " pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexă ", iar anexa 1 stabilit valoarea de referință sectorială ca fiind de 257 lei.
Însă, procedându-se astfel, apreciază reclamanții, au fost încălcate principiile Constituției României, ale Legii nr. 303/2004, ale Codului muncii și ale Legii privind combaterea discriminării. Aceasta întrucât, potrivit OG nr. 3/2006, valoarea de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite era de 312,3 lei la 1 aprilie 2006, spre deosebire de cea de 257 lei stabilită pentru magistrați.
Drept urmare, prin OUG nr. 27/2006 a fost încălcat principiul echilibrului puterilor legislative, executive și judecătorești în cadrul democrației constituționale, principiu prevăzut de art. 3 alin.4 din Constituție și care include și componenta salarizării, ca element al noțiunii de echilibru al celor trei puteri de stat.
În mod similar OUG nr. 27/2006, se procedează și prin OG nr. 8/2007, întrucât se stabilește valoarea de referință sectorială la suma de 280,64 lei, deși la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, valoarea de referință sectorială era de 365 lei, conform OG nr. 10/2007.
Reclamanții susțin că prevederile OUG nr. 27/2006 și ale OG nr. 8/2007 sunt în contradicție și cu prevederile art. 74 din Legea nr. 303/2004, lege organică în vigoare la data apariției ordonanțelor, conform cărora " drepturile salariale ale magistraților nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege".
Drepturile cu privire la salarizare recunoscute de lege nu pot fi diminuate unilateral, susțin reclamanții, întrucât s-ar încălca și teoria dreptului câștigat rezultă din principiile prevăzute de Codul muncii. Astfel, drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Totodată, se apreciază că acordarea unor valori de referință sectorială diferite în salarizarea puterilor statului contravine și spiritului OG nr. 137/2000, respectiv a art. 1 alin. 2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate.
Cât despre actele normative care au corectat valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite acestea au fost indicate de reclamanți ca fiind OUG nr. 123/2003,OG nr. 9/2005, OG nr. 3/2006 și OG nr. 10/2007.
În dovedire, reclamanții au solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție formulează întâmpinare, pin care solicită respingerea acțiunii.
Pârâtul invocă excepția necompetenței materiale în raport de dispozițiile art.27 al 1 din OG 137/2008, cu argumentarea că judecătoria este instanța de drept comun vizată de textul legal.
Mai invocă pârâtul excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru perioada 1 octombrie 2004 - aprilie 2005, pe temeiul art.1 al.1 și 3 al.1 din 167/1958 și excepția inadmisibilității.
Cu privire la fondul pretențiilor deduse judecății, pârâtul a arătat că pentru perioada 1 octombrie 2004 -31 decembrie 2004, când salarizarea magistraților și a altor categorii din personalul justiției era reglementată de OUG nr. 177/2002, indemnizațiile acestora au fost calculate pe baza valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică de1.833.754 lei la care s-au aplicat majorările expres prevăzute de această ordonanță și de art. 3 alin. 1 lit. e) din OUG nr. 123/2003, respectiv cu 6 % în luna ianuarie 2004 față de nivelul din 31.12.2003 și cu 6 % în luna octombrie 2004 față de nivelul din 30 2004.
Pentru perioada 1.01.2005 -30.09.2005 și respectiv 1.10.2005 -31.12.2005, valoarea de referință sectorială pentru salariile magistraților s-a majorat progresiv în conformitate cu art. 1 din OUG nr. 23/2005, respectiv " începând cu data de 1 octombrie 2005, cu 8 % față de nivelul din luna decembrie 2004, de la 2.380.593 lei la 2.571.040 lei". Conform alin. 2 al aceluiași articol " pentru perioada ianuarie - 2005, creșterea valorii de referință sectorială este de 45 % din diferența calculată între valoarea de referință sectorială prevăzută de alin. 1".
Cu privire la aceeași perioadă, pârâtul a arătat că OUG nr. 9/2005 pentru modificarea OUG nr. 45/2003 privind finanțele publice locale nu face nici o referire la majorarea valorii de referință sectorială utilizată la calcularea salariilor magistraților.
De la data de 1 aprilie 2006 intrat în vigoare OUG nr. 27/2006 care stabilește valoarea de referință sectorială pentru magistrați la 257 lei, această valoare rămânând nemodificată și după edictarea OUG nr. 100/2007.
Cât privește majorările solicitate de reclamanți în temeiul OG nr. 3/2006, pârâtul a arătat că acestea s-au aplicat doar pentru funcțiile de conducere ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție așa cum prevede expres anexa II/2 a ordonanței.
Același regim s-a aplicat și în cazul OG nr. 10/2007, astfel încât pârâtul a ajuns la concluzia că reclamanții au solicitat creșteri salariale în temeiul acestor prevederi normative, deși nu fac parte nici din categoria personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria personalului care ocupă funcții de demnitate publică.
Contrar susținerilor reclamanților, pârâtul a considerat că neaplicarea acestor creșteri salariale și pentru salariile magistraților nu are caracter discriminatoriu, întrucât prin raportarea la disp. art. 16 din Constituție, Curtea Constituțională a stabilit în mod constant că, prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite în raport cu natura deosebită a raporturilor reglementate. În același sens, practica CEDO a stabilit că distinge nu înseamnă a discrimina și că diferența de tratament devine discriminare numai dacă intervine în cazuri similare - ceea ce nu este cazul în speță. Ceea ce solicită de fapt reclamanții, concluzionează pârâtul, este ca instanța să le stabilească o valoare de referință sectorială egală cu cea a Procurorului general, însă instanța nu poate adăuga la lege, acordarea valorilor sectoriale fiind de competența exclusivă a puterii legislative.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție formulează și cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor în baza art. 60 - 63.pr.civ. În motivarea acestei cereri, pârâtul a arătat că potrivit HG nr. 736/2003 și art. 131 pct. 1 din Legea nr. 304/2004, republicată, activitatea instanțelor și a parchetului este finanțată de la bugetul de stat. Or, conform art. 19 din Legea nr. 500/2002, Ministerul Finanțelor Publice este cel care coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. Astfel, rolul Ministerul Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului se stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite precum și de proiectele de rectificare ale acestor bugete.
Pârâta Direcția Națională Anticorupție formulează întâmpinare, prin care invocă în principal excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru perioada 1 octombrie 2004 - aprilie 2005, fiind depășit termenul general de 3 ani prevăzut de art.166 al.1 din Codul muncii.
Pe fond, pârâta susține că pârâții solicită drepturi salariale în baza unor texte legale abrogate, cererile acestora dovedindu-se a fi lipsite de temei juridic.
Cât privește discriminarea invocată, susține că aceasta nu subzistă deoarece egalitatea de tratament se referă la salariu egal pentru muncă egală, or în speță nu poate fi reținută condiția de muncă egală cât timp diferă activitatea desfășurată și condițiile în care se desfășoară. Numai legiuitorul este cel care poate aprecia și stabili dacă și în ce măsură valoarea de referință sectorială specifică funcțiilor de demnitate publică se poate acorda unor anumite categorii de salariați, singura condiție fiind aceea ca, de aceasta să beneficieze toți salariații care se află în situații identice, sub toate aspectele.
Mai susține că, prin raportare la art.14 din Convenție, la jurisprudența CEDO și a Curții Constituționale, principiul egalității de tratament nu exclude, ci dimpotrivă, presupune soluții diferite, justificate pe baza unor criterii raționale și obiective.
Pârâta Direcția Națională Anticorupție formulează și cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor în baza art. 60 - 63.pr.civ.
Consiliul Superior al Magistraturii și Ministerul Economiei și Finanțelor nu au formulat întâmpinări.
Analizând actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea reține următoarele:
Reclamanții au calitatea de magistrați procurori, grefieri, personal auxiliar de specialitate și conex la unitățile de parchet de pe raza județului
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale, Curtea relevă că obiectul cauzei este un litigiu de muncă de competența Curții de Apel conform OG75/2008, astfel că va fi respinsă ca nefondată.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității Curtea reține că prin raportare la dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului acțiunea reclamanților este admisibilă.
În ceea ce privește excepția prescrierii dreptului material la acțiune, Curtea reține că este nefondată. Prin HG232/2005 cap.VI anexa 2 pct.3.2 s-a hotărât plata nediscriminatorie a drepturilor salariale aferente anilor 2000-2004, magistraților și personalului auxiliar de specialitate, drepturi datorate și pentru care nu există hotărâri judecătorești. Această hotărâre de guvern este un act întrerupător de prescripție fiind o recunoaștere a necesității plății drepturilor salariale cuvenite, în sensul art.16 din D 167/1958.
Pe fond, Curtea reține că potrivit art. 5 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, salariile de bază în sectorul bugetar se stabilesc pe baza următoarelor elemente:
-valoarea de referință universală;
-indicatorii de prioritate intersectorială, exprimați în procente, diferențiați pe domenii de activitate;
-valori de referință sectoriale, exprimate în lei, rezultate din înmulțirea valorii de referință universală cu indicatorii de prioritate intersectorială;
- grila de intervale pentru stabilirea salariilor de bază, pentru funcțiile fiecărui sector de activitate.
Potrivit art. 1 din OUG nr. 134/1999, aprobată prin Legea nr. 714/2001, începând cu luna 1999 valoarea coeficientului 1 de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/10096,este egalăcu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 " pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".
Prin art. 13 alin. 1 din Legea bugetului de stat pe anul 2001 nr. 216/2001, valoarea de referință universală a fost stabilită la 2.444.000 lei, iar indicatorul de prioritate intersectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese, numite și asimilate acestora a fost prevăzut ca fiind de 0,62, astfel încât valoarea de referință sectorială rezultată era de 2.444.000 lei x 0,62 = 1.515.280 lei.
Prin legile anuale ulterioare referitoare la bugetul de stat nu au fost prevăzute modificări ale valorii de referință universală sau ale indicatorului de prioritate intersectorială pentru funcțiile de demnitate publică.
Drept urmare, OUG nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, aprobată prin Legea nr. 347/2003, a prevăzut în mod corect în Anexa 1 calculul indemnizațiilor pentru magistrați începând cu 1 ianuarie 2003 pe baza unei valori de referință sectorială de 1.833.754 lei, egală cu cea prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
În baza art. 48 din OUG nr. 177/2002 și a art. 3 lit. e din OUG nr. 123/2003, valoarea de referință sectorială din Anexa 1 la OUG nr. 177/2002 a fost majorată cu 6% începând cu 1 ianuarie 2003 și cu 9% începând cu 1 octombrie 2003, respectiv cu 6% în luna ianuarie 2004 și cu 6% în luna octombrie 2004. În mod similar prin majorări succesive valoarea de referință sectorială pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea, salarizat conform Legii 50/1996 (până la intrarea în vigoare a OG nr. 8/2007) a ajuns pentru același interval de timp la 2.380.592 lei.
Drept urmare, Curtea va respinge ca nefondat capătul din cererea reclamanților referitor la acordarea diferențelor salariale pentru perioada 1.10.2004 - 31.12.2004, întrucât indemnizațiile și respectiv salariile acestora au fost corect calculate pe baza valorii de referință sectorială de 2.380.592 lei.
Pentru perioadele 1.05.2005 - 30.09.2005 și 1.10.2005 - 31.01.2006, deși OUG nr. 134/1999, aprobată prin Legea nr. 714/ 2001 era în vigoare (stabilind în mod expresegalitateavalorii de referință sectorială pentru personalul din organele autorității judecătorești cu cea prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică) iar conform art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, lege organică, "drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege", reclamanților nu li s-au acordat creșterile salariale prevăzute de OG nr. 9/2005 pentru personalul care ocupă funcții de demnitate publică.
Este de observat că deși conform denumirii sale, acest act normativ reglementează creșteri salariale pentru anul 2005 (acordate personalului contractual bugetar și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică), art. 2 alin. 3 și art. 3 alin. 4 din OG 9/2005 arată doar că în anexele VIII și IX sunt prevăzute indemnizațiile lunare pentru persoanele ce ocupă funcții de demnitate publică alese, numite și asimilate, acestora fără a se indica în mod explicit procentul de majorare al indemnizațiilor.
Având în vedere însă că, de exemplu, pentru funcția de demnitate publică aleasă de Președinte al României, indemnizația lunară era de:
- 46.764.000 lei la 1.01.2003, conform Anexei 7/1 a la OUG nr. 191/2002;
- 46.613.000 lei la 1.10.2003, conform Anexei 7/1 b la aceeași ordonanță;
- 49.409.780 lei la 1.01.2004, în baza creșterii de 6% prev. de art. 3 lit. a din OUG nr. 123/2003;
-52.374.367lei la 1.10.2004, în baza creșterii de 6% prev. de art. 3 lit.a din aceeași ordonanță și de65.469.000lei la 1.10.2005, conform Anexei 8/1 la OG nr. 9/2005, rezultă că indemnizațiile pentru persoanele ce ocupă funcții de demnitate publică alese, numite și asimilate acestora au crescut cu 25% începând cu 1.10.2005. Iar conform art. 3 alin. 5 din OG nr. 9/2005, începând cu luna ianuarie 2005 s-a acordat 45% din creșterea rezultată ca diferență între indemnizația stabilită potrivit anexelor acestei ordonanțe și indemnizația avută în luna decembrie 2004.
Drept urmare, în baza prevederilor legale anterior menționate, ale art. 1 alin. 4 din Constituția României care reglementează organizarea statului potrivit "principiului separației șiechilibruluiputerilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale" și ale art. 1 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 conform cărora "puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de Casație și Justiției și de celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege", tribunalul va constata întemeiate pretențiile reclamanților de a le fi acordate creșterile salariale prev. de OG 9/2005.
Pentru aceleași rațiuni, sunt întemeiate solicitările acestora de a le fi acordate și pentru anii 2006 și 2007 creșterile salariale prevăzute de OG nr. 3/12.01. 2006 și OG nr. 10/31.01.2007.
Așadar, plecând de la valoare de referință sectorială de 2.380.592 lei la nivelul lunii decembrie 2004, salariile reclamanților trebuiau calculate pe baza valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite de:
- 264,7 lei pentru perioada 1.05.2005 - 30.09.2005 și
- 297,4 lei pentru perioada 1.10.2005 - 31.01.2006 conform OG nr. 9/2005;
- 312,3 lei pentru perioada 1.02.2006 - 31.08.2006 și
- 331 lei, pentru perioada 1.09.2006 - 31.12.2006 conform art. 1 din OG nr. 3/2006, care a prevăzut majorarea indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică în două etape, respectiv cu 5% începând cu 1.02.2006 și cu 6% începând cu 1.09.2006;
- 347,67 lei, pentru perioada 1.01.2007 - 31.03.2007,
- 354,62 lei pentru perioada 1.04.2007 - 30.09.2007 și
- 393.62 lei pentru perioada 1.10.2007 - 31.12.2007 conform art. 1 și art. 3 alin. 3 cu anexele corespunzătoare din OG nr. 10/2007, care a prevăzut majorări în trei etape, respectiv cu 5% începând cu 1.01.2007, cu 2% începând cu 1.04.2007 și cu 11% începând cu 1.10.2007.
Este de observat că potrivit preambulului, OUG nr. 27/29.03.2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției a urmărit, între altele, armonizarea grilei de salarizare a acestora cu dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor "prin care au fost aduse modificări substanțiale ale prevederilor referitoare la cariera judecătorilor și procurorilor cu incidență asupra salarizării". De asemenea, că potrivit art. 2 din OUG nr. 27/2006, salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor și procurorilor se stabilesc "ținându-se seama delocul și rolul justiției în statul de drept,de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal", aceste reglementări transpunând în mod evidentprincipiul constituțional al echilibrului puterilor legislativă, executivă și judecătorească.
Cu toate acestea, în Anexa 1 la OUG nr. 27/2006 a fost înscrisă o valoare de referință sectorială mai mică decât cea prevăzută pentru funcțiile de demnitate publică, cu consecința diminuării indemnizațiilor magistraților, în disprețul dispozițiilor art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004.
Pentru aceste motive, Curtea, constatând că în speță sunt îndeplinite cumulativ condițiile necesare existenței discriminării în sensul arătat în doctrină art.16 din Constituția României, Protocolul 1 și 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 25 alin. (1) din Declarația Universală a Drepturilor Omului, în baza art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului va admite acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Direcția Națională Anticorupție, B, Consiliul Superior al Magistraturii și Ministerul Economiei și Finanțelor,pentru perioadele la care au funcționat în cadrul acestor autorități, așa cum se menționează în dispozitiv și cum rezultă din tabelul cu funcțiile deținute comunicat de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI și va dispune obligarea la calcularea diferențelor salariale pe baza valorii de referință sectorială arătate în dispozitiv cu adăugarea sporurilor legale la noua bază de calcul astfel rezultată.
Se va respinge cererea reclamantei privind recalcularea drepturilor salariale pe baza valorii de referință sectorială pentru perioada octombrie 2004 - 31 decembrie 2007, deoarece aceasta activează ca procuror din data de 11.02.2008, ulterior perioadei de referință.
Va admite cererea de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție, în temeiul disp. art. 60 - 63.pr.civ. și va obliga Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării plăților sumelor rezultate din prezenta hotărâre, în baza Legii 220/2002.
Va respinge cererile reclamanților privind recalcularea drepturilor salariale pe baza valorii de referință sectorială începând cu luna octombrie 2004 și până la momentele reținute prin hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE,
Respinge excepția necompetenței materiale invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE.
Respinge excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții, ( ), I, ROMI,
,
, IA, și, în calitate de moștenitori ai lui, în nume propriu, în calitate de moștenitor a lui,
, I,
, AN,
, R, A, G, ( ), AN, cu domiciliul ales la PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL IAȘI, cu sediul în I- în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL IAȘI, cu sediul în I- PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL IAȘI, cu sediul în I- PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, cu sediul în B--4, sector 3 DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, cu sediul în B--81, sector 1, B, cu sediul în B,-, sector 5, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, cu sediul în B calea nr.141 B, sector 6, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B- sector 5.
Obligă pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL IAȘI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL IAȘI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, B, la plata diferențelor de salarii, calculate pe baza următoarelor valori de referință sectorială:
- pentru perioada 1 mai 2005 - 30 2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform OG9/2005;
- pentru perioada 1 octombrie 2005 - 31 ianuarie 2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform OG9/2005;
- pentru perioada 1 februarie 2006 - 31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform OG3/2006;
- pentru perioada 1 2006 - 31decembrie 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform OG3/2006;
- pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007, la valoarea de referință sectorială de 358 lei, conform OG10/2007;
- pentru perioada 1 aprilie 2007 - 31 2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform OG10/2007;
- pentru perioada 1 octombrie 2007 - 31 decembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 405 lei, conform OG10/2007, în raport cu valoarea de referință sectorială la care au fost calculate drepturile salariale pentru perioadele de referință, astfel:
- pentru reclamanții a, ta, (), -, ia, -, -, I, I, a, ia, -, -, a, -, ta, I, -, R, -, G, ( ), ia, pentru intervalul 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2007;
- pentru reclamanta a pentru intervalul 9 mai 2006- 31 decembrie 2007;
- pentru reclamanta pentru intervalul 1 ianuarie 2005 - 01 martie 2006;
- pentru reclamanta pentru intervalul 22 august 2006 - 31 decembrie 2007;
- pentru reclamanta pentru intervalul 1 ianuarie 2005 - 30 iunie 2005 și 1 august 2007 - 31 decembrie 2007;
- pentru reclamanta, pentru intervalul 1 decembrie 2007 - 31 decembrie 2007;
- pentru reclamanții, pentru intervalul 4 februarie 2007 - 31 decembrie 2007;
- pentru reclamanta pentru intervalul 11 august 2005 - 31 decembrie 2007;
- pentru reclamanții, pentru intervalul 1 august 2006 - 31 decembrie 2007;
- pentru reclamanta pentru intervalul 9 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2007;
- pentru reclamantul pentru intervalul 26 iulie 2005 - 31 decembrie 2007;
- pentru reclamanta pentru intervalul 1 iunie 2007 - 31 decembrie 2007;
- pentru reclamantul Romi pentru intervalul 1 ianuarie 2005 - 01 noiembrie 2007;
- pentru reclamanta pentru intervalul 1 ianuarie 2005 - 01 iulie 2005;
- pentru reclamanții, și pentru intervalul 1 august 2006 - 31 decembrie 2007;
- pentru reclamanta pentru intervalul 15 august 2006 - 31 decembrie 2007;
- pentru reclamanta pentru intervalul 16 iunie 2006 - 1 aprilie 2007;
- pentru reclamantul pentru intervalul 1 decembrie 2005 - 27 iulie 2007;
- pentru reclamantul pentru intervalul 1 decembrie 2007 - 31 decembrie 2007;
- pentru reclamanta pentru intervalul 1 noiembrie 2005 - 31 decembrie 2007;
- pentru reclamanta pentru intervalul 1 noiembrie 2007 - 31 decembrie 2007;
- pentru reclamantul pentru intervalul 1 ianuarie 2005 - 5 aprilie 2005;
- pentru reclamanta pentru intervalul 1 august 2005 - 31 decembrie 2007;
- pentru reclamanta, în calitate de moștenitor legal a lui pentru intervalul 1 august 2005 -12 februarie 2007;
- pentru reclamanții, și în calitate de moștenitori legali ai lui pentru intervalul 1 ianuarie 2005 - 31 iulie 2006;
- pentru reclamanta - pentru intervalul 21 august 2006 - 31 decembrie 2007;
- pentru reclamanta pentru intervalul 10 martie 2006 - 31 decembrie 2007;
- pentru reclamantul pentru intervalul 1 ianuarie 2005 - 1 aprilie 2005;
- pentru reclamanta pentru intervalul 8 octombrie 2007 - 31 decembrie 2007;
- pentru reclamanta pentru intervalul 1 ianuarie 2005 - 28 noiembrie 2006;
- pentru reclamantul pentru intervalul 18 iunie 2007 - 31 decembrie 2007;
- pentru reclamanta pentru intervalul 2 august 2005 - 31 decembrie 2007;
- pentru reclamantul pentru intervalul 6 august 2007 - 31 decembrie 2007;
- pentru reclamanta pentru intervalul 25 iunie 2007 - 31 decembrie 2007;
- pentru reclamantul pentru intervalul 15 august 2006 - 1 aprilie 2007;
- pentru reclamanta pentru intervalul 09 mai 2006 - 08 martie 2007;
- pentru reclamanta pentru intervalul 16 noiembrie 2005 - 31 decembrie 2007;
- pentru reclamanta pentru intervalul 17iulie 2006 - 31 decembrie 2007;
Respinge cererile reclamanților privind recalcularea drepturilor salariale pe baza valorii de referință sectorială începând cu luna octombrie 2004 și până la momentele reținute prin hotărâre.
Respinge cererea reclamantei privind recalcularea drepturilor salariale pe baza valorii de referință sectorială pentru perioada octombrie 2004 - 31 decembrie 2007.
Admite cererea de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție.
Obligă Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării plăților sumelor rezultate din prezenta hotărâre.
Prezenta hotărâre este opozabilă Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică zi, 04.09.2008.
Președinte, Judecător, Asistenți judiciari,
Grefier,
Red/dact - -
17.09.2008
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Daniela Pruteanu Aneta
