Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 215/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 215/2010
Ședința publică de la 11 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Fiț JUDECĂTOR 2: Victor Crețoiu
- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Vesa
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor promovate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților B și Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinței civile nr. 1369/LM din 22.09.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal efectuat în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, reținând că ambii recurenți solicită judecarea pricinii în lipsă, în raport de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr-, reclamanții și, au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, TRIBUNALUL HUNEDOARA și CURTEA DE APEL ALBA IULIA, solicitând obligarea acestora la plata sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50 %, calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 25.06.2009 și în continuare, în condițiile prevăzute de art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, republicată și modificată, actualizarea sumelor astfel rezultate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și obligarea pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al fiecărui reclamant, în sensul evidențierii sporului solicitat. Nu s-au cerut cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanții au arătat că în calitatea acestora de asistenți judiciari la Tribunalul Hunedoara, le-a fost recunoscut dreptul la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică prin sentința civilă nr. 15/15.09.2008 pronunțată în dosarul nr-, fiind obligați aceiași pârâți la plata actualizată a sporului începând cu data de 22.02.2005 și pe viitor. Prin decizia civilă nr. 827/2009 din 25 iunie 2009, se arată în continuare, sentința a rămas irevocabilă, fiind modificată în parte, sub aspectul datei până la care vor fi acordate drepturile solicitate -25.06.2009, fiind înlăturată mențiunea acordării pe viitor a drepturilor solicitate, întrucât reclamanții nu au formulat un astfel de capăt de cerere prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr-.
Nu în ultimul rând, s-a precizat că acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost tranșat definitiv prin Decizia nr.21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a constatat că art. 47 din Legea nr. 50/1996, este și a rămas în vigoare, de la data apariției actului normativ care îl reglementează și pe cale de consecință trebuie acordat în continuare iar pentru punerea în aplicare a deciziei menționate, Ministerul Justiției a emis Ordinul nr.1167/C/09.04.2009, prin care s-a dispus plata lunară a sporului de risc în cuantum de 50% asistenților judiciari care dețin hotărâri judecătorești executorii prin care se recunoaște plata "pentru viitor" sau "în continuare", începând cu data de 01.03.2009.
In drept au fost invocate prevederilor art.47 din Legea nr. 50/1996 și nr.OUG27/2006.
Acțiunea este scutită de la plata taxei de timbru conform art. 285 din Codul Muncii.
Pârâta Curtea de Apel Alba Iulia prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece nu are calitatea de angajator ai reclamanților și nu are nici o atribuție în privința stabilirii drepturilor salariale ale asistenților judiciari, arătând că, atât competența, cât și responsabilitatea în acest domeniu revine în exclusivitate Ministerului Justiției și Libertăților, în calitatea sa de ordonator principal de credite și autoritatea emitentă a ordinului de stabilire a indemnizației, potrivit legii - nr.OUG27/2006.
Ministerul Justiției si Libertăților a solicitat prin întâmpinare respingerea acțiunii, cu motivarea ca Decizia nr. 21/2008 nu este aplicabila asistenților judiciari, iar ulterior ulterior publicării și intrării în vigoare a Deciziei Curții Constituționale prin care s-a constatat ingerința puterii judecătorești în sfera prerogativelor puterii legislative și executive instanțele nu mai pot aplica cele statuate de prin Decizia nr.21/2008.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Curtea de Apel Alba Iulia, a fost respinsă ca neîntemeiată, dat fiind că în baza art. 44 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, președinții Curților de Apel sunt ordonatori secundari de credite, iar conform art.132 din aceeași lege, pârâta Curtea de Apel Alba Iulia elaborează proiectul de buget anual pentru instanțele din circumscripțiile sale, ulterior comunicându-le pentru avizare și aprobare la Consiliul Superior al Magistraturii și la Ministerul Justiției si Libertăților. In plus, cărțile de muncă ale reclamanților - asistenti judiciari la Tribunalul Hunedoara, se află la Curtea de Apel Alba Iulia, acesteia revenindu-i obligația completării mențiunilor referitoare la indemnizații și sporuri.
Prin sentința civilă nr.1369/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta Curtea de Apel Alba Iulia.
A fost admisă acțiunea în conflict de drepturi formulată de reclamanții și împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI și LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL ALBA IULIA și TRIBUNALUL HUNEDOARA și în consecință:
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților drepturile bănești cuvenite acestora, reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară, respectiv din salariul de bază brut lunar, prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, începând cu data de 25 iunie 2009 și în continuare, raportat la perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant.
S-a dispus actualizarea acestor sume cu indicii de inflație, de la data scadenței fiecărei plăți și până la achitarea efectivă.
A fost obligată pârâta CURTEA DE APEL ALBA IULIA să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut admisibilitatea acțiunii prin prisma dispozițiilor Decizie nr.21/2008 a raportat la art.329 alin.3 Cod pr.civilă.
S-a mai avut în vedere faptul că Decizia Curții Constituționale nr.838/27.05.2009 nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de în exercitarea atribuțiilor precizate de art.329 Cod pr.civilă.
Prin aceeași decizie, Curtea Constituțională și-a reiterat limitele controlului de constituționalitate statuând că nue ste competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâri judecătorești sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice.
Totodată, s-a arătat că dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 sunt aplicabile și asistenților judiciari prin raportare la dispozițiile artt.55 și 111 din Legea nrt.304/2004.
S-a mai apreciat că în speță sunt incidente prevederile Decretului-lege nr.92/1976 și ale art.1-2 din Legea nr.130/1999.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții B și Curtea de Apel Alba Iulia.
Prin recursul său, Bas olicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În expunerea de motive arată că instanța a depășit limitele puterii judecătorești, aspecte reținute de Curtea Constituțională în Deciziile nr.818/2008, 1325/2008 și 838/2009, prin hotărârea pronunțată tinzând la modificarea actelor normative.
Față de aceste împrejurări, susține că Decizia nr.21/2008 a nu poate constitui temei pentru admiterea acțiunii de față.
Mai arată că sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 nu este prevăzut și în favoarea categoriei profesionale a asistenței judiciari.
Mai învederează faptul că la 12.11.2009 a intrat în vigoare Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, prin care personalul din justiție beneficiază de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și de sporul de confidențialitate, astfel că nu se mai impune acordarea prin hotărâre a respectivelor sporuri "și în continuare".
În drept invocă art.304 pct.4 și 9 raportat la art.312 Cod pr.civilă.
Curtea de Apel Alba Iuliaa solicitat admiterea recursului său, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și a respingerii acțiunii în privința sa.
În motivare arată că în mod greșit instanța de fond a respins această excepție, ignorând faptul că recurenta nu are nici calitatea de angajator al reclamanților și nu are nicio atribuție în privința stabilirii drepturilor salariale ale asistenților judiciari, ci doar are competența de a elabora proiectele de buget anuale pentru instanțele din circumscripție și are calitatea de ordonator secundar de credite.
În drept invocă art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
În cauză nu s-au depus întâmpinări.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma aspectelor critice invocate, cât și din oficiu potrivit art.304/1 Cod pr.civilă, în limitele statuate de art.306 (2) Cod pr.civilă, Curtea apreciază recursurile de față ca nefondate, urmând a le respinge pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:
Criticile vizând depășirea atribuțiilor puterii judecătorești și cele potrivit cărora nu poate să instituie să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora, prin prisma Deciziilor Curții Constituționale nr.818/2008, 1325/2008 și 838/2009, sunt nefondate.
Aceasta pentru că, pe de o parte, Decizia nr.21/10.03.2008 a este obligatorie pentru instanțe în temeiul art.329 Cod pr.civilă și pe de altă parte, deoarece Deciziile nr.818/3.07.2008, 1325/4.12.2008 și 838/27.05.2009 sunt ulterioare celei pronunțate în recursul în interesul legii, iar efectele lor nu retroactivează asupra unor hotărâri judecătorești deja pronunțate și cu atât mai puțin în situația de față.
În privința criticilor referitoare la inaplicabilitatea dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 la categoria profesională a asistenților judiciari, este a se reține că și acestea sunt nefondate.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut că această categorie profesională a fost asimilată magistraților în ceea ce privește salarizarea având în vedere dispozițiile art.55 și 110-115 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, dar și prevederile art.34 din nr.OUG177/2002 aprobată prin Legea nr.347/2003, în prezent abrogate, care stipulează că "magistrații și personalul de specialitate prevăzut de prezenta ordonanță de urgență beneficiază și de drepturile stabilite prin alte acte normative speciale".
Nu lipsit de importanță este a se arăta că atât nr.OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, cât și prevederea referitoare la salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor și ale magistraților - asistenți, cuprinse în Legea nr.50/1996 au fost abrogate prin nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, astfel încât asistenții judiciari au fost incluși în aceeași lege de salarizare cu magistrații și personalul numit în condițiile Legii nr.304/2004.
Aceeași este situația și în privința criticilor formulate pentru segmentul din hotărâre vizând acordarea "și în continuare" a drepturilor salariale solicitate.
Aceasta pentru că analiza legalității hotărârii atacate se raportează la momentul pronunțării ei, 22.09.2009, dată la care Legea nr.330/2009 nu era încă în vigoare.
Chiar și dacă situația ar fi fost alta, este clar că dispoziția unei instanțe referitoare la acordarea "și în continuare" a unor drepturi salariale își produce efectele până la momentul schimbării sau modificării cadrului legislativ, avut în vedere la pronunțarea hotărârii, în speță până la intrarea în vigoare a Legii nr.330/2009.
Mai mult decât atât, este a se reține că această ultimă critică formulată de B ar comporta discuții doar la momentul punerii în executare a hotărârii astfel pronunțate, în situația în care reclamanții ar solicita drepturile bănești și după 12.11.2009, ceea ce eventual ar deschide alte căi în justiție debitorului referitoare la executare.
De asemenea, nefondate sunt și criticile recurentei Curtea de Apel Alba Iulia referitoare la calitatea sa în prezenta cauză.
Această instituție, are potrivit art. 46 din Legea nr.304/2004 coroborat cu art.132 din aceeași lege atribuții privind elaborarea proiectului de buget anual pentru instanțele arondate, pe care îl comunică spre avizare și aprobare Consiliului Superior al Magistraturii și Ministerului Justiției și Libertăților B, ceea ce îi conferă calitatea procesuală în prezenta cauză.
Mai mult decât atât, recurenta are atribuții de păstrarea și completarea carnetelor de muncă ale magistraților și personalului auxiliar de specialitate potrivit Decretului - Lege nr.92/1976 modificat, așa încât având în vedere și normele incidente prevăzute de Legea nr.130/1999 și art.296 din Legea nr.53/2003, în mod corect instanța de fond a obligat- la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în calitate de angajator și gestionară a carnetelor de muncă al reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților B și recursul declarat de Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinței nr. 1369/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.02.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. NV, Tehnored. IM
7 ex./10.03.2010
Jud.fond- L,
Președinte:Carmen FițJudecători:Carmen Fiț, Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa
