Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 26/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 26
Ședința publică de la 16 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu Beatris Manuela
Asistent Judiciar - -
Asistent Judiciar
Grefier
Pe rol judecarea cauzei - litigiu de muncă - privind pe reclamanții:-, și și pe intervenienții în nume propriu:-, ( ), (, ( ), I, și în contradictoriu cu pârâții:- MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL IAȘI, TRIBUNALUL IAȘI, TRIBUNALUL VASLUI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin DIRECȚIA. GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier jr. pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, lipsă fiind reclamanții, intervenienții și ceilalți pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată după trimiterea acestuia de către Tribunalul Iași (ds-) prin încheierea de ședință din 25 VI 2008, spre competentă soluționare, conform dispozițiilor art. II pct.2 din OUG nr.75/11 VI 2008.
Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Iad epus la dosar, prin registratura instanței, precizări.
Instanța constată că în cauza Ministerul Justiției a invocat prin întîmpinare excepția prescripției dreptului la acțiune iar Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat lipsa calității procesuale pasive.
Acordă cuvântul reprezentantei pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor pe excepția invocată prin întâmpinare privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului și pe fond.
consilier juridic, pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, arată că, potrivit nr.OUG75/2008 și Ordinului comun nr.1859/C/2484/26650/131/3774/C, Ministerul Economiei și Finanțelor are obligația de a aloca, pe baza datelor primite de la ordonatorii principali de credite, sumele necesare efectuării plății drepturilor solicitate de reclamanți. Astfel, dată fiind existența unor obligații clar stabilite prin aceste acte normative, nu se impune pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să oblige Ministerul Economiei și Finanțelor la ceea ce este deja obligat prin lege. Solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive.
Declarând dezbaterile închise,cauza rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași cu nr. 1890/99/08, reclamanții, au chemat în judecată pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL IAȘI, TRIBUNALUL IAȘI, TRIBUNALUL VASLUI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE solicitând obligarea primilor patru pârâți la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat din salariul de bază brut lunar și obligarea pârâtului MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996. Deși era un drept câștigat, de natură să compenseze condițiile de muncă cu efecte negative asupra sănătății celor din sistem, textul a fost abrogat, fără justificare rațională, prin G nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001 și nu a mai fost prevăzut nici de nr.OUG 177/2002. Abrogarea nu poate produce consecințe juridice, atâta timp cât nr.OG 83/2000 este un act normativ de nivel inferior legii, venind în contradicție cu prevederile Constituției și ale Legii nr. 24/2000.
Au mai susținut reclamanții că, prin dispozițiile art. 77 din Legea nr. 303/2004, legiuitorul recunoaște expres existența factorului de risc. În prezent, drepturile de natură salarială ale judecătorilor sunt reglementate prin nr.OUG 27/2006, care, în art. 2, include între criteriile de stabilire a drepturilor salariale, și pe cel referitor la riscurile funcției, însă judecătorii sunt prejudiciați în mod direct prin neplata sporului, atât timp cât recunoașterea riscurilor funcției nu este concretizată în acordarea lui. sporului pentru judecători constituie discriminare față de alte categorii de profesii din sistemul administrației, poliției, penitenciarelor, care beneficiază de acesta.
A fost invocată și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată la data de 10.03.2008 în dosarul nr. 5/2008, ca urmare a recursului în interesul legii.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune. Citând dispozițiile art. 1 alin. 1, art. 3 și art. 7 din Decretul nr. 167/1958, precum și dispozițiile art. 166 din Legea nr. 53/2003, pârâtul arată că dreptul la acțiune privind drepturile salariale pretinse de reclamanți este prescris în totalitate.
Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că art. 47 din Legea nr. 50/1996, invocat de reclamanți, a fost abrogat total și expres prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000. Adoptarea acestui act normativ a avut printre obiective modificarea sistemului de salarizare a personalului din organele autorității judecătorești, prin aducerea acestuia în acord cu sistemul prevăzut de Legea nr. 154/1998. Acest act normativ a mărit în mod substanțial atât valoarea de referință sectorială, cât și coeficientul de multiplicare, fiind evident că finalitatea modificării legislației nu a fost, în nici un caz, diminuarea drepturilor salariale, ci creșterea lor, în cadrul unui nou sistem de salarizare bazat pe principii noi, prin includerea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și a altor sporuri în indemnizația unică.
A mai susținut pârâtul că, marea majoritate a instanțelor, având în vedere evidența și notorietatea argumentelor formulate, au respins acțiuni similare.
La data de 23 mai 2008, fost înregistrată cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții,(), (, ( ), în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL IAȘI, TRIBUNALUL IAȘI, TRIBUNALUL VASLUI, TRIBUNALUL NEAMȚ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL IAȘI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin care au solicitat ca primii șase pârâți să fie obligați la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat din salariul de bază brut lunar, pentru perioada noiembrie 2000-25.05.2004, și obligarea pârâtului MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi.
În motivarea cererii, intervenienții au arătat că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996. Deși era un drept câștigat, de natură să compenseze condițiile de muncă cu efecte negative asupra sănătății celor din sistem, textul a fost abrogat, fără justificare rațională, prin G nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001 și nu a mai fost prevăzut nici de nr.OUG 177/2002. Abrogarea nu poate produce consecințe juridice, atâta timp cât nr.OG 83/2000 este un act normativ de nivel inferior legii, venind în contradicție cu prevederile Constituției și ale Legii nr. 24/2000.
Au mai susținut intervenienții că, prin dispozițiile art. 77 din Legea nr. 303/2004, legiuitorul recunoaște expres existența factorului de risc. În prezent, drepturile de natură salarială ale judecătorilor sunt reglementate prin nr.OUG 27/2006, care, în art. 2, include între criteriile de stabilire a drepturilor salariale, și pe cel referitor la riscurile funcției, însă judecătorii sunt prejudiciați în mod direct prin neplata sporului, atât timp cât recunoașterea riscurilor funcției nu este concretizată în acordarea lui. sporului pentru judecători constituie discriminare față de alte categorii de profesii din sistemul administrației, poliției, penitenciarelor, care beneficiază de acesta.
A fost invocată și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată la data de 10.03.2008 în dosarul nr. 5/2008, ca urmare a recursului în interesul legii.
Intervenienții au depus un tabel cu instanțele la care au funcționat în perioada pentru care se solicită drepturi salariale.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI a solicitat respingerea cererii de intervenție ca nefiind admisibilă în principiu, deoarece, în materia litigiilor de muncă, o terță persoană nu poate solicita stabilirea unor drepturi decurgând dintr-un raport de muncă, în care subiect este persoana care figurează ca parte în cererea principală, caracterul personal al raportului de muncă impunând această soluție.
Pe fondul cauzei, pârâtul și-a menținut punctul de vedere exprimat în întâmpinarea formulată la cererea de chemare în judecată introdusă de reclamanți.
Reclamanții au depus precizări, în care au arătat că dreptul la acțiune s-a născut la data pronunțării deciziei nr. 21/10 martie 2008 ÎCCJ, depusă în copie, prin care s-a constatat îndreptățirea la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive. S-a susținut că nu există raporturi juridice între pârât și reclamanți, iar în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite. Mai mult, ordonatorul principal, Ministerul Justiției, nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate.
La data de 16 iunie 2008, fost înregistrată cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții, I, și în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL IAȘI, TRIBUNALUL IAȘI, TRIBUNALUL VASLUI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE solicitând obligarea primilor pârâți la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu noiembrie 2000, până în luna iulie 2004, și obligarea pârâtului MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi.
În motivarea cererii, intervenienții au arătat că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996. Deși era un drept câștigat, de natură să compenseze condițiile de muncă cu efecte negative asupra sănătății celor din sistem, textul a fost abrogat, fără justificare rațională, prin G nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001 și nu a mai fost prevăzut nici de nr.OUG 177/2002. Abrogarea nu poate produce consecințe juridice, atâta timp cât nr.OG 83/2000 este un act normativ de nivel inferior legii, venind în contradicție cu prevederile Constituției și ale Legii nr. 24/2000.
Au mai susținut intervenienții că, prin dispozițiile art. 77 din Legea nr. 303/2004, legiuitorul recunoaște expres existența factorului de risc. În prezent, drepturile de natură salarială ale judecătorilor sunt reglementate prin nr.OUG 27/2006, care, în art. 2, include între criteriile de stabilire a drepturilor salariale, și pe cel referitor la riscurile funcției, însă judecătorii sunt prejudiciați în mod direct prin neplata sporului, atât timp cât recunoașterea riscurilor funcției nu este concretizată în acordarea lui. sporului pentru judecători constituie discriminare față de alte categorii de profesii din sistemul administrației, poliției, penitenciarelor, care beneficiază de acesta.
A fost invocată decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată la data de 10.03.2008 în dosarul nr. 5/2008, ca urmare a recursului în interesul legii, iar intervenienții, și au precizat instanțele la care au funcționat ca judecători.
Prin încheierea din 25 iunie 2008, având în vedere dispozițiile art. II alin. 1 și 2 din nr.OUG 75/2008, cauza a fost trimisă, spre competentă soluționare, Curții de APEL IAȘI, unde a fost înregistrată cu nr-.
Pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANELOR a formulat "precizări", prin care, citând dispoziții din nr.OUG 75/2008 și Ordinul comun nr. 1859/C/2484/26650/131/3774/C, se concluzionează că, dată fiind existența unor obligații clar stabilite prin actele normative arătate, nu se impune pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să oblige MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR la ceea ce este deja obligat prin lege, solicitându-se admiterea excepției invocate prin întâmpinare și "scoaterea din cauză".
Examinând excepțiile invocate de pârâți, instanța constată următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR este neîntemeiată.
Calitatea procesuală pasivă a pârâtului este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002 aprobată prin Legea nr.288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Nu s-a solicitat, așa cum arată pârâtul, obligarea la plata unor sume către reclamanți și intervenienți, cu care, într-adevăr, pârâtul nu are raporturi juridice, și nici finanțarea, de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite. Ceea ce se solicită este alocarea, în buget, a sumele necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile pârâtului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și coordonarea acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Neîntemeiată este și excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, în condițiile în care, prin pct. 3.2. Cap. VI Anexa 2 la HG nr. 232/2005, ce reglementează planul de acțiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007, se prevede plata sumelor datorate ca drepturi salariale magistraților și personalului auxiliar de specialitate pentru care nu există hotărâri judecătorești, aferente perioadei 2000-2004. Această prevedere echivalează cu o recunoaștere a drepturilor salariale solicitate, în conformitate cu dispozițiile art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958 și art. 166 alin. 2 Codul muncii, care a întrerupt cursul prescripției extinctive.
În consecință, cele două excepții vor fi respinse.
Pe fondul cauzei, se reține că, în perioadele pentru care s-a solicitat plata sporului de 50%, reclamanții și intervenienții au avut calitatea de magistrat. Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Salarizarea personalului din organele autorității judecătorești nu face parte din domeniile care se reglementează prin legi organice, prevăzute în art. 72 alin. 3 din Constituția României în vigoare la data adoptării nr.OG 83/2000, așa încât, potrivit art. 114 alin. 1 din Constituție, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului de a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, deci și în domeniul salarizării personalului din organele autorității judecătorești.
În aceste condiții, Parlamentul a adoptat Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să adopte ordonanțe în mai multe domenii, printre care și salarizarea. Astfel, potrivit art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
La data de 29 august 2000, în temeiul legii de abilitare, Guvernul a adoptat Ordonanța nr. 83 de modificare și completare a Legii nr. 50/1996.
Deși Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996, prin nr.OG 83/2000, art. 1, pct. 42, s-a prevăzut că art. 47 se abrogă. Conform art. 54 alin. 1 din Legea nr. 24/2000, în vigoare la data adoptării nr.OG 83/2000, modificarea, completarea și abrogarea sunt evenimente legislative distincte, care pot interveni pe durata existenței unui act normativ. 2 prevede că evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv. Or, actul normativ ulterior de același nivel cu Legea nr. 50/1996 a fost Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul i-a fost delegată competența numai pentru două evenimente legislative, respectiv modificare și completare, nu și pentru abrogare.
În același sens, este și Decizia nr. 21 din 10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 329 alin. 3 Cod proc. civilă, care, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În consecință, față de considerentele expuse, reținând că pretențiile reclamanților și ale intervenienților sunt întemeiate, se vor admite atât cererea introductivă, cât și cererile de intervenție în interes propriu, iar pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL IAȘI, TRIBUNALUL IAȘI, TRIBUNALUL VASLUI, TRIBUNALUL NEAMȚ și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL IAȘI vor fi obligați la plata drepturilor salariale solicitate, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, în conformitate cu dispozițiile art. 161 alin. 4 Codul muncii, pentru asigurarea reparării integrale a prejudiciului suferit de reclamanți și intervenienți prin întârzierea plății drepturilor salariale.
Pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR va fi obligat să aloce fondurile necesare efectuării plăților dispuse prin prezenta hotărâre.
Cererile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
Admite acțiunea formulată de reclamanții, și cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții, (), (), (), I, - și, toți cu domiciliul procesual ales la Curtea de APEL IAȘI, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în mun. B- sector 5, CURTEA DE APEL IAȘI, cu sediul în mun. I str. - nr. 25, TRIBUNALUL IAȘI, cu sediul în mun. I str. - nr. 25, TRIBUNALUL VASLUI, TRIBUNALUL NEAMȚ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL IAȘI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin I, cu sediul în mun. I str. - nr. 26.
Obligă pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL IAȘI, TRIBUNALUL IAȘI și TRIBUNALUL VASLUI să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară, pentru perioada noiembrie 2000-august 2004, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
Obligă pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL IAȘI, TRIBUNALUL IAȘI, TRIBUNALUL VASLUI, TRIBUNALUL NEAMȚ și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL IAȘI să plătească intervenienților, (), (), (), sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară, pentru perioada noiembrie 2000-25.05.2004, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
Obligă pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL IAȘI, TRIBUNALUL IAȘI și TRIBUNALUL VASLUI să plătească intervenienților, I, - și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară, pentru perioada noiembrie 2000-iulie 2004, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
Obligă pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR să aloce sumele necesare efectuării plăților rezultate din prezenta hotărâre.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
Asistenți Judiciari
Grefier
Red.
Tehnored.C/
2 ex.
24.09.2008
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Carmen Bancu Beatris Manuela
