Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 28/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 28
Ședința publică de la 16 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu Beatris Manuela
Asistent Judiciar - -
Asistent Judiciar
Grefier
Pe rol judecarea cauzei -litigiu de muncă - privind acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții:- MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL IAȘI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier jr. pentru pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, lipsă reclamantul și ceilalți pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, pârâtul Ministerul Justiției a depus la dosar prin registratura instanței, întâmpinare, duplicatul fiind comunicat administrativ reclamantului iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a depus precizări.
Reclamantul a depus la dosar, prin registratura instanței, precizări cu privire la acțiune și drepturile solicitate.
Instanța constată cauză, Ministerul Justiției a invocat prin întîmpinare excepția prescripției dreptului la acțiune iar Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat lipsa calității procesuale pasive.
Acordă cuvântul reprezentantei pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor pe excepția invocată prin întâmpinare privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului și pe fond.
consilier juridic, pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, arată că, potrivit nr.OUG75/2008 și Ordinului comun nr.1859/C/2484/26650/131/3774/C, Ministerul Economiei și Finanțelor are obligația de a aloca, pe baza datelor primite de la ordonatorii principali de credite, sumele necesare efectuării plății drepturilor solicitate de reclamanți. Astfel, dată fiind existența unor obligații clar stabilite prin aceste acte normative, nu se impune pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să oblige Ministerul Economiei și Finanțelor la ceea ce este deja obligat prin lege. Solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive.
Declarând dezbaterile închise,cauza rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la instanță cu nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând obligarea acestora la plata sporului de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat din salariul de bază brut lunar, pentru perioada 19 decembrie 2003-30 2005, și de la data 15.08.2007, în prezent și în viitor, până la încetarea stării de discriminare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în perioada 19.12.2003-30.09.2005 a funcționat ca grefier în cadrul Curții de APEL IAȘI, iar de la data de 15.08.2007 ca judecător în cadrul Judecătoriei Pașcani.
Potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Ulterior, prin art. 50 din G nr. 177/2002, a fost abrogat și art. 47 din Legea nr. 50/1996, abrogare care a fost înlăturată prin art. 41 din nr.OUG 27/2006 prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate G nr. 177/2002, dar nu și Legea nr. 50/1996.
A apreciat reclamantul că dreptul prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 a rămas în vigoare și trebuie acordat în continuare. Mai mult, condițiile de risc și suprasolicitare neuropsihică în care își desfășoară activitatea nu s-au schimbat, ci s-au acutizat o dată cu intrarea României în Uniunea Europeană. mai susținut reclamantul că un act normativ cu puterea juridică a unei legi nu poate fi modificat sau abrogat decât de un alt act normativ de aceeași forță juridică.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune. Citând dispozițiile art. 3 și 12 din Decretul nr. 167/1958, pârâtul arată că dreptul material la acțiune, privind drepturile care nu se încadrează în termenul de prescripție general de 3 ani, este prescris.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat "precizări", prin care, citând dispoziții din nr.OUG 75/2008 și Ordinul comun nr. 1859/C/2484/26650/131/3774/C, se concluzionează că, dată fiind existența unor obligații clar stabilite prin actele normative arătate, nu se impune pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să oblige Ministerul Economiei și Finanțelor la ceea ce este deja obligat prin lege, solicitându-se admiterea excepției invocate prin întâmpinare și "scoaterea din cauză".
Prin cererea înregistrată la data de 14.08.2008, reclamantul și-a micșorat câtimea obiectului cererii, în condițiile art. 132 alin. 2 pct. 2 Cod proc. civilă, în sensul că pretențiile sale vizează doar perioada 19.12.3003-30.09.2005.
Examinând excepțiile invocate de pârâți, instanța constată următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor este neîntemeiată.
Calitatea procesuală pasivă a pârâtului este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Nu se poate reține, așa cum susține pârâtul, că este deja obligat de lege să aloce fondurile necesare plății drepturilor solicitate de reclamant, deoarece, la data intrării în vigoare a nr.OUG 75/2008, sumele solicitate de reclamant nu erau prevăzute într-un titlu executoriu.
Neîntemeiată este și excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul ministerul Justiției, în condițiile în care, prin pct. 3.2. Cap. VI Anexa 2 la HG nr. 232/2005, ce reglementează planul de acțiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007, se prevede plata sumelor datorate ca drepturi salariale magistraților și personalului auxiliar de specialitate pentru care nu există hotărâri judecătorești, aferente perioadei 2000-2004. Această prevedere echivalează cu o recunoaștere a drepturilor salariale solicitate, în conformitate cu dispozițiile art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958 și art. 166 alin. 2 Codul muncii, care a întrerupt cursul prescripției extinctive.
În consecință, cele două excepții vor fi respinse.
Pe fondul cauzei, se reține că, în perioada pentru care s-a solicitat plata sporului de 50%, reclamantul a avut calitatea de personal auxiliar de specialitate. Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Salarizarea personalului din organele autorității judecătorești nu face parte din domeniile care se reglementează prin legi organice, prevăzute în art. 72 alin. 3 din Constituția României în vigoare la data adoptării nr.OG 83/2000, așa încât, potrivit art. 114 alin. 1 din Constituție, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului de a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, deci și în domeniul salarizării personalului din organele autorității judecătorești.
În aceste condiții, Parlamentul a adoptat Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să adopte ordonanțe în mai multe domenii, printre care și salarizarea. Astfel, potrivit art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
La data de 29 august 2000, în temeiul legii de abilitare, Guvernul a adoptat Ordonanța nr. 83 de modificare și completare a Legii nr. 50/1996.
Deși Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996, prin nr.OG 83/2000, art. 1, pct. 42, s-a prevăzut că art. 47 se abrogă. Conform art. 54 alin. 1 din Legea nr. 24/2000, în vigoare la data adoptării nr.OG 83/2000, modificarea, completarea și abrogarea sunt evenimente legislative distincte, care pot interveni pe durata existenței unui act normativ. 2 prevede că evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv. Or, actul normativ ulterior de același nivel cu Legea nr. 50/1996 a fost Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul i-a fost delegată competența numai pentru două evenimente legislative, respectiv modificare și completare, nu și pentru abrogare.
În același sens, este și Decizia nr. 21 din 10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 329 alin. 3 Cod proc. civilă, care, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În consecință, față de considerentele expuse, reținând că pretențiile reclamantului sunt întemeiate, se va admite cererea formulată, iar pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL IAȘI vor fi obligați la plata drepturilor salariale solicitate, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, în conformitate cu dispozițiile art. 161 alin. 4 Codul muncii, pentru asigurarea reparării integrale a prejudiciului suferit de reclamant prin întârzierea plății drepturilor salariale.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor va fi obligat să aloce fondurile necesare efectuării plății dispuse prin prezenta hotărâre.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Ministerul Justiției și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Admite acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul, cu domiciliul ales la Judecătoria Pașcani, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sectorul 5, codul poștal -, Curtea de APEL IAȘI, cu sediul în I,- și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, codul poștal -.
Obligă primii doi pârâți să plătească reclamantului diferențele de drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din salariul de bază brut lunar pentru perioada 19.12.2003 - 30.09.2005, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
Obligă Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților la care primii pârâți au fost obligați prin această hotărâre.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, ASIST.JUD. ASIST.JUD. Grefier,
Red.
Tehnored./
23.IX.2008.-
2 ex.-
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Carmen Bancu Beatris Manuela
