Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 2851/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2851/R/2009
Ședința publică din data de 8 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Dana Cristina Gîrbovan
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 1119 din 27 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanții intimați, și pe pârâta intimată CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este realizată.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererile de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1119 din 27.04.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, s-a espins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR.
S-a admis acțiunea formulată de către reclamanții, și împotriva pârâților CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și în consecință au fost obligați pârâții de rd.1 si 2, în solidar, la plata actualizată la zi în raport cu indicele de inflație, în favoarea fiecărui reclamant, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50%, calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 15.01.2009 și până la zi, precum și să acorde lunar acest spor, în continuare.
A fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să pună la dispoziția pârâtului MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR fondurile necesare efectuării plăților.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 7/15.01.2009 a Curții de APEL CLUJ, s-a admis cererea reclamanților și pârâții au fost obligați să le acorde acestora plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar pe perioada 02.06.2008-15.01.2009.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere faptul că prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1990 republicată nu au fost abrogate expres sau implicit ca și faptul că prin Decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, pronunțate în dosar nr. 5/2008, acest drept a fost recunoscut magistraților și personalului auxiliar de specialitate și după intrarea în vigoare a nr.OUG 83/2000 aprobată prin Legea 334/2001, decizie care conform art. 329 alin.3 Cod Procedură Civilă este obligatorie pentru instanțele judecătorești.
Excepția autorității de lucru judecat este o excepție de fond, peremtorie și absolută. Pentru a exista putere de lucru judecat trebuie să fie îndeplinită tripla identitate: de părți, de obiect și de cauză. Identitatea de obiect poate fi totală dar și parțială însă această instituție se limitează numai la acele probleme litigioase care au format obiectul pricinii și care au fost rezolvate prin dispozitivul hotărârii.
Privitor la acordarea drepturilor salariale solicitate de către reclamanți, Ministerul Justiției și Libertăților a emis Ordinul nr. 768/C/ 04.03.2009 prin care arată că începând cu data de 01.03.2009, judecătorii instanțelor judecătorești beneficiază de un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația de încadrare brută lunară. Acest ordin a fost emis având în vedere cele dispuse prin Decizia nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație si Justiție - Secțiile Unite cu privire la recursul în interesul legii privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996 republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Prin Ordinul nr. 1165/C/09.04.2009 al Ministrului Justiției și Libertăților, drepturile salariale recunoscute, anterior menționate, urmau să se acorde doar magistraților care dețin hotărâri judecătorești prin care li se recunoaște plata "pentru viitor" sau "în continuare". Din analiza prevederilor acestui ordin rezultă că hotărârile judecătorești pronunțate la data emiterii acestuia și după această dată prin care se acordă aceste drepturi "pentru viitor" sau "în continuare" vor fi puse în executare doar de la momentul "pronunțării", neputându-se pune problema recalculării drepturilor cuvenite pentru intervalul 01.03.2009 și data pronunțării. Prevederi asemănătoare cuprind și Ordinele nr. 1167/2009 și nr. 1168/2009.
În contextul celor arătate mai sus, conduita reprezentanților pârâtului de rd.II este nelegală câtă vreme a dispus, recunoscând aceste drepturi, ca Direcția Generală Economică din Minister, Curțile de Apel și Tribunalele să stabilească și să calculeze sumele cuvenite tuturor judecătorilor, asistenților judiciari, personalului din serviciile de probațiune și personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești (pentru acestea din urmă prin Adresa nr. 24956/05.03.2009) fapt care s-a și întâmplat.
Potrivit dispozițiilor art. 5 alin.1 și 4 din Codul Muncii, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament, angajatorul fiind obligat să nu dispună măsuri având ca efect neacordarea, restrângerea sau înlăturarea unor drepturi prevăzute în legislația muncii sau rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă.
Drepturile reclamanților au fost prevăzute de normele legale anterior menționate și constituind o obligație legală, neacordarea acestora prin motivarea lipsei sintagmelor "pentru viitor" și "în continuare", din hotărârile judecătorești pronunțate tocmai pentru a se aplica prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată constituie un abuz.
Întârzierea nejustificată a drepturilor salariale stabilite și recunoscute angajatului poate determina obligarea angajatorului la daune interese pentru repararea prejudiciului, conform prevederilor art. 161 alin.4 din Codul Muncii.
În contextul celor mai sus arătate, trebuia pusă în discuție și problema posibilității anulării unor acte administrative emise de către o autoritate publică nelegal chiar de către aceasta. Potrivit dispozițiilor art. 1 alin.6 din Legea nr. 554/2004, o astfel de entitate poate solicita instanței constatarea nulității acestuia în situația în care nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice. Ne aflăm în situația aceasta privind efectele Ordinului nr. 768/C/04.03.2009 emis de către Ministerul Justiției și Libertăților, câtă vreme sumele cuvenite reclamanților au fost calculate și virate ordonatorilor secundari și terțiari de credite, pentru ca apoi să fie retrimise ordonatorului principal de credite.
De altfel, Curtea de Apel București prin Sentința civilă nr. 1750/24.04.2009 a suspendat executarea Ordinului nr. 1163/C/2009 și nr. 1165/C/2009 emise de către pârâtul de rd. II până la pronunțarea instanței de fond.
Referitor la calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei si Finanțelor, deși acesta nu a formulat întâmpinare, instanța a constatat că acesta are calitate procesuale pasivă deoarece potrivit dispozițiilor art.2 din nr.OG 22/2002, ca și ordonator principal de credite, are obligația să ia toate măsurile care se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea bugetelor proprii ale celorlalte instituții publice finanțate de la bugetul de stat și instituțiilor din subordine pentru efectuarea plății sumele stabilite prin titluri executorii.
Față de cele ce preced, instanța, în temeiul art. 283 și urm. din Codul Muncii, a admis acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, solicitând modificarea hotărârii în baza prevederilor art.304 pct.8 și pct.9 proc.civ. în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți față de Ministerul Finanțelor Publice, pe considerentul lipsei calității procesuale pasive.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că în realitate, sub denumirea noțiunii de alocare se urmărește în fapt alimentarea contului Ministerului Justiției cu sumele solicitate de reclamant, aspect care depășește sfera sa de competență.
În acest sens, menționează că potrivit art. 14 alin.5 din Legea 18/2009 a bugetului de stat pe anul 2009 "Ministerul Finanțelor Publice a fost autorizat să efectueze redistribuiri de credite bugetare între ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat, cu încadrarea în nivelul total al cheltuielilor prevăzute la titlul "Proiecte cu finanțare din fonduri externe nerambursabile postaderare", în funcție de implementarea și derularea proiectelor aprobate."
Prin urmare, drepturile salariale solicitate de reclamanți, exced sferei de competență a Ministerului Finanțelor Publice, întrucât numai în cazul proiectelor de finanțare mai sus menționate, acesta are anumite atribuții legate de redistribuire de credite bugetare.
De asemenea, precizează că rolul esențial în procesul bugetar și în execuția de casă bugetară revine Guvernului și respectiv Parlamentului, potrivit art.17 alin. 1 din Legea 500/2002 privind finanțele publice, Parlamentul fiind acela care adoptă legile bugetare anuale și legile de rectificare elaborate de Guvern.
rolul Guvernului la art.18, Legea 500/2002 a stabilit că acesta asigură însăși elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale și transmiterea acestora spre adoptare Parlamentului. De asemenea, tot Guvernul supune spre adoptare Parlamentului și proiectele legilor de rectificare bugetară și a contului general anual de execuție.
Din conținutul art.l-3 din Legea nr.90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, cu modificările și completările ulterioare, rezultă cu claritatea că Guvernul este o autoritate publică a puterii executive alcătuit din primul-ministru și ministere (din care face parte și Ministerul Finanțelor Publice).
De asemenea, arată că potrivit art.20-21 din același act normativ "aparatul de lucru al Guvernului este alcătuit din Cancelaria Primului Ministru, Secretariatul General al Guvernului, departamente și alte asemenea structuri organizatorice cu atribuții specifice stabilite prin hotărâre a Guvernului iar, Cancelaria Primului - Ministru are personalitate juridică și este coordonată direct de primul-ministru".
Prin urmare, nu se poate pune semnul egalității între Guvern și Ministerul Finanțelor Publice, în ceea ce privește sfera atribuțiilor acestora privitoare la aprobarea bugetului sau rectificarea acestuia.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, solicitând admiterea acestuia și pe cale de consecință, să se modifice în parte sentința în sensul respingerii în parte a cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, pârâtul arată că hotărârea pronunțată este criticabilă pentru motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod proc.civ.
Solicită instanței să constate că excepția autorității de lucru judecat a fost respinsă în mod eronat.
Între cererile de chemare în judecată formulate în dosarele înregistrate la Tribunalul Cluj cu nr- și soluționat prin sentința nr.7/2009 și dosarul de față există identitatea de obiect, cauză și părți cerută de lege. Solicită instanței să se observe că pentru pretențiile de acordare a sporului pentru viitor, există autoritate de lucru judecat, în sensul respingerii cererii. Aceste drepturi, pentru viitor rămân drepturi eventuale, care nu sunt născute și actuale.
Astfel, Tribunalul Cluja reținut " aceste drepturi neputându-se acorda și pentru viitor, astfel cum au solicitat reclamanții pentru că acordarea lor se reglementează exclusiv prin lege".
De asemenea, solicită să se constate că cele reținute de instanță în sensul în care "conduita reprezentanților pârâtului de rd.II este nelegală" sunt neavenite, atât timp cât Ministerul Justiție și Libertăților și-a exercitat în limitele legii drepturile procesuale, astfel de aprecieri subiective neavându-și locul într-o hotărâre judecătorească.
Mai mult, aprecierile instanței legate de revocarea nr.768/C/2009 nu au legătură cu speța, iar instanța nu a fost investită cu soluționarea unei asemenea cauze.
În drept sunt invocate dispozițiile art.304 pct.9 coroborate cu art.312 Cod proc.civ.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare.
1. Cât privește recursul pârâtului Ministerul Justiție și Libertăților, Curtea reține că, așa cum a arătat și prima instanță, nu poate fi reținută incidența excepției autorității de lucru judecat în speță. Prin trimiterile pe care instanța fondului le-a făcut la Ordinele nr. 1165/C/09.04.2009, nr. 1167/2009 și nr. 1168/2009 ale Ministrului Justiției și Libertăților, se conturează cauza juridică diferită a acțiunii ce face obiectul prezentului litigiu, față de litigiul soluționat prin sentința civilă nr. 7/2009 a Curții de APEL CLUJ.
Astfel, dacă pentru a solicita acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru viitor, prin acțiunea înregistrată sub nr-, cauza juridică nu a putut fi decât Decizia nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în interesul legii, cauza juridică în prezentul litigiu este conturată, pe de o parte, de aceeași decizie în interesul legii, dar pe de altă parte, de menționatele ordine ale Ministerului Justiție și Libertăților, prin care s-a decis plata efectivă a acestui spor doar în favoarea acelor magistrați care aveau hotărâri judecătorești prin care să li se recunoască dreptul la plata sporului și pentru viitor, sau în continuare.
Chiar dacă aceste ordine ale Ministerului Justiție și Libertăților nu au putere de lege, ele constituie o sursă de obligații juridice pentru emitent și pentru personalul din subordinea administrativă a ministerului. Or, de îndată ce Ministerul s-a obligat să plătească sporul în discuție doar în cazul unor hotărâri judecătorești care să prevadă îndrituirea la spor și pentru viitor, solicitarea pronunțării unei astfel de hotărâri de către reclamanți nu este în contradicție cu interdicția de a sesiza instanțele prin încălcarea autorității de lucru judecat. De această dată, ca temei al acțiunii se așează, cum s-a arătat, și recunoașterea dreptului pentru viitor de către pârât, chiar dacă această recunoaștere s-a făcut tot în executarea unor hotărâri judecătorești. Pentru a se bucura de drepturi egale cu ale celorlalți magistrați, în cazul cărora dintru început s-a recunoscut dreptul la sporul de suprasolicitare neuropsihică și pentru viitor, reclamanții pot solicita acordare sporului și pentru viitor fără a încălca autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 7/2009 a Curții de APEL CLUJ.
Desigur, ar putea apărea nemodificată cauza juridică a acțiunii, prin faptul că motivul pentru care au fost adoptate ordinele menționate constă din existența unor hotărâri judecătorești, ceea ce în speță nu se verifică pentru moment în cazul reclamanților, or din acest punct, s-ar putea invoca excepția autorității de lucru judecat.
Trebuie apreciat, însă, în acest punct, faptul că motivul pentru care instanța a respins acest capăt de cerere în primul litigiu a fost: "aceste drepturi neputându-se acorda și pentru viitor, astfel cum au solicitat reclamanții pentru că acordarea lor se reglementează exclusiv prin lege", prin urmare nu faptul că dreptul ar fi necuvenit, or în mor evident, instanța, în cauza de față, nu a făcut decât să constate obligativitatea acordării acestui spor pentru viitor în măsura în care îndrituirea legală la plata sporului se va menține și în viitor, o atare condiționare fiind subînțelesă.
Pe de altă parte, doctrina definește cauza cererii de chemare în judecată ca fiind fundamentul legal al dreptului invocat, temeiul juridic al cererii. Or, așa cum s-a arătat, acesta constă în prezenta speță și din menționatele ordine ale Ministerului Justiție și Libertăților, prin care s-a adus o modificare ordinii juridice ce existase anterior, anume, incluzându-se în aceasta disponibilitatea acestui pârât la executarea de bunăvoie pentru viitor a unei obligații stabilite în sarcina sa și în favoarea reclamanților doar pentru trecut. Sentința civilă nr. 7/2009 a Curții de APEL CLUJ nu exclude, prin respingerea capătului de cerere privind acordarea dreptului și pentru viitor, ideea îndreptățirii reclamanților la acest spor și pentru viitor, ci doar subliniază imposibilitatea acordării unui drept salariale pentru viitor, fără verificarea menținerii ca aceeași a situației juridice din momentul pronunțării ( rebus sic stantibus). Or, sub rezerva acestei mențineri, apare ca necesar în prezent a fi admis și acest petit, pentru a asigura reclamanților egalitate de tratament în comparație cu colegii cărora instanțele le-au recunoscut și pentru viitor dreptul.
Celelalte considerente din cuprinsul cererii de recurs a Ministerului Justiției și Libertăților vizează doar partea de motivare a sentinței atacate, iar nu dispozitivul, neavând deci căderea de a determina o modificare a dispozitivului sentinței.
Sub acest aspect, se constată că, într-adevăr, aprecierile primei instanțe cu privire la ordinul nr. 768/2009 a Ministerului Justiției și Libertăților nu au legătură cu cauza, însă nu pot fi reținute ca neavenite reținerile primei instanțe privind conduita apreciată ca nelegală a pârâtului recurent raportat la recunoașterea drepturilor salariale în litigiu doar în favoarea magistraților care dețin hotărâri judecătorești prin care li se recunoaște plata pentru viitor, pârât care totodată contestă dreptul reclamanților de a solicita această recunoaștere. Este evidentă inadvertența din atitudinea recurentului pârât.
2. Raportat la recursul pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, Curtea reține caracterul nefondat al acestuia, având în vedere că, deși nu este în atribuția acestui minister adoptarea bugetului, ministerul este cel care elaborează proiectul de buget precum și al legii de rectificare bugetară, astfel încât cu această ocazie se impune a se avea în vedere de către pârât includerea sumelor încuviințate prin prezenta hotărâre în bugetul de stat.
Critica privind situația creată prin pronunțarea unei hotărâri de obligare la plata unor sume care nu au fost aprobate prin legea bugetară anuală nu poate fi reținută, având în vedere că există posibilitatea rectificării legii bugetare; pe de altă parte, acest argument vizează momentul punerii în executare a hotărârii, deci nu este pertinent pentru soluționarea cererii pe fond. Obligația de a se pune la dispoziție surse financiare pentru acoperirea sporului este subsecventă celei de a se plăti acest spor de către instanța la care reclamanții își desfășoară activitatea. Cât privește imposibilitatea încadrării solicitărilor salariale ale reclamanților în legea bugetului de stat pe anul 2009, Curtea constată că este puțin probabil să se ajungă la executarea hotărârii sub auspiciile acestei legi, față de momentul la care hotărârea a rămas irevocabilă.
n drept, se reține și incidența prevederilor art. 14 și 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, art. 1 din nr.OG 22/2002, art. 3 alin. 1 pct. 2 din nr.HG 34/2009, art. 17.proc.civ.
Față de toate aceste considerente, Curtea urmează a respinge ca nefondate recursurile formulate, având în vedere și prevederile art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 3041.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și Libertăților, prin reprezentanți legali, împotriva sentinței civile nr. 1119 din 27.04.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 8 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
GREFIER,
Red.T/.
5 ex./08.01.2010
Jud.fond: și
Președinte:Dana Cristina GîrbovanJudecători:Dana Cristina Gîrbovan, Cristina Mănăstireanu, Ioana
