Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 3/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3/CM
Ședința publică din 07 august 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase Georgeta Chioveanu Lucian Neacșu
MAGISTRAT ASISTENT - - -
MAGISTRAT ASISTENT - - -
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanții, - judecători la Judecătoria Medgidia și -, - judecători stagiari la Judecătoria Medgidia - cu domiciliul procesualalesla locul de muncă - Judecătoria Medgidia, situată în M,-, județul C, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B, sector 5,-, cod poștal - Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B, sector 5,-, Curtea de APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,- și Tribunalul Constanța, cu sediul în C,-, având ca obiectdrepturi bănești (despăgubiri).
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 06 august 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, având în vedere că nu putut hotărî de îndată, în temeiul dispozițiilor art. 260(1) din Codul d e procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 07 august 2008, pentru când a soluționat astfel:
CURTEA
Asupra cererii de față;
Prin cererea înregistrată sub nr- din 12 februarie 2008, pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanții, și - judecători la M, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA, Tribunalul Constanța și Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca pe baza probelor ce se vor administra și în contradictoriu cu aceștia să se pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să se dispună obligarea în solidar a acestora la plata despăgubirilor echivalente valoric cu diferența dintre indemnizația la care ar avea dreptul corespunzător unui coeficient de multiplicare de 19,00 și drepturile salariale încasate, actualizate cu rata inflației începând cu luna aprilie 2006 și până la data introducerii acțiunii.
Motivează acțiunea că, potrivit nr.OUG 27/2008, a fost reglementată salarizarea judecătorilor, procurorilor, asistenților judiciari și a altor categorii de personal din sistemul justiției.
Conform art. 11 din nr.OUG 27/2006 și art. II din Legea nr. 45/2007, procurorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și celor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism li se acordă o salarizare corespunzătoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (nr. 6-13 lit.a), precum și toate celelalte drepturi de salarizare stabilite numai pentru aceștia, nu alte acte normative.
În această situație, reclamanții se consideră discriminați, conform dispozițiilor art. 2 alin,1-3, art.6 din nr.OUG 137/2000, întrucât le-a fost refuzată asimilarea salarizării sub pretextul că aparțin la o anumită categorie socio-profesională și sub pretextul locului de muncă, criterii care au fost declarate în mod expres discriminatorii.
Ca atare, existența discriminării directe a reclamanților rezultă și din dispozițiile: art.7 și art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (care garantează dreptul tuturor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare); art.7 din pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr. 212/1974 (care garantează dreptul la condiții de muncă juste și prielnice și la egalitate de tratament în salarizare, fără nici o distincție); art. 14 din Convenția Europeană privind Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, respectiv Protocolul nr. 12 la această Convenție (care interzic discriminările); art.4 din Carta socială europeană revizuită (ratificată prin Legea nr. 74/1999) care garantează dreptul la o salarizare echitabilă; art.5, art.6, art.8, art.39 alin.1 lit.a, art.40 alin.2 lit.c și lit.f, art. 154 alin.3, art. 165 și art. 155 raportat la art.1 din Legea nr. 53/2003 (care garantează plata integrală a drepturilor de natură salarială, fără discriminări, restrângeri sau limitări); art. 20, art.16 alin.1, art. 53 și art. 41 din Constituție (care garantează aplicarea principiului nediscriminării și în raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la muncă și care nu poate face obiectul unor limitări discriminatorii).
Potrivit art. 16 alin.1 și 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
În concluzie, reclamanții, fiind considerați discriminați, au solicitat ca pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor să se aplice prin analogie, prevederile art.11 alin.1 din nr.OUG 27/2007, întrucât numai astfel se poate realiza principiul unei juste și integrale despăgubiri și, pe de altă parte, art.3 din Codul civil nu-i dă dreptul instanței invoce lacune legislative.
Privitor la actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație au solicitat aplicarea prevederilor art. 1082 din Codul civil și art. 161 alin.4 din Codul muncii.
În dovedirea acțiunii au solicitat proba cu înscrisuri.
La data de 04 iulie 2008, Tribunalul Tulcea, Secția civilă, comercială și contencios administrativ în baza dispozițiilor art. I alin.(1) din nr.OUG 75/2008 potrivit cu care "cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.45/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit Ordonanței Guvernului nr.8/2007, privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr.247/2007, cu modificările ulterioare, sunt soluționate, în primă instanță, de curțile de apel, precum și prev.disp.art.II alin.(2) potrivit cu care " disp. art.I se aplică și proceselor în curs de judecată, având ca obiect soluționarea cererilor privind acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiției, începute sub legea anterioară", a scos cauza de pe rol și a trimis dosarul spre competentă soluționare Curții de APEL CONSTANȚA; judecând pe fond cauza se rețin următoarele:
1.Conform art. 11 alin. 1 din 0. nr.27/2006, modificata și completată prin Legea nr. 45/2007: "(1) Procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare a infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt salarizați potrivit nr. crt. 6 - 13 de la lit.a din anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivii legii."
De precizat că nr. 6-13 din Anexa la nr.OUG 27/2006 au învederesalarizarea procurorilorde la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Conform art.74 alin.1 din Legea nr. 303/2004, republicată, modificată și completată: "Pentru activitatea desfășurată, judecătorii și procurori au dreptul la o remunerație stabilită în raport cu nivelul instanței sau al parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în magistratură și cu alte criterii prevăzute de lege."
Potrivit dispozițiilor art.3 alin.1 din nr.OUG 27/2006: "Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență".
Examinând dispozițiile art. 1 alin.1-2 din Legea nr. 508/2004, privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Publica Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, modificată și completată, rezultă că acesta este o structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, conform art. 1 alin.l din această lege, " se înființează Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizară și Terorism, ca structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție".
Ca atare, salarizarea procurorilor ce își desfășoară activitatea în cadrul DIICOT este identică cu cea a procurorilor din cadrul altor direcții ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 acestor procurori este făcută în considerarea criteriului gradului instanței sau al parchetului unde funcționează, chiar și pe durată determinată, cum vom arăta în continuare, în acord cu dispozițiile art. 74 alin.l din Legea nr . 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, modificată și completată și ale art.3 din nr.OUG27/2006.
Astfel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, după cum indică și denumirea sa, reprezintă o tructură supraordonată celorlalte unități de parchet, având drept corespondent la nivelul instanțelor judecătorești Înalta Curte de Casație si Justiție.
Direcția de Investigare a Infracțiunile de Criminalitate Organizată și Terorism reprezintă o structură în cadrul Pachetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel cum rezultă din dispozițiile art.1 alin 1-2 din Legea nr. 508/2004, modificată și completată:
(1) Prin prezenta lege se înființează Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism ca structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
(2) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție conduce Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism prin intermediul procurorului-șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism."
Ca atare, susținerile reclamanților potrivit cărora art.11 alin.l din OUG nr. 27/2006 instituie o discriminare sunt nefondate, deoarece acordareacoeficiențilorde multiplicare 19-23 pentru procurorii din cadrul DIICOT este făcută în "considerarea niveluluiparchetului unde funcționează aceștia.
de multiplicare 19-23, conform Anexei la nr.OUG27/2006, lit.A, nr. crt. 6 - 13 se acordă procurorilor cu funcții de conducere și execuție ce își desfășoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că stabilirea acelorași reguli de salarizate pentru procurorii din cadrul DIICOT, structură a aceluiași parchet ce funcționează pe lângă instanța supremă, este legitimă și justificata în mod obiectiv.
Având în vedere cele anterior menționate, rezultă că nu poate fi reținut un tratament diferențiat nelegal între procurorii .. și reclamanți, deoarece nu poate fi reținută o situație comparabilă sau analoagă între cele două categorii de magistrați.
În ceea ce privește încadrarea procurorilor la DIICOT, este de observat că legiuitorul a menținut regula numirii acestora, iar nu a promovării, a exercitării pe o durată temporară a funcției de procuror în cadrul acestui parchet, precum și a revenirii pe postul deținut anterior (prin urmare, în vederea numirii în cadrul DIICOT nu este necesar ca procurorul în cauză să aibă grad profesional de procuror al Parchetului de lângă ÎCCJ, ceea ce duce la concluzia inexistenței unor reguli diferite de promovare în profesie între judecători și procurori).
In acest sens, dispozițiile art.75 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.247/2005 sunt extrem de clare.
Art 75alin.11din Legea nr.304/2004 stabilește în acest sens că "La data încetării activității în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii".
Prin urmare, având în vedere faptul că procurorii de la DIICOT ocupă aceste funcții pe o perioadădetimp limitată și căprimescdrepturisalarialesimilare cu cele ale unui procuror de la Parchetul de pe lângă numai pe perioada desfășurării activității în cadrul acestor structuri, considerăm că în mod evident criteriul esențial avut în vedere de legiuitor în acest caz este cel al nivelului instanței sau al parchetului.
În raport de aceste depoziții legale, este evident că o dată numiți în cadrul DIICOT, acestor procurori trebuie să li se recunoască un tratament salarial identic cu cel al procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă, o tratare diferențiată din punct de vedere al salarizării fiind discriminatorie.
În sens contrar, admiterea pretențiilor reclamanților ar duce la instituirea unui sistem de salarizare paralel cu cel stabilit de legiuitor, ceea ce nu poate fi permis, deoarece, în mod evident solicitarea de a li se acorda, prin hotărâri judecătorești, indemnizațiile de încadrare brute lunare corespunzătoare procurorilor DNA și .. determină o răsturnare a sistemului de salarizare instituit prin nr.OUG 27/2006.
S-ar ajunge în acest fel ca toți magistrații să primească drepturi salariale corespunzătoare Parchetului de pe lângă, fără îndeplinirea cerințelor imperative ale legii speciale de salarizare.
2.Analizând motivele invocate in susținerea acțiunii, rezultă în mod vădit, că reclamanții fac referire în primul rând nu dispoziții relative la salarizarea unor magistrați,CI REGULI DE ORGANIZARE JUDICIARĂ.
Unul din argumentele reclamanților în învederarea caracterului greșit al aplicării legii de către prima instanță este acela al necesității ca judecătorul ce soluționează un "dosar de corupție" sau de "crimă organizată trebuie să aibă o salarizare cel puțin egală cu cea a procurorului ce a efectuat urmărirea penală în cauza respectivă și care funcționează în cadrul DIICOT.
Din aceasta perspectivă, chiar dacă legea ar fi impus procurorilor DIICOT să aibă gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, acest aspect ar fi fost irelevant, de vreme ce urmărirea penală ar fi fost instrumentată de un procuror (de la Parchetul de pe lângă ÎCCJ, cu grad profesional de procuror la acest parchet) cu o salarizare superioară judecătorului ce soluționează cauza.
Potrivit argumentației reclamanților, de vreme ce urmărirea penală este fundamentată în mare parte pe controlul exercitat de judecător, care soluționează, de altfel, prin hotărârea dată, cauza respectivă, este necesar ca atât procurorii ce efectuează urmărirea penală, cât și judecătorii ce soluționează aceleași cauze pe fond, să aibă același nivel de salarizare.
Aceste susțineri neglijează faptul că, deși atât judecătorii, cât și procurorii au calitatea de magistrați, desfășoară activități diferite (pe de o parte, înfăptuirea justiției, pe de altă parte apărarea intereselor generale ale societății, a ordinii de drept, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor);de aici rezultând posibilitatea stabilirii unor reguli diferite de organizare și funcționare a instanțelor judecătorești comparativ cu parchetele, precum și a adoptării unor prevederi diferite în ceea ce privește raporturiledeserviciu alecelordouă categorii de magistrați, fără a se aduce atingere principiului nediscriminării, care în nici un caz nu presupune uniformitate.
3. În alta ordine de idei, acordarea unor drepturi neprevăzute de actul normativ în vigoare în materia salarizării magistraților ar semnifica depășirea limitelor puterii judecătorești prin legiferarea unui nou drept salarial.
De altfel, Curtea Constituțională, prin decizia nr. 818 din 03 iulie 2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1, art.2 alin.(3) și art. 27 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, statuat că Parlamentul și prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală.
Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 alin.(1) din legea fundamentală, adică de a soluționa aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Față de considerentele expuse, Curtea va respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamanții, - judecători la Judecătoria Medgidia și -, - judecători stagiari la Judecătoria Medgidia - cu domiciliul procesualalesla locul de muncă - Judecătoria Medgidia, situată în M,-, județul C, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B, sector 5,-, cod poștal - Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B, sector 5,-, Curtea de APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,- și Tribunalul Constanța, cu sediul în C,-, având ca obiectdrepturi bănești (despăgubiri).
Definitivă.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 august 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
ASISTENȚI JUDICIARI,
- -
- -
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond: 04.09.2008
gref.AB/19 ex./30.09.2008; Emis 17 com. azi, 01.10.2008
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Vanghelița Tase Georgeta Chioveanu Lucian Neacșu
