Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 304/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 304/2009
Ședința publică de la 23 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Petrașcu președinte Curtea de Apel
- - - vicepreședinte Curtea de Apel
- - - JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă Monica Maria
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de reclamantele - și împotriva sentinței civile nr.126/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se constată că în ședința publică din 23 martie 2009 s-a ivit un incident procedural legat de compunerea completului de judecată format din judecătorii - -, și.
Întrucât judecătorii: și s-au abținut întrucât au pronunțat ca instanță de fond hotărârea atacată cu recurs, incidentul procedural a fost soluționat de judecătorii de serviciu imediat următori - - și - -.
Completul astfel constituit din judecătorii - -, - și - - a păstrat cauza pentru soluționare.
S-a făcut referatul cauzei constatându-se că pârâta intimată Curtea de Conturi a României a înregistrat la dosar întâmpinare
Instanța, luând în considerare actele și lucrările dosarului și împrejurarea că reclamantele recurente și pârâta intimată Curtea de Conturi a României au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față;
Prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată pe rolul Curții de APEL ALBA IULIA sub nr-, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții Curtea de Conturi a României și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să fie obligați pârâții la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din indemnizația brută lunară începând cu 1.10.2000 - 14.11.2003.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Hunedoara, din data de 15.11.2003, și că anterior, în perioada 1993-14.11.2003 au fost angajate ca grefiere la Curtea de Conturi a României - Colegiul jurisdicțional
Potrivit prevederilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salarul de bază brut lunar".
Prin art. I pct. 42 din OG nr. 83/2000 s-a dispus abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996. Acest articol dintr-o lege ordinară, prin care a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996, contravine art. 81 din Legea nr. 92/1992, lege organică. normelor de abrogare impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, efectele acestuia urmând să se producă și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000. Rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% menționat, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice. Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Prin decizia nr. 21/10.03.2008 a ICCJ - Secțiile Unite, s-a constatat că judecătorii au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare psihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salarul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001. Decizia a fost publicată în Of. al României, partea I, nr. 444/13.06.2008 și este obligatorie potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.
Întrucât decizia nr. 21/2008 a ICCJ a constatat că sporul menționat se cuvine și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 rezultă că ÎCCJ a statuat cu putere obligatorie și asupra împrejurării că drepturile se cuvin magistraților și personalului auxiliar de specialitate, nefiind prescris dreptul la acțiune. O altă interpretare ar înfrânge principiul obligativității deciziei pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii.
În drept, au invocat dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, art. 19 alin. 1 din decretul nr. 167/1958 și art. 329 Cod procedură civilă.
Pârâții deși legal citați nu au depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 126 din 17 noiembrie 2008 pronunțată în cauză, Curtea de APEL ALBA IULIAa respins acțiunea în conflict de drepturi formulată de reclamantele, împotriva pârâților CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, ca fiind prescrisă.
Prealabil analizării actelor și lucrărilor dosarului, instanța din oficiu a invocat excepția prescripției extinctive dreptului la acțiune pe perioada 1.10.2000 - 14.11.2003 care face de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În acest sens a reținut că prin acțiune reclamantele au solicitat acordarea sporului prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, începând cu 1.10.2000, pe considerentul că prin Decizia nr. 21/2008 a ÎCCJ au fost repuse în termen și că admiterea excepției echivalează cu refuzul aplicării deciziei ÎCCJ.
A mai reținut că prin decizia nr. 21/2008 pronunțată de ÎCCJ s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică,calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, aprobată prin legea nr. 334/2001.
Analizând considerentele deciziei menționate a constată că singura problemă de drept asupra căreia s-a aplecat instanța supremă și care a făcut obiectul recursului în interesul legii, a fost abrogarea sau neabrogarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996.
În acest context a conchis că ÎCCJ nu s-a pronunțat asupra altor probleme cum ar fi termenul de prescripție al formulării unor acțiuni sau repunerea în termenul de exercitarea a acțiunii bazate pe acest text de lege.
Dimpotrivă, ceea ce a stabilit cu forță obligatorie ÎCCJ este că dispozițiile art.47 din Legea nr. 50/1996 nu au fost abrogate prin OG nr. 83/2000, rămânând în vigoare și producând efecte depline și după acest moment (septembrie 2000) iar faptul că este vorba de un drept supus prescripției rezultă cu claritate din formularea dispozitivului deciziei menționate unde se face referire la "dreptul" la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
În ce privește plata sporului pretins de reclamante a reținut că potrivit art. 1, alin. 1 și 3 din Decretul Lege nr. 167/1958"dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege".
Orice clauza care se abate de la reglementarea legală a prescripției este nulă".
În cazul acestora, dreptul la acțiune s-a născut la 1 ianuarie 2001, data intrării în vigoare a OG nr. 83/2000, din acest moment putându-se pune în discuție neregularitatea actului de abrogare, aspect cunoscut de reclamante.
Întrucât cauzele în care se suspendă sau se întrerupe cursul prescripției sunt expres și limitativ reglementate la art. 13, 14 și 16 din Decretul Lege nr. 168/1958 și nu se regăsesc în prezenta cauză iar pârâții nu au recunoscut nici un moment aceste pretenții pentru a se putea reține întreruperea cursului prescripției și având în vedere că este vorba de prestații succesive, pentru fiecare prestație curgând un termen de prescripție distinct, a apreciat prescrise pretențiile aferente perioadei 1.10.2000 - 14.11.2003.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele solicitând casarea ei și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În expunerea de motive criticând hotărârea ca nelegală au susținut că în motivarea sentinței se arată că instanța din oficiu a invocat excepția prescripției extinctive însă nu le-a acordat dreptul să răspundă la aceasta, nefiind citate cu această mențiune în condițiile în care au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Au solicitat înlăturarea dispozițiilor art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 reținute de instanța de fond, întrucât prin art. 166 din Legea nr. 53/2003 se arată că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescriau în 3 ani de la data la care drepturile erau datorate. Termenul de prescripție este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere cu privire la drepturile salariale sau derivă din plata salariului.
Astfel, termenul de prescripție a fost întrerupt la data de 10.03.2008 conform deciziei nr. 5/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Consideră că fiind un recurs în interesul legii nu poate interveni prescripția.
Prin întâmpinare, Curtea de Conturi a României a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca temeinică și legală întrucât în speță instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate conform cerințelor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă și din oficiu, în limitele statuate de art. 306 alin.2 Cod procedură civilă reține recursul nefondat.
Conform dovezilor depuse la dosar fond, filele 8 - 9, pentru termenul din 17 noiembrie 2008 procedura de citare a fost legal îndeplinită cu toate părțile iar reclamantele au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În aceste condiții, socotindu-se lămurită, în mod corect prima instanță a procedat la soluționarea pricinii în lipsa părților.
De asemenea, procedând conform dispozițiilor art. 137 din Codul d e procedură civilă, s-a pronunțat mai întâi asupra excepției prescripției dreptului la acțiune care face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Este neîntemeiată și critica privind reținerea acestei excepții întrucât prin decizia nr. 21/2008 pronunțată de ÎCCJ s-a stabilit că dispozițiile art.47 din Legea nr. 50/1996 nu au fost abrogate prin OG nr. 83/2000, rămânând în vigoare și producând efecte depline și după acest moment (septembrie 2000).
Prin această decizie, ÎCCJ nu s-a pronunțat asupra altor probleme cum ar fi termenul de prescripție al formulării unor acțiuni sau repunerea în termenul de exercitarea a acțiunii bazate pe acest text de lege, cum în mod corect a reținut prima instanță iar conform legii, deciziile pronunțate în recursurile în interesul legii nu au acest caracter.
Potrivit art. 329 " Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, precum și colegiile de conducere ale curților de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra chestiunilor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești.
Deciziile prin care se soluționează sesizările se pronunță de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea
Soluțiile se pronunță numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe."
Contrar celor susținute de recurente, în speță nu poate fi reținută incidența dispozițiilor art. 166 alin 2 din Codul muncii întrucât decizia nr. 21/2008 pronunțată în recursul în interesul legii nu constituie o recunoaștere a debitorului pentru ca termenul de prescripție să fie întrerupt.
Dimpotrivă, având în vedere perioada pentru care sunt pretinse drepturile salariale 1.10.2000 - 14.11.2003, raportat la data introducerii acțiunii 14.08.2008, conform dispozițiilor art. 166 alin. 1 din Codul muncii, dreptul la acțiune al reclamantelor este prescris.
Conform acestui articol, " Dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Soluția este în concordanță și cu dispozițiile art. 283 lit. c din Codul muncii, potrivit căruia "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:" în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator;"
În consecință, reținând ca neîntemeiate criticile formulate, Curtea în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat, urmând a menține ca temeinică și legală sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de reclamantele - și împotriva sentinței civile nr.126/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.03.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored. 2 ex.
Jud.fond:,
Romania
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
INCHEIERE NR.78/R/CC/2009
Ședința camerei de consiliu din 23 martie 2009
Președinte - - - președintele Curții de Apel
- - vicepreședintele Curții de Apel - - judecător
- grefier
Pe rol se află soluționarea cererilor de abținere formulate de și în cauza ce formează obiectul dosarului nr-, privind recursul declarat de reclamanții împotriva sentinței civile nr. 126/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererile depuse la dosar de către judecătorii - -, și s-a solicitat a li se încuviința abținerea de la judecata recursului ce formează obiectul dosarului nr-.
In motivarea cererii, judecătorii și au arătat că, au pronunțat ca instanță de fond hotărârea atacată cu recurs.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele;
Potrivit dispozițiilor art.24 cod pr. civilă și apreciind într-un sens mai larg interpretarea art. 6 al în vederea asigurării garanțiilor depline pentru desfășurarea unui proces echitabil în fața instanței imparțiale.
În numele legii
DISPUNE
Admite cererile de abținere formulate de judecătorii - -, și în dosarul civil nr-.
Pronunțată în ședință publică din 23 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
Președinte:Adriana PetrașcuJudecători:Adriana Petrașcu, Alina Lodoabă Monica Maria
