Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 307/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 307/2010
Ședința publică de la 25 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Carmen Fiț
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantele, împotriva sentinței civile nr. 1572/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care S-e constată că s-a depus la dosar din partea pârâților intimați Curtea de APEL ALBA IULIA și Ministerul Justiției întâmpinări prin care solicită soluționarea cauzei în lipsă.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare.
C A DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr-, reclamantele -,;i au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CURTEA DE APEL ALBA IULIA și TRIBUNALUL HUNEDOARA solicitând obligarea pârâților la calcularea și plata diferențelor de drepturi de natură salarială, echivalenta sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 %, spor calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu luna aprilie 2006 și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești și în continuare cu actualizarea sumelor restante în funcție de coeficientul de devalorizare monetară, începând cu data nașterii drepturilor și până la data plății efective, cu obligarea pârâților și la efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă și la alocarea fondurilor pentru plata sumelor datorate.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că în calitatea lor de personal auxiliar la Tribunalul Hunedoara, le-a fost acordat sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% prev.de art.47 din Legea nr.53/1996 republicată. Acest spor, acordat magistraților a fost abrogat prin OUG 177/2002 însă pentru personalul auxiliar de specialitate, disp.art.47 din legea menționată au rămas aplicabile până la abrogarea lor din OG 8/2007 act normativ de reglementează salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor.
Ulterior reclamantele au invocat și prevederile OG137/2000, iar instanța a făcut aplicarea acestui act normativ în sensul citării în calitate de expert a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Astfel, sporul de 50% pentru risc și suprasolicitate neuropsihică de care beneficiau magistrații și personalul auxiliar de specialitate a fost abrogat neconstituțional cu încălcarea disp.art.41 al.2 și art.53 din Constituția României.
Acțiunea este scutită de la plata taxei de timbru conform art. 285 din Codul Muncii.
Ministerului Justiției și Libertăților prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât începând cu anul 2005 când a intrat în vigoare Legea 567/2004, aprozii și agenții procedurali nu au mai fost incluși în categoria personalului auxiliar de specialitate ci în aceea a personalului conex, iar salarizarea acestui personal se făcea în baza OG 8/2007, care nu prevede pentru personalul conex beneficiul acordării sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI H prin întâmpinare a invocat pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive întrucât nu există temei legal pentru a se reține calitatea procesuală pasivă a acestei instituții și că nu are atribuții în gestionarea bugetului instanțelor, această atribuție revenind Ministerului Justiției.
Pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Astfel, s-a arătat că pentru perioada de după februarie 2007, după ce a intrat în vigoare noua lege de salarizare a procesului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, s-a abrogat Legea 50/1996 și în acest mod sporul solicitat nu mai subzistă începând cu februarie 2007.
Prin sentința civilă nr.1572/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul cu numărul de mai sus acțiunea a fost respinsă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor a fost admisă ca întemeiată și pe cale de consecință acțiunea, astfel cererea a fost formulată de reclamantă împotriva acestui pârât a fost respinsă întrucât între reclamante și această instituție nu există raporturi de muncă și prin urmare nu există nici obligații de a plăti drepturi salariale de natura sporului solicitat și nici obligația de aloca fonduri pentru un alt ordonator principal de credite, în speță Ministerului Justiției și Libertăților.
Pe fondul cauzei, acțiunea astfel cum a fost formulată și completată a fost respinsă pentru următoarele considerente:
Din adeverința nr.476/21.05.2009 eliberată de Tribunalul Hunedoara rezultă că reclamantele sunt încadrate în funcția de aprod la Tribunalul Hunedoara, astfel că raportat la prev.art.3 al.3 din Legea 567/2004, fac parte din categoria profesională a personalului conex de pe lângă instanțe și parchete.
Prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin Legea 334/2007.
Prin urmare, raportat la disp.art.3 al.3 din Legea 567/2004 menționată anterior, reclamantele fac parte din personalul conex al instanței și nu din cel auxiliar de specialitate, astfel că nici decizia 21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nu este aplicabilă acestei categorii de personal ci exclusiv personalului auxiliar de specialitate.
Așa fiind, acțiunea reclamantelor este lipsită de temei legal și a fost respinsă.
Analizând criteriile prevăzute de OUG 137/2000 pentru stabilirea unei eventuale situații de discriminare a personalului conex în raport cu personalul auxiliar de specialitate de pe lângă instanțe, se reține că principiul egalității de tratament nu semnifică uniformitate în reglementarea drepturilor și nici nu exclude, ci dimpotrivă presupune soluții diferite pentru situații diferite, justificate în baza unor criterii raționale și obiective.
Chiar dacă personalul conex își desfășoară activitatea în aceleași unități de justiție ca grefierii, este necontestat faptul că atribuțiile, condițiile de angajare și specificul muncii personalului auxiliar de specialitate sunt total diferite de cele ale personalului conex, astfel că, în speță, nu poate fi reținută existența unor situații comparabile între aceste două categorii profesionale, iar instituirea unor reguli specialitate, în considerarea unor situații deosebite, nu contravine principiului constituțional al egalității de drepturi.
De altfel, pentru perioada martie 2005 și până la rămânerea irevocabilă a hotărârii 180/2008, există autoritate de lucru judecat, reclamantele promovând acțiunea alături de personalul auxiliar de specialitate, iar instanța, în speță Curtea de APEL ALBA IULIAs -a pronunțat prin sentința civilă nr.180/2008, în sensul respingerii acțiunii celor trei reclamante, iar sentința menționată a rămas irevocabilă la data de 09.03.2009.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii.
În mod greșit, apreciază recurentele, prima instanță le-a respins acțiunea cu motivarea că nu fac parte din personalul auxiliar al instanței, ci din cel conex, astfel că nu le sunt aplicabile dispozițiile deciziei nr.21/2008 a
Contrar acestei rețineri, Curtea de APEL ALBA IULIA, prin decizia nr. 886/2009, le-a acordat reclamantelor sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu 05.05.2005 astfel că decizia se bucură de autoritate de lucru judecat conform prevederilor art. 1201 cod civil și art. 166 cod procedură civilă.
Deliberând asupra recursului de față funcție de criticile formulate și din oficiu, conform prevederilor art. 3041cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Conform adeverinței nr. 476/21.05.2009 eliberată de Tribunalul Hunedoara, reclamantele sunt încadrate în funcția de aprod la această instanță, făcând parte, conform prevederilor art. 3 alin. 3 din Legea 567/2004, din categoria profesională a personalului conex de pe lângă instanțe și parchete.
În mod corect a reținut instanța de fond că, făcând parte din această categorie profesională și nu din cea a personalului auxiliar de specialitate, reclamantelor nu le sunt aplicabile prevederile deciziei nr.21/2008 pronunțată de privind dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Prin acțiunea introductivă, reclamantele au solicitat să fie obligați pârâții la plata diferențelor de natură salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare psihică de 50% începând cu luna aprilie 2006 și în continuare.
Prin decizia civilă nr.886/2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul nr- reclamantelor le-a fost acordat acest spor pentru perioada 05.05.2005 - 01.02.2007.
Hotărârea este irevocabilă, astfel că se bucură de autoritatea de lucrului judecat pentru perioada până la 1.02.2007, data intrării în vigoare a OG nr.8/2007.
În această situație, pentru perioada aprilie 2006 -01.02.2007, instanța de fond nu mai putea să pronunțe o nouă hotărâre de admitere a acțiunii reclamantelor.
Pentru perioada ulterioară datei de 1.02.2007, văzând dispozițiile OG nr.8/2007, dar și dispozițiile deciziei nr. 21/2008 pronunțată de J:, este evident faptul că reclamantelor nu li se cuvine sporul în discuție.
Față de cele ce preced, constatând că hotărârea recurată este legală și temeinică, fiind la adăpost de criticile formulate, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele, împotriva sentinței civile nr. 1572/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2010.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
9 ex/ 2 martie 2010
Jud. fond. /
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa, Carmen Fiț
