Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 297/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 297/2010
Ședința publică de la 25 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Carmen Fiț
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 1228/2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul lipsind reprezentantul intimatei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că s-a depus la dosar din partea pârâtei intimate întâmpinare, comunicându-se un exemplar cu contestatorul.
Contestatorul arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare, acordând cuvântul în susținerea contestației.
Contestatorul solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei contestată și rejudecând menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțată de instanța de fond. Consideră că este îndreptățit la acordarea sporului de dispozitiv.
După dezbateri a fost trimis prin fax din partea contestatorului concluzii scrise.
C A DE APEL
Asupra contestației în anulare de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr- reclamantul a chemat în judecată Instituția Prefectului Județul H solicitând obligarea acesteia la plata sporului de dispozitiv de 25% și sporului de antenă de 10 % începând cu data de 01.01.2008 și până la pronunțarea sentinței, actualizate cu rata inflației începând cu această dată și până la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamantul susține că fiind încadrat cu contract de muncă în funcția de consilier pentru afaceri europene la pârâtă și în mod nejustificat, începând cu data de 01.01.2008 nu a mai beneficiat de cele două sporuri.
Reclamantul mai arată că pârâta a făcut o interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor care reglementează salarizarea acestei categorii de personal, în contextul în care îl exclude pe reclamant de la beneficiul celor 2 sporuri.
În drept reclamantul a invocat art. 3 alin. 2 și 3 din OUG nr. 19/2003 privind organizarea și funcționarea corpului consilierilor pentru afaceri europene, modificată prin OUG nr. 81/2008, art. 30 din OG nr. 10/2008, art. 283 al. 3 Codul Muncii.
Prin întâmpinare pârâta Instituția Prefectului Județul Has olicitat respingerea pretențiilor acestuia ca neîntemeiate, susținând că prin Ordinul nr. 53/11.02.2008 emis de Prefectul Județului His -a stabilit reclamantului un salariu de bază și fără acordarea sporurilor care se acordă personalului instituției, fără a depăși salariul de bază al funcției publice de secretar general astfel cum prevedeau disp. art. 3 din OUG nr. 19/2003, reclamantul neputând beneficia de cele 2 sporuri solicitate deoarece, în acest caz se va depăși nivelul salariului de bază pentru funcția de secretar general din ministere și alte organe de specialitate ale administrației publice centrale.
Prin sentința civilă nr. 856/LM/2.04.2009 s-a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Instituția Prefectului Județul
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului sporul de dispozitiv de 25 % și sporul de antenă de 10 % începând cu 01.01.2008 și până la pronunțarea sentinței, actualizate cu rata inflației începând cu aceeași dată și până la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Reclamantul este salariat al pârâtei Instituția Prefectului Județul H în funcția de consilier pentru afaceri europene, începând cu data de 01.01.2007, astfel cum rezultă din copia contractului individual de muncă nr. 108/8.01.2007.
Potrivit acestui contract de muncă părțile au negociat că pentru munca prestată de către reclamant, în baza contractului individual de muncă, acesta să beneficieze de un salariu de bază lunar brut de 1898 lei, de 25 % spor de dispozitiv și 25 % spor de vechime și 10 % spor de antenă (25).
Prin ordinul nr. 53/11.02.2008 emis de Prefectul Județul H (3) pârâta a stabilit salariul de bază al reclamantului consilier pentru afaceri europene, în cuantum de 3232 lei, corespunzător funcției prevăzute la poziția 7 din anexa nr. 1 din Legea nr. 495/2004.
În cuprinsul acestui act, la art. 2, se menționează că reclamantul beneficiază de spor de vechime în procent de 25 % aplicat la salariul de bază iar la art. 3 se precizează că reclamantul nu beneficiază de spor de dispozitiv precum și de celelalte sporuri care se acordă personalului din cadrul Instituției.
Conform disp. art. 3 al. 1 din OUG nr. 19/2003 privind consilierii pentru afaceri europene, consilierii pentru afaceri europene au calitatea de personal încadrat cu contract individual de muncă, beneficiind de drepturile și exercitând obligațiile ce decurg din aceasta calitate.
Salariul de bază al consilierilor pentru afaceri europene se stabilește cu respectarea disp. al. (1) și (2) din OUG nr.19/2003 prin Ordin al conducătorului instituției sau autorizației publice în care aceștia își desfășoară activitatea fără a depăși nivelul salariului de bază prevăzut de leg pentru funcția de secretar general din ministere și alte organe de specialitate ale administrației publice centrale.
Totodată, la art. 30 al. 3 din OG nr. 10/2003 se prevede expres că "Consilierii pentru afaceri europene beneficiază de sporurile, de majorările și de alte elemente salariale prevăzute de dispozițiile legale aplicabile personalului contractual din autorități și instituții publice și, după caz, prevăzute în mod expres de dispozițiile legale speciale aplicabile în autoritatea sau instituția publică, în care își desfășoară activitatea.
Prin urmare, față de împrejurarea că prin ordinul menționat mai sus au fost respectate dispozițiile legale mai sus menționate doar în ceea ce privește stabilirea salariului de bază al reclamantului de 3232 lei și care nu depășește salariul de bază prevăzut de lege pentru funcția de secretar general de 4.010 lei (11) și nu au fost respectate prevederile legale privind beneficiul sporurilor, majorărilor și a altor elemente salariale (adaosuri) prevăzute de dispozițiile legale aplicabile personalului contractual din Instituția Prefectului (beneficiul sporului de dispozitiv de 25 % din salariu de bază și sporul de antenă de 10 % din salariul de bază), instanța a constatat că pârâta a aplicat în mod greșit dispozițiile legale, iar reclamantul este îndreptățit atât la beneficiul sporului de dispozitiv de 25 % cât și a sporului pentru condiții vătămătoare de muncă denumit convențional spor de antenă de 10 % din salariul de bază.
Instanța a respins ca nepertinente apărările pârâtei privind aplicarea art. 3 alin. 3 și ale art. 3 din OUG nr. 19/2003, dispoziții ce se vor aplica numai începând cu 1 octombrie 2010, deoarece acestea se referă la criteriile și cotele procentuale de majorare a salariului de bază prevăzut la limita minimă și nu la sporurile solicitate de reclamant.
Susținerea pârâtei că prin acordarea și a celor 2 sporuri se depășește salariul de bază al funcției de secretar general, reclamantul nefiind astfel îndreptățit și la acestea, a fost înlăturată, întrucât art. 3, al. 2 din OUG 19/2003 se referă strict la salariul de bază al secretarului general și la salariul de bază al consilierului pentru afaceri europene, și nu la totalul drepturilor pe care acesta din urmă este îndreptățit să beneficieze.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Instituția Prefectului Județul H, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamant.
În expunerea de motive arată că instanța de fond a interpretat greșit textul de lege aplicabil în speță. Activitatea reclamantului în calitate de consilier pentru afaceri europene este reglementată de OUG 19/2003.
Potrivit art. 3 din lege, salariul consilierului pentru afaceri europene se stabilește potrivit legii 495/2004, fără a depăși nivelul salariului de bază prevăzut de lege pentru funcția de secretar general din minister și alte organe de specialitate ale administrației publice centrale.
Prin Ordinul nr.53/11.02.2008 reclamantului i-a fost stabilit un salariu de bază de 3232 lei conform poziției 7 din anexa la Legea 495/2004, încadrarea fiind la limita maximă și fără acordarea sporurilor care se acordă personalului instituției, pentru a nu depăși salariul de bază al funcției publice de secretar general.
Ulterior OUG 19/2003 și /2008 au fost modificate prin OG 81/2008, care, prin art. III stabilește că salariul de bază al consilierilor pentru afaceri europene aflați în funcție la data intrării în vigoare a acestui act normativ este de 3232 lei, cu precizarea că prevederile art. 3 alin. 3 și art. 31din OUG 19/2003 se vor aplica numai începând cu 01.10.2010.
Astfel, reclamantul nu poate beneficia de cele două sporuri solicitate, pentru că în acest caz nivelul drepturilor sale salariale vor depăși nivelul salariului de bază pentru funcția de secretar general din minister și alte organe de specialitate ale administrației publice centrale.
Prin decizia civilă nr.1228/2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul nr-, recursul a fost admis, sentința atacată fiind modificată în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Art. 3 alin 3 din OUG nr. 19/2003 privind organizarea și funcționarea corpului consilierilor de integrare, invocat de reclamant în susținerea cererii, prevede că "Stabilirea salariilor de bază individuale ale consilierilor pentru afaceri europene între limitele prevăzute la <LLNK 12008 10130 302 30 54>art. 30 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 10/2008 se face prin ordin al conducătorului autorității sau al instituției publice în care aceștia își desfășoară activitatea, pe baza criteriilor și a cotelor procentuale de majorare a salariului de bază prevăzut la limita minimă".
Ordinul Prefectului Județului H prin care s-a stabilit salariul reclamantului este dat în aplicarea art. 3 alin 3 din OUG nr. 19/2003 și a art. 30 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 10/2008.
Art. 32 din OG 10/2008 prevede următoarele:
(1) Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, sporurilor, premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei ordonanțe este de competența ordonatorilor de credite.
(2) Contestația poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale.
(3) Ordonatorii de credite vor soluționa contestațiile în termen de 10 zile, cu avizul organizațiilor sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, al reprezentanților salariaților, acolo unde nu sunt astfel de organizații sindicale.
(4) Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente, potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației.
Se constată așadar că în cazul personalului bugetar salarizat în baza OG 10/2008 legea prevede o procedură specială de contestare a ordinului conducătorului autorității sau al instituției publice prin care se stabilesc atât salariul de bază, cât și sporurile la care salariatul bugetar are dreptul.
Instituirea unei astfel de proceduri are ca scop ca emitentul unui astfel de ordin, după consultarea cu organizațiilor sindicale reprezentative sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, să poată reveni asupra acestuia în măsura în care nu este emis cu respectarea dispozițiilor legii.
Dacă salariatul nu înțelege să atace acest ordin, inițial la autoritatea emitentă, apoi la instanța judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației, ordinul respectiv devine definitiv și nu mai poate fi atacat în instanță până la emiterea unui nou ordin de reevaluare a salariului.
Or, se constată că reclamantul nu a înțeles să uzeze de dispozițiile legale anterior menționate și să atace Ordinul nr. 53/11.02.2008 al Prefectului Județului H în termenul și condițiile prevăzute de art. 32 din OG 10/2008.
Față de această atitudine pasivă a salariatului instanța nu poate, pe calea unei acțiuni adresate direct instanței de judecată, să oblige pârâta să plătească reclamantului sporul de dispozitiv de 25 % și sporul de antenă de 10 %, câtă vreme ordinul prin care se refuză expres a se acorda aceste sporuri nu a fost atacat în condiții legale.
Prin urmare, aspectele reținute de instanța de fond cu privire la aplicabilitatea în timp a dispozițiilor OUG 19/2008 și OG 10/2008, cu privire la limita superioară până la care poate ajunge salariul unui consilier pentru afaceri europene și orice considerații asupra legalității ordinului atacat nu pot fi analizate în lipsa atacării în justiție a ordinului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare contestatorul, solicitând anularea acesteia și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond.
În expunerea de motive arată că în cererea adresată instanței de fond, nu a fost atacat un ordin al conducătorului instituției publice, ci a fost denunțată neexecutarea unui contract de muncă.
Instanța de recurs a reținut că recursul declarat de pârât este fondat, invocând din oficiu faptul că reclamantul nu a atacat, în termenul stabilit de OG nr. 10/2008 ordinul prefectului nr.53/11.02.2008 prin care se stabileau drepturile salariale ale reclamantului.
Pronunțarea a fost amânată de la 16.11.2009 la 23.11.2009 deși instanța de recurs era obligată să acorde un termen pentru dezbaterea motivelor de recurs invocate din oficiu conform prevederilor art. 306 alin. 2 cod procedură civilă.
OUG nr. 19/2003, mai arată contestatorul modificată și completată prin OUG 106/2006 are caracterul de lege specială privind drepturile salariale ale unui corp profesional și nu poate fi inclusă în domeniul de reglementare al OG nr. 10/2008.
Față de Contractul de muncă încheiat la data de 08.01.2007 care prevede sporul de 25 % pentru dispozitiv și 10 % pentru antenă nu există un act adițional care să cuprindă elementele conținute în ordinul prefectului nr. 53/13.02.2008.
De asemenea OG 10/2008 nu poate deroga de la principiul egalității de tratament enunțat în art. 5 al legii 53/2003 și nici de la dispozițiile art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 14 din Convenția Europeană a drepturilor Omului.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 306 alin. 2 și art. 318 cod procedură civilă, art. 5 și art. 17 alin. 11și alin. 4 din Legea 53/2003, art. 3 alin. 2 și alin. 3 din OUG 19/2003.
Deliberând asupra contestației în anulare de față, Curtea constată următoarele:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în condițiile expres și limitativ prevăzute de lege.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 318 cod procedură civilă, invocate de către contestator, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându- numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.
Cum teza a-II-a a acestui text de legal nu poate fi invocată de contestator, ea fiind atributul exclusiv al recurentului, contestația se va analiza funcție de teza
În sensul textului citat "greșeala materială " înseamnă greșeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite.
Greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt și nu de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
Contestația în anulare prevăzută de art. 318 cod procedură civilă este o contestație specială, care urmărește neregularitățile evidente privind actele de procedură și nu cele privitoare la problemele de fond.
În speță, contestatorul invocă greșelile de judecată, de stabilirea situației de fapt și de interpretare a dispozițiilor legale, aspecte ce nu pot fi puse în discuție pe această cale potrivit art. 318 cod procedură civilă, întrucât prin contestația în anulare nu s-a urmărit să se deschidă părților recursul la recurs.
Potrivit dispozițiilor art. 3041cod procedură civilă, recursul declarat împotriva unei hotărâri, care potrivit legii nu poate fi atacată cu apel, așa cum este cazul în speță, nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 cod procedură civilă, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Dând eficiență acestei dispoziții legale, instanța de recurs a procedat la judecarea cauzei sub toate aspectele, inclusiv în privința faptului că reclamantul nu a înțeles să atace ordinul prefectului nr. 53/2008, detaliind consecințele juridice ale acestui fapt. Instanța a procedat la judecarea cauzei în absența pârților, așa cum aceștia au solicitat prin cererea de recurs, respectiv prin întâmpinare și a procedat la amânarea judecății pentru un termen de 7 zile, așa cum îi permite art. 260 alin. 1 cod de procedură civilă, fără a se impune acordarea unui nou termen, prevederile art. 306 alin. 2 cod procedură civilă nefiind incidente în cauză.
Față de cele ce preced, Curtea va respinge contestația în anulare de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestației în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 1228/2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2010.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 ex/ 2 martie 2010
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa, Carmen Fiț
