Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 31/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR.31/CM
Ședința publică de la 16 2008
Completul specializat pentru cauze
Privind conflicte de muncă
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol Georgeta Chioveanu Lucian Neacșu
Asistent judiciar - - -
Asistent judiciar - - -
Grefier - - -
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect "drepturi salariale ale personalului din justiție", acțiune promovată de reclamanții, și, cu domiciliul procesual ales în C,-, județul C (la sediul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul teritorial Constanța ) în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, B-dul. - nr. 14, sector 5, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5 și DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, cu sediul în B,--81, sector 1.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 88 și următoarele Cod procedură civilă.
Prezentul litigiu este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 285 din Codul Muncii.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefier prin care s-a evidențiat faptul că, la data de 3.09.2008, prin serviciul registratură, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - Cad epus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care înțelege să invoceexcepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, fiind comunicat un exemplar reclamantei.
Instanța, având în vedere că se solicită judecata cauzei și în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- reclamanții, au chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Națională Anticorupție, solicitând:
- obligarea acestora în solidar, la plata drepturilor salariale corespunzătoare diminuării venitului net lunar, prin calcularea contribuției de asigurări de sănătate începând cu luna august 2007;
- actualizarea cu rata inflației a sumelor rezultând din drepturile cuvenite și cele acordate până la data plății;
- plata pe viitor a drepturilor salariale corespunzătoare diminuării venitului net rezultat în urma reținerii contribuției de asigurări sociale.
Reclamanții au susținut că începând cu august 2007, odată cu intrarea în vigoare a Legii 250/2007, indemnizațiile de serviciu de care beneficiau aceștia au fost reduse corespunzător creșterii contribuției individuale de asigurări sociale.
Baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie, potrivit art. 23 al.(1) din Legea nr. 19/2000 salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă și/sau veniturile asiguraților prev. la art. 5 al. (1) pct. I,II și IV.
Conform al. (3) al art. 23 " baza de calcul prev. la al. (1) și (2) nu poate depăși plafonul de 3 ori salariul mediu brut lunar pe economie ". Prin nr.OUG 147/2002 acest plafon a fost majorat la 5 salarii medii brute pe economie.
Prin Legea nr. 250/19.07.2007 a fost modificat al.(3) al art. 23 din legea nr. 19/2000 în sensul că baza de calcul prev. la al.(1) și (2) este venitul brut realizat lunar.
Dar, în urma adoptării Legii nr. 250/2007 nu au fost modificate, completate sau abrogate disp. art. 183 al.(1), (2) și (4) din Legea nr. 19/2000.
Prin urmare, pentru respectarea interdicției de a " nu diminua venitul net al acestuia", se impunea ca inițial, să se calculeze și majorarea drepturilor salariale cu suma reprezentând diferența între contribuția datorată anterior și cea datorată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 250/19.07.2007, după care, această majorare să fie reținută pentru acoperirea noului cuantum (majorat) al contribuției de asigurări sociale în temeiul art. 183 al.2 din lege.
Prin întâmpinare Direcția Națională Anticorupție a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată având în vedere că, expresia folosită de legiuitor în art. 183 din Legea nr. 19/2000 este "data intrării în vigoare a legii" si nu " de la data intrării în vigoare" așa cum sugerează reclamanții.
Prin urmare, această normă este tranzitorie, de strictă aplicabilitate doar la data intrării în vigoare a legii nu și ulterior.
Ca dovadă, majorarea salarială a operat ulterior, prin HG 403/2001 care stabilea la alin. 4 că "procentul de majorare a salariului de bază brut lunar, respectiv a indemnizației corespunzător tranșelor menționate la alin. 2 se aplică o singură dată, la data intrării în vigoare a prevederilor legii nr. 19/2000".
A formulat întâmpinare și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive întrucât procedura de restituire a sumelor reprezentând contribuție individuală de asigurări sociale reținute de la asigurați, plătită în plus față de plafonul maxim, se aprobă de conducătorul Casei Naționale de Pensii.
Prin urmare, pârâtul apreciază că această instituție trebuie să stea în judecată ca pârâtă.
Acest pârât a formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice apreciind că numai acesta poate lua măsuri pentru rectificarea bugetului Ministerului Public.
În acest sens s-au invocat dispozițiile art.131 din Legea nr. 304/2004 potrivit cu care activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Prin încheierea nr. 63/CM/30.05.2008 Curtea de Apel Constanțaa constatat imposibilitatea constituirii completului de judecată pentru soluționarea cererii, ca urmare a admiterii cererilor de abținere formulate de judecători și a trimis cauza pentru soluționare pe fond, la Tribunalul Tulcea.
La termenul de judecată din 04.07.2008, Tribunalul Tulceaa făcut aplicarea dispozițiilor art. I și II din OUG nr. 75/2008, a scos cauza de pe rol și a trimis dosarul la Curtea de Apel Constanța pentru a se pronunța pe fondul cauzei.
La această instanță, cauza a fost înregistrată sub nr-, unde Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ a formulat note de ședință prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin.1 și art. 11 din OG 137/2000.
La termenul de judecată din 20.08.2008 Curtea de Apel Constanțaa respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, întrucât textele legale cu privire la care s-a invocat excepția, nu au legătură cu soluționarea cauzei.
Direcția Națională Anticorupție a completat întâmpinarea formulată anterior, solicitând admiterea excepției privind lipsa calității procesuale pasive, întrucât recuperarea sumelor solicitate de reclamanți se face din contul asigurărilor sociale de sănătate, de la casa teritorială de pensii în raza căreia se află domiciliul acestora.
În subsidiar, se invocă excepția inadmisibilității acțiunii motivat de faptul că, reclamanții au deschisă calea administrativă pentru a-si recupera sumele.
A formulat întâmpinare și Ministerul Economiei și Finanțelor care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive în cauza dedusă judecății, motivat de faptul că în cauzele care au ca obiect litigii de muncă, părți nu pot fi decât salariații, angajatorii, sindicatele sau patronatul, conf. art. 282 din Codul muncii. Cum între reclamanții magistrați și Ministerul Economiei și Finanțelor nu există raporturi contractuale, acesta nu are calitate procesual pasivă în prezenta cauză.
Apreciază de asemenea că nu poate avea calitate procesuală pasivă nici în cererea de chemare în garanție formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând să nu se confunde acest minister cu bugetul de stat.
Sumele datorare în baza titlurilor executorii se achită numai după rectificarea bugetar dar la propunerea ordonatorilor principali de credite iar cel care este competent să facă demersurile necesare pentru suplimentarea bugetului nu este altul decât Ministerul Public.
Din materialul probator administrat, instanța constată:
Conform disp.art. 137 Cod procedură civilă instanța va analiza cu prioritate excepțiile formulate de pârâți, excepții care au fost unite cu fondul.
Excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, este nefondată având în vedere următoarele:
În conformitate cu disp.art. 282 Codul muncii, pot fi părți în litigiul de muncă, pe lângă angajatorii propriu-ziși și alte persoane juridice sau fizice care au această vocație, în temeiul legilor speciale sau al Codului d e proc.civilă.
Calitatea procesual pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor nu rezultă din calitatea de angajator al reclamanților, ci din normele legale privind elaborarea proiectelor de buget.
Potrivit art. 118 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Prin urmare, Ministerul Public, în calitate de ordonator de credite va întocmi necesarul sumelor de bani, reprezentând drepturi salariale neacordate, iar Ministerul Economiei și Finanțelor, în virtutea rolului său de elaborare a proiectului bugetului de stat, va face propuneri de rectificare a acestui buget.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare, Ministerul Public se află în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata drepturilor bănești solicitate.
Atât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cât și Direcția Națională Anticorupție au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestora arătând că procedura de restituire a sumelor reprezentând contribuție individuală de asigurări sociale reținute de la asigurați, pătită în plus față de plafonul maxim, se aprobă de conducătorul Casei Naționale de Pensii, astfel că numai această instituție poate fi parte în proces.
Această excepție este de asemenea nefondată, având în vedere că reclamanții nu au solicitat "restituirea sumelor " reținute cu titlu de contribuție la fondul de asigurări de sănătate ci, majorarea indemnizației în limita acestor rețineri-în conformitate cu dispozițiile art. 183 al.(1) și (2) din Legea nr. 19/2000.
O astfel de cerere nu poate fi formulată decât în contradictoriu cu angajatorul, ceeace reclamanții au și făcut, astfel că excepția invocată este de asemenea nefondată.
Pe fondul cererii reclamanților, se constată că pretențiile acestora sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 183 al.(1) și (2) din Legea nr. 19/2000, la data intrării în vigoare a acestei legi contribuția de asigurări sociale, suportată de asigurații prev. la art. 5 al.(1) pct. I,II și IV, nu va diminua venitul net al acestora. Aplicarea prevederilor alineatului precedent pentru asigurați se realizează prin majorarea drepturilor salariale și veniturilor asigurate, corespunzător cotei de contribuție de asigurări sociale suportate de către aceștia.
Dispozițiile legale mai sus enunțate, au caracterul unor norme tranzitorii, care se aplică pe o perioadă determinată de timp - respectiv la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 - scopul lor fiind acela de a asigura menținerea la același nivel a venitului net al asiguraților, urmare a majorării, la acel moment, a contribuției de asigurări sociale
Această măsură de protecție a veniturilor nete ale asiguraților nu a fost dispusă și pentru viitor, pentru a fi avută în vedere cu ocazia tuturor majorărilor contribuției la asigurări sociale, și acest aspect rezultă din modul în care a fost redactat textul de către legiuitor.
HG nr. 403/2001 care la art. 1 al.(1) a stabilit că drepturile salariale ale asiguraților, stabilite pentru luna martie 2001, se majorează începând cu data de 1.04.2001 corespunzător creșterii cotelor de contribuții la asigurări sociale suportate de aceștia, astfel încât veniturile nete să nu fie diminuate.
În al. (2) din hotărârea menționată sunt stabilite procentele de majorare, în mod diferențiat, în funcție de câștigul salarial brut lunar realizat de asigurați, însă, potrivit art. 1 pct. 6 din nr. 403/2001, care se aplică și personalului din sectorul bugetar, în situațiile în care majorările salariale acordate acoperă creșterile prevăzute la al.(2), prevederile acestui alineat nu se mai aplică.
Odată cu intrarea în vigoare a nr.OG 23/2005 și a Legii nr. 10/2005, privind creșterile salariale aplicabile magistraților și altor categorii de personal din sistemul justiției și care au condus la creșterea salariului reclamanților cu până la 40%, majorările prev. de nr.HG 403/2001 nu se mai aplică începând cu data de 5.05.2005.
Nu este vorba de majorări periodice ci de o majorare salarială unică ce s-a acordat o singură dată, sens în care art. 1 al.(4) din HG, nr. 403/2001 prevede că procentul de majorare a salariului de bază brut lunar, se aplică o singură dată, respectiv la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 ( 1.04.2001).
În același sens, prin art. 8 al.(1) din O:U: nr. 187/2001, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2002, se prevede că persoanele care la data de 31.12.2001 beneficiau de majorarea salariilor de bază conform H- nr. 403/2001, beneficiază în continuare de majorarea procentuală acordată la 1.04.2001, și în anul 2002, în cazul în care acestea vor fi promovate într-o clasă sau treaptă superioară.
Prin Legea nr. 100/2005, a fost aprobată cu modificări nr.OG 23/2005 privind creșterile salariale aplicabile magistraților și altor categorii de personal din sistemul justiției pentru anul 2005, ceea ce a antrenat o creștere substanțială a veniturilor obținute de reclamanți și nicidecum nu a adus o diminuare a veniturilor.
Potrivit art. 183 al. (2) din Legea nr. 19/2000 și art. 1 al.)1) din nr.HG 403/2001, majorarea drepturilor salariale se realizează corespunzător creșterii cotelor de contribuții de asigurări sociale suportate de asigurați.
Întrucât asigurații au beneficiat de o majorare salarială substanțială prin Legea nr. 100/2005, care a depășit creșterea cotelor de contribuție aferente aceluiași an, este evident că majorarea prev. de nr.HG 403/2001 nu mai poate fi aplicată categoriilor de personal la care se referă nr.OG 23/2005, printre care și reclamanții.
Pe de altă parte, nr.HG 403/2001 a fost abrogată expres prin nr.HG 687/2005, astfel încât, începând cu această din urmă dată nu se mai poate vorbi nici măcar ipotetic de majorările prevăzute de acest act normativ, cu atât mai mult cu cât Legea nr. 100/2005 reprezintă, raportat la HG 403/2001, legea specială care se aplică prioritar.
Conform disp.art. 230 al.(3) din Legea nr. 19/2000 baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților nu poate depăși plafonul a 3 salarii medii brute pe economie. Prin art. 4 din nr.OUG 147/2002 acest plafon a fost stabilit la 5 salarii medii brute lunare pe economie, iar prin art. I pct. 3 din legea nr. 250/2007 baza de calcul prev. la al.(1) și (2) ale art. 23 din Legea nr. 219/2000 este venitul brut realizat lunar.
Susținerile reclamanților în sensul că după adoptarea Legii nr. 250/2007 au fost prejudiciați, iar angajatorului îi revenea obligația de a nu diminua venitul net al acestora prin majorarea drepturilor salariale și veniturilor asigurate corespunzător cotei de contribuție de asigurări sociale suportate de aceștia se rețin ca fiind vădit nefondate, în contextul considerentelor mai sus expuse. Astfel legiuitorul nu a urmărit prin adoptarea art. 183 al.(1) și (2) din Legea nr. 19/2000, reglementarea unor majorări periodice a veniturilor reclamanților, ci o majorare salarială unică - la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, majorare care s-a acordat o singură dată, conform art. 4 al.(4) din nr.HG 403/2001.
Art. 183 alin 4 din Legea nr. 19/2000 prevede că "aplicarea prevederilor referitoare la baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, respectiv la majorarea drepturilor salariale si a veniturilor asigurate, astfel încât contribuția de asigurări sociale suportată de asigurați să nu conducă la diminuarea venitului net al acestora"
Deși a fost abrogat HG 403/2001, reclamanții apreciază că din textul de mai sus, s-ar putea înțelege că pentru orice majorare a contribuției CAS trebuie elaborate alte norme metodologice care să prevadă atât metodologia de calcul a acestei rețineri cât și majorarea veniturilor în aceasta limită.
Chiar și într-o astfel de interpretare, cererea reclamanților, de majorare a salariilor, în lipsa unui act normativ care să justifice această majorare, nu poate fi primită, instanța neavând competența de a crea norme de drept pe cale judiciară.
Pentru considerentele expuse, se va respinge ca nefondată acțiunea reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată acțiunea promovată de reclamanții, și, cu domiciliul procesual ales în C,-, județul C (la sediul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul teritorial Constanța ) în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, B-dul. - nr. 14, sector 5, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5 și DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, cu sediul în B,--81, sector 1.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.09.2008.
Președinte, Judecător, Asistenți judiciari,
- - - - - -
- -
Grefier,
- -
Red. Jud. -/19.09.2008
- gref. - -
8 ex./23.09.2008
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Maria Apostol Georgeta Chioveanu Lucian Neacșu
