Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 310/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- drepturi bănești
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 310
Ședința publică din 19 martie 2009
PREȘEDINTE: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 2: Sas Laura
JUDECĂTOR 3: Dumitrașcu Veronica
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției, în prezent Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B, sector 5,- și Ministerul Economiei și Finanțelor, în prezent Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în-, județul S, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 817 din 21 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților recurenți, reclamanta intimată () și reprezentanții pârâților intimați Tribunalul Suceava, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurile de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Suceava în data de 21 aprilie 2008, reclamanta (fostă ), a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând:
- obligarea primilor doi pârâți la plata drepturilor salariale restante, reprezentând indemnizație lunară de 10% din salariul brut pe perioada 1 noiembrie 2003 - 1 noiembrie 2006 la zi, actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective;
- obligarea acelorași pârâți la plata în continuare a acestei indemnizații de 10% din salariul brut, până la acordarea acestui drept pentru tot personalul auxiliar de specialitate din instanțe;
- obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să includă în bugetul de stat, respectiv la prima rectificare de buget, după rămânerea definitivă a hotărârii, a acestor sume datorate;
- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în perioada menționată a avut funcția de grefier la Judecătoria Suceava și spre deosebire de alți grefieri cu atribuții în materia procedurilor de faliment, reorganizare judiciară, publicitate imobiliară, de executări penale ori civile, nu a beneficiat de acest spor, contrar art. 6 alin. 2 din Codul muncii coroborat cu prevederile OG nr. 137/2000, aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificate prin Legea nr. 27/2004, dispoziții care asigură egalitate în exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Prin sentința civilă nr. 817 din 21 aprilie 2008, Tribunalul Suceavaa respins, ca nefondată, excepția lipsei de calitate procesuală pasivă proprie, invocată de Ministerul Finanțelor, a respins ca fiind prescrise pretențiile salariale aferente perioadei noiembrie 2003 - 25 ianuarie 2005, iar pe fond, a admis acțiunea în parte, obligând pe pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava să plătească reclamantei indemnizația lunară de 10% din salariul brut, începând cu data de 26 ianuarie 2005, la zi, actualizate în funcție de indicele de inflație de la data efectuării plății.
A respins cererea privind plata pe viitor a acestor drepturi cât și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pronunțându-se astfel instanța a reținut, în esență distincția salarială operată în sistemul de salarizare al grefierilor este discriminatorie întrucât responsabilitățile activităților pe care le desfășoară cei care primesc sporul de 10% nu reprezintă un criteriu obiectiv care să justifice o astfel de diferențiere.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Justiției, în prezent Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Economiei și Finanțelor, în prezent Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S, pentru motive ce se încadrează în ipotezele art. 304 pct. 4 și 9 din Codul d e procedură civilă.
Ministerul Justiției și Libertăților a invocat depășirea atribuțiilor puterii judecătorești de către prima instanță, precum și nelegalitatea sentinței prin raportare la modul în care a fost soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție, recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu referire la aplicarea art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996.
Ministerul Finanțelor Publice a criticat soluția de respingere a excepției lipsei sale de calitate procesuală și a susținut că majorările salariale acordate numai unei anumite categorii profesionale din cadrul instituțiilor publice, care gestionează informații clasificate nu are natura unei măsuri discriminatorii în raport cu textele legale incidente, deoarece reglementările constituționale conferă legiuitorului dreptul exclusiv de a stabili cadrul de aplicare a actelor normative emise.
Prin încheierea nr.55 din 7 iulie 2008, Curtea de APEL SUCEAVA - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, investită cu rezolvarea recursurilor, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea la Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. II alin. 3 din nr.OUG 75/2008, spre competentă soluționare.
La rândul său, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr.468 din 22 ianuarie 2009 a declinat competența în favoarea Curții de APEL SUCEAVA, întrucât dispozițiile art. I și II din nr.OUG 75/2008 au fost declarate neconstituționle.
Reinvestită astfel, această curte constată că recursurile sunt fondate și se impun a fi admise cu consecința finală a respingerii pretențiilor reclamantei, începând cu data de 26 ianuarie 2005.
Astfel, într-adevăr prin decizia nr. 24 din 12 mai 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție-Secțiile unite a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a stabilit că dispozițiile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată și ale art. 3 alin. 8 din OG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor, se interpretează în sensul că indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele mai sus menționate.
În considerentele ample ale acestei decizii s-a arătat, între altele, că numai legiuitorul poate stabili dacă și în ce măsură anumite categorii de salariați beneficiază de sporuri și alte indemnizații salariale, singura condiție fiind aceea ca de aceste majorări de salarii să beneficieze toți salariații aflați în situații identice. Instituirea unor reguli speciale, în considerarea unor situații deosebite, nu contravine principiului constituțional pentru muncă egală sau de valoare egală, plată egală, deoarece art. 41 alin. 4 din Constituția României vizează doar excluderea oricărei discriminări în materia stabilirii sau modificării salariilor categoriilor de personal care au același fel al muncii, aceleași cerințe și condiții de muncă și aceleași atribuții de serviciu, nu și identitatea de tratament juridic. Ca atare se justifică nu numai existența unui regim juridic diferit față de anumite categorii de personal, dar și necesitatea lui, deoarece respectarea principiului constituțional amintit nu presupune o uniformitate, respectiv o egalitate de tratament juridic aplicat unei categorii de personal, în comparație cu alta.
În plus dacă legiuitorul ar fi înțeles să acorde indemnizația în discuție tuturor grefierilor din cadrul instanțelor judecătorești ar fi prevăzut în mod expres o atare posibilitate.
În aceste condiții, prevederile legale aplicabile unei anumite categorii de grefieri nu se puteau extinde și asupra celorlalți grefieri care nu făceau parte din categoriile expres și limitativ prevăzute de lege, astfel încât indemnizația lunară de 10% din salariul de bază s-a putut acorda până la data de 15 aprilie 2008 numai grefierilor menționați la art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 și art. 3 alin. 8 din OG nr. 8/2007, pentru perioada în care aceste dispoziții au fost în vigoare.
Dat fiind că decizia are caracter obligatoriu potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă și văzând că reclamanta nu a îndeplinit atribuții din cele expres și limitativ prevăzute de lege, curtea urmează să admită recursul și să modifice parțial sentința, în sensul respingerii pretențiilor formulate pentru perioada ulterioară date de 26 ianuarie 2005, până la zi. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței, referitoare la calitatea procesuală a Ministerului Finanțelor Publice, pentru care nu mai subzistă interesul unei discuții și cele privind prescripția, necontestate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției, în prezent Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Economiei și Finanțelor, în prezent Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S, împotriva sentinței nr. 817 din 21 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă.
Modifică în parte sentința civilă nr. 817 din 21 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr- în sensul că:
Respinge cererea de obligare a pârâților la plata drepturilor salariale începând cu 26.01.2005 la zi, ca nefondată.
Respinge cererea de obligare a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să includă în buget sumele necesare plății drepturilor salariale ca nefondate.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
tehnored.
jud.fond
ex.2/17.04.2009
Președinte:Apetroaie EufrosinaJudecători:Apetroaie Eufrosina, Sas Laura, Dumitrașcu Veronica
