Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 312/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- drepturi bănești
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 312
Ședința publică din 19 martie 2009
PREȘEDINTE: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 2: Dumitrașcu Veronica
JUDECĂTOR 3: Gheorghiu Neculai
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției, în prezent Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B, sector 5,-, prin reprezentanții săi, împotriva sentinței nr. 788 din 17 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâtului recurent, reprezentanții pârâților intimați Tribunalul Suceava, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și reclamantul intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Suceava sub nr. 1589 din 21 martie 2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției si Tribunalul Suceava, pentru a fi obligați la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru perioada 1 martie 2005 - 1 februarie 2007, suma ce urmează a fi reactualizată în funcție de rata de creștere a inflației.
Susținându-și cererea, reclamantul a arătat că magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de acest spor în temeiul art. 47 din Legea nr. 50/1996, abrogat la un moment dat prin art. 50 din nr.OUG 177/2002, dar în vigoare în prezent, datorită abrogării acestui ultim text de lege prin efectul art. 41 din nr.OUG 27/2006. Dat fiind că pârâții au făcut o aplicare defectuoasă a acestor dispoziții legale în momentul adoptării Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, sporul respectiv nu i-a fost acordat, motiv pentru care a fost nevoit să se adreseze instanței de judecată.
Pârâții nu au formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 788 din 17 aprilie 2008, Tribunalul Suceavaa admis acțiunea și a obligat pe pârâți să plătească reclamantului drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, actualizate în raport cu rata inflației la data plății.
La pronunțarea hotărârii, tribunalul a avut în vedere că art. 47 din Legea nr. 50/1996 dau acest drept magistraților și personalului auxiliar de specialitate și că abrogarea acestei prevederi prin art. 1 pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 contravine Constituției și Protocolului adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pârâtul Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva sentinței, susținând că a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât abrogarea prevederilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 s-a realizat prin Ordonanța nr. 83/2000 cu respectarea art. 74, a art. 107 alin. 3 din Constituția României și a art. 1 lit. q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, ordonanță ce a fost și aprobată de Parlamentul României prin Legea nr. 334/2001.
La data de 25 iunie 2008, Curtea de Apel Suceava, investită cu soluționarea, a trimis recursul spre competentă soluționare la Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere dispozițiile art. 1 alin.3 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 75/2008.
La rândul său, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr. 409 din 22 ianuarie 2009 a declinat competența de soluționare în favoarea aceleiași curți, reținând că prin decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009 a Curții Constituționale au fost declarate neconstituționale prevederile art. I și II din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 75/2008.
Reinvestită astfel, curtea constată următoarele:
În legătură cu dreptul material dedus judecății a fost pronunțată decizia nr. 21 din 10 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilindu-se în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În considerentele acestei decizii s-a reținut neconstituționalitatea abrogării dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată și ale art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, prin art. 1 pct. 42, respectiv prin art. IX alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, norme abrogate în prezent. Ca urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată și respectiv ale art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, să se producă și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, astfel că drepturile consacrate prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor la care se referă textul de lege.
Decizia susmenționată având caracter obligatoriu potrivit dispozițiilor art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, impune respingerea criticilor aduse de recurent.
Cu toate acestea, recursul se dovedește a fi întemeiat pentru un motiv constatat din oficiu ca urmare a examinării pricinii sub toate aspectele, conform art.3041din codul d e procedură civilă, ce evidențiază o cercetare incompletă a fondului.
În acest sens este de observat că prin acțiune reclamantul a solicitat plata sporului în discuție pe o perioadă limitată de timp și anume pentru intervalul de timp cuprins între 1 martie 2005-1 februarie 2007, arătând că a avut calitatea de magistrat al Tribunalului Suceava până l data de 28 februarie 2007. Ori, prima instanță nu a făcut nici o verificare sub acest aspect și nu s-a pronunțat prin dispozitiv asupra duratei solicitate, încât obligația impusă pârâților apare a fi nelimitată în timp, contrar însăși cererii reclamantului.
Cum o atare modalitate de rezolvare echivalează cu necercetarea fondului, curtea urmează ca în temeiul art. 312 alin. 5 din Codul d e procedură civilă, să admită recursul și să caseze sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, în prezent Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței nr. 788 din 17 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Suceava.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
tehnored.
jud. fond
ex.2/17.04.2009
Președinte:Apetroaie EufrosinaJudecători:Apetroaie Eufrosina, Dumitrașcu Veronica, Gheorghiu Neculai
