Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 311/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- drepturi bănești
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 311
Ședința publică din 19 martie 2009
PREȘEDINTE: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 2: Dumitrașcu Veronica
JUDECĂTOR 3: Gheorghiu Neculai
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de reclamanții, A, G, G, cu domiciliul de corespondență ales la Tribunalul Suceava, B-dul - cel M, nr. 62, județul S și pârâtul Ministerul Justiției, în prezent MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B, sector 5,-, prin reprezentanții săi, împotriva sentinței nr. 498 din 17 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reclamanții recurenți, reprezentanții pârâtului recurent, reprezentanții pârâților intimați Tribunalul Suceava, Curtea de Apel Suceava, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Suceava, înregistrată sub nr- reclamanții, a, G, u, G, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea în favoarea reclamanților a majorărilor salariale cumulate din perioada ianuarie - octombrie 2007 (5% începând cu 1 ianuarie 2007 în raport cu luna decembrie 2006, de 2% începând cu 1 aprilie 2007 în raport cu luna martie 2007 și de 11% începând cu 1 octombrie 2007 în raport cu luna septembrie 2007), în cuantumul de 18% pentru lunile ianuarie, februarie și martie 2008, actualizată în raport de rata inflației la data plății și obligarea pârâtelor la calcularea viitoarelor majorări salariale pornind de la nivelul lunii martie 2008 stabilit prin hotărârea dată în prezenta cauză, cu citarea în cauză și a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Motivând acțiunea reclamanții au arătat că prin OG10/2007, OG16/2007 și OG27/2007 Guvernul României a dispus majorarea salariului începând cu data de 1 ianuarie 2007 tuturor demnitarilor, funcționarilor publici și salariaților contractuali ai statului, cu excepția magistraților, judecătorilor de la curțile de apel, tribunale și judecătorii și a procurorilor de pe lângă instanțele aferente, astfel încât s-a creat o discriminare în domeniul salarizării fiind încălcate dispozițiile constituționale și ale legislației muncii.
Prin întâmpinarea formulată Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că față de dispozițiile nr.OG 137/2000 nu poate avea calitatea de pârât.
Pârâtul Ministerul Justiției, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată cu motivarea că salarizarea diferențiată a diferitelor categorii profesionale este o opțiune a legiuitorului și nu poate constitui un motiv de a se reține un tratament discriminatoriu.
De asemenea se arată că reglementarea prin lege sau alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin OG137/2000, iar magistrații au fost singurele categorii profesionale care au beneficiat de creșteri salariale substanțiale în anul 2006 și 2007 și aceasta a fost rațiunea pentru care nu s-au mai acordat alte majorări salariale în cursul anului 2007, iar între situația magistraților și a celorlalte categorii din sectorul bugetar nu se poate vorbi de o "analogie".
Tribunalul Suceava prin sentința civilă nr. 498 din 17.03.2008 a dispus următoarele:
- a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării;
- a admis în parte acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Suceava, pentru opozabilitate Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B;
- a obligat pârâții să plătească reclamanților diferențele salariale rezultate din aplicarea majorărilor salariale cumulate din perioada ianuarie - octombrie 2007 (5% începând cu 1.01.2007 în raport cu luna decembrie 2006, 2% începând cu 1.04.2007 în raport cu luna martie 2007 și de 11% începând cu 1.10.2007 în raport cu luna septembrie 2007) în cuantum total de 18% pentru lunile ianuarie, februarie, martie 2008, actualizate în raport cu rata inflației la data plății.
Prin considerentele sentinței s-a reținut, asupra excepției invocate că în raport de prevederile art. 27 din nr.OG 137/2000 este obligatorie citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării în cauzele având ca obiect cererile de despăgubiri formulate de persoanele ce se consideră discriminate.
Pe fondul cauzei s-a reținut că prin nr.OG 10/2007 s-a prevăzut majorarea în 3 etape a salariilor de bază, printre alte categorii și personalului care ocupă funcții de demnitate publică potrivit anexelor II și III din Legea 154/1998 (președinte, vicepreședinte, președinte de secție, judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, procuror general, prim-adjunct al procurorului general, adjunct al procurorului general și președintele și judecătorii Curții Constituționale) după cum urmează: cu 5%începând cu data de 1 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007, de la aceste prevederi fiind excluse celelalte categorii de magistrați, instanța reținând existența unei situații comparabile.
S-au evocat în acest sens dispozițiile art. 1 și 2 din Legea nr. 304/2004 potrivit cărora "puterea judecătorească se exercită de Înalta Curt ea de Casație și Justiție și celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege, justiția realizându-se prin Înalta Curte de Casație și Justiție, curți de apel, tribunale specializate, instanțe militare și judecătorii.
S-a argumentat că acordarea diferențiată a majorărilor salariale nu își are explicația în atribuțiile diferite ale magistraților, fiind determinată de deprecierea monedei naționale, fiind înlăturate apărările formulate de Ministerul Justiției privind acordarea unor majorări salariale substanțiale magistraților în cursul anilor 2006 - 2007, aceleași drepturi salariale fiind acordate și celorlalte categorii de magistrați.
În temeiul disp. art. 281 și următoarele din Codul muncii, acțiunea reclamanților a fost admisă în parte doar pentru lunile ianuarie, februarie, martie, instanța considerând că interesul pentru calcularea și pe viitor a majorărilor salariale nu este născut și actual.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții precum și pârâtul Ministerul Justiției.
Reclamanții prin recursul formulat au criticat sentința, susținând că în mod nelegal s-a respins cererea pentru calcularea viitoarelor majorări salariale pornind de la nivelul lunii martie 2008, arătând că interesul există încă de la formularea acțiunii invocând dispozițiile nr.OG 13/2008 prin care s-a majorat, începând cu data de 1.04.2008, cu 2% - drepturile salariale față de nivelul lunii decembrie 2007.
Pârâtul Ministerul Justiției prin recursul formulat, a criticat sentința invocând dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 Cod proc. civilă, susținând depășirea de către instanța de fond a atribuțiilor puterii judecătorești, susținând că reclamanții beneficiază de o lege specială de salarizare, neputând beneficia de alte drepturi care nu sunt prevăzute în mod expres de lege, invocând dispozițiile art. 32 din nr.OUG 27/2006. A fost invocată și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, fiind enunțate dispozițiile nr.HG 83/2005, conform căruia Ministerul Justiției este organ de specialitate al administrației publice centrale, care asigură elaborarea, coordonarea și aplicarea strategiei programului de guvernare în vederea bunei funcționări a justiției, astfel încât nu i se poate reține vreo culpă în adoptarea unor acte normative.
Totodată, a susținut recurentul, că magistrații au fost singurele categorii profesionale care au beneficiat de creșteri substanțiale atât în anii 2006-2007 iar decizia de a nu se acorda indexări sau majorări în anul 2007, în scopul acoperirii inflației, în raport cu alți salariați, nu reprezintă o situație de discriminare. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs formulate, se constată următoarele:
Referitor la recursul reclamanților, ce poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, privind și plata în continuare a drepturilor salariale, se constată că așa cum rezultă din conținutul acțiunii, instanța a fost investită cu soluționarea unui conflict de muncă privind executarea raportului de muncă, chiar dacă acestea sunt atipice, în lipsa unui contract individual de muncă încheiat între părți, dat fiind prevederile legii speciale privind numirea în funcție. Ori, potrivit principiilor generale ale legislației muncii orice salariat are dreptul la salarizare pentru munca depusă, indiferent de funcția deținută, angajatorul având, la rândul său, obligația să acorde salariaților drepturile ce decurg din lege.
Conform dispozițiilor art. 154 din Codul muncii aprobat prin Legea nr. 53/2003 "salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat" iar conform prevederilor art. 155 din aceeași reglementare "salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, premii și alte adaosuri". Relevante sunt și dispozițiile art. 161 alin. 1 din Codul muncii, conform cărora "salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună", iar potrivit dispozițiilor art. 295 alin. 2 din Codul muncii "prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi de muncă, neîntemeiate pe un contract individual de muncă în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respectiv".
Din moment ce instanța de fond a apreciat că sunt datorate reclamanților sumele reprezentând indexarea drepturilor salariale, pentru atenuarea efectelor inflației, iar dispozițiile legale evocate au prevăzut acordarea procentelor de 5%, 2% și respectiv 11%, începând cu datele prevăzute în mod expres și anume 1.01.2007, 1.04.2007 și 1.10.2007, fără a stabili o limitare în timp, era normal ca efectele acestor majorări salariale să se producă în continuare, astfel, încât reclamanții să beneficieze de o indexare reală și pentru nr.OG 13/2008, privind criteriile salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, pentru anul 2008.
În consecință față de prevederile legale enunțate, cum reclamanții au justificat interesul în promovarea acțiunii, indexarea reprezentând o majorare a salariului, care se achită lunar, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, recursul reclamanților va fi admis cu consecința modificării parțiale a sentinței, în sensul admiterii acțiunii reclamanților astfel cum a fost formulată, prin obligarea reclamanților la plata diferențelor drepturilor salariale astfel cum au fost stabilite și în continuare, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
Referitor la recursul formulat de Ministerul Justiției, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și pct. 9 Cod proc. civilă, se constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Deși în cauză se invocă lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Justiției în raport de dispozițiile nr.HG 83/2005, se constată că potrivit dispozițiilor art. 4 din hotărârea enunțată în exercitarea funcțiilor și atribuțiilor stabilite de lege, pârâtul avea competența de a elabora proiecte de acte normative care au legătură cu domeniul de activitate al justiției, participând la susținerea proiectelor de legi, analizarea și avizarea din punct de vedere al legalității, a proiectelor de acte normative elaborate de alte ministere sau organe de specialitate ale administrației.
Din expunerea de motive a nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției rezultă că scopul adoptării acestei reglementări a fost acela de a se asigura "salarizarea adecvată și nediscriminatorie a judecătorilor și procurorilor", măsura prevăzută de altfel și prin cap.VI pct. 33 din Planul de acțiune pentru implementarea strategiei de reformare a sistemului judiciar în perioada 2005 - 2007, aprobată prin nr.HG 232/2005, publicată în nr. 273 din 1.04.2005, cu termen de finalizare în luna decembrie 2005, invocându-se și Hotărârea nr. 185 din 22 iunie 2005 prin care s-a constatat existența unei discriminări directe în domeniul salarizării acestei categorii de personal. Așadar scopul esențial acestei reglementări a fost acela de a se înlătura discriminările salariale. Prin art. 35 din nr.OUG 27/2006 s-a prevăzut că drepturile de salarizare ale categoriilor de personal enunțate, judecători, procurori, personal asimilat acestora și magistraților asistenți, vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate conform prevederilor legale. Această măsură a fost necesară pentru atenuarea efectelor inflației în raport de indicele de inflație pentru menținerea unei corelații corespunzătoare între salariul nominal și cel real fiind acordată tuturor categoriilor de salariați din domeniul justiției dar și salariați bugetari în anul 2007 situație ce rezultă din actele normative specificate.
drepturilor salariale ale magistraților și personalului din domeniul justiției nu a fost acordată în cursul anului 2007 acestei categorii de personal, contravenind dispozițiilor art. 74 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, prin care s-a stabilit în mod expres că "drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege", "salarizarea judecătorilor și procurorilor stabilindu-se prin lege specială".
Cum inițiativa adoptării reglementărilor în domeniul salariilor majorate aparține Ministerului Justiției, se constată că în cauză nu se justifică excepția lipsei calității procesuale pasive invocată prin recursul formulat.
Referitor la motivul de recurs întemeiat pe disp. art. 304 pct. 4. pr. civ. se constată că în cauză nu pot fi reținute susținerile privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, întrucât instanța de fond a analizat acțiunea reclamanților în raport de prevederile art. 1 și 2, dar și art. 21 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, republicată în temeiul Legii nr. 324/2006, precum și a disp. art. 5 și 6 din Codul muncii, care stabilește dreptul la plată egală pentru muncă egală în favoarea salariaților.
Pe fondul cauzei este de reținut faptul că nr.OG 10/2007 a stabilit prin art. 1 majorarea în 3 etape a salariilor de bază, printre alte categorii și personalului care ocupă funcții de demnitate publică, potrivit anexelor II și III din Legea 154/1998 (președinte, vicepreședinte, președinte de secție, judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, procuror general, prim-adjunct al procurorului general, adjunct al procurorului general și președintele și judecătorii Curții Constituționale), după cum urmează: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007, de la aplicarea acestor prevederi fiind excluși așadar ceilalți magistrați.
Acordarea diferențiată a acestor majorări salariale nu își are explicația nici în atribuțiile diferite ale magistraților și aceasta cu atât mai mult cu cât ele au avut în vedere deprecierea monedei naționale și scăderea nivelului de trai datorită inflației și nicidecum atribuțiile specifice fiecărei funcții în parte.
Nu pot fi primite apărările pârâtului Ministerul Justiției, în sensul că eventualele "discriminări" cauzate de legiuitor nu ar face obiectul nr.OG 137/2000, câtă vreme, în speță, prin acordarea diferențiată a majorărilor salariale prevăzute de OG10/2007 se încalcă prevederile art. 5 alin. 1, 3 și 6 din Codul muncii. Aceste reglementări sunt în concordanță și cu prevederile art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la un salariu egal pentru muncă egală, dispoziții pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea.
Conform dispozițiilor art. 38 din Codul muncii, aprobat prin Legea nr. 53/2003, drepturile persoanelor încadrate în muncă sunt apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. Totodată, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, dreptul la acordarea indexărilor legale, ca urmare a ratei inflației nu putea fi înlăturat, în cauză având incidență și disp. art. 53 din Constituția României, exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți putând fi restrâns numai prin lege neputând aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
În cauză au fost invocate ca temei legal și dispozițiile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, care prevede că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată în special pe rasă, sex, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
Acest text se raportează la toate drepturile stabilite prin Convenție, iar în cauză dreptul încălcat este cel care rezultă din art. 1 din Protocolul nr. 1, jurisprudența CEDO stabilind în ceea ce privește noțiunea de bun, că dreptul la o sumă de bani decurgând dintr-un raport juridic de muncă reprezintă un drept patrimonial, în sensul art. 1 din protocolul enunțat.
Totodată, prin art. 1 privind interzicerea generală a discriminării astfel cum a fost reglementat prin Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale - protocol ratificat de România prin Legea nr. 103/2006, publicată în 375/2006, "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare, bazată în special pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație", textul alin. 2 al art. 1 stabilind în mod expres că "nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menționate la paragraful 1".
Cât privește declararea ca neconstituționale a dispozițiilor art. 1, 2 și 27 din nr.OG 137/2000, republicată, în cauză se constată că sunt aplicabile dispozițiile art. 5 și 6 din Codul muncii, dar și dispozițiile cuprinse în reglementările internaționale la care România este parte, iar în conformitate cu dispozițiile art. 20 din Constituția României, conform căruia "dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a drepturilor omului cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte, iar dacă există neconcordanță între pactele și tratatele la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale".
Vor fi respinse, ca nefondate și susținerile pârâtului Ministerul Justiției că prin nr.OUG 27/2006 s-au acordat magistraților drepturi salariale substanțiale prin acordarea sporului de vechime sau a primei de vacanță, fiind depășită astfel rata inflației, întrucât, așa cum rezultă din expunerea de motive la această reglementare prin adoptarea acestui act normativ s-a urmărit eliminarea discriminărilor în domeniul salarizării magistraților, situație recunoscută și prin nr.HG 232/2005.
Pe de altă parte, acordarea indexărilor salariale a constituit o măsură de protecție socială a muncii, garantată prin Constituție, justificată de necesitatea realizării unei corelații între salariul real și salariul nominal, pentru a se atenua efectele inflaționiste, înregistrate în economie, acestea fiind stabilite pentru toate categoriile de salariați, situație confirmată și prin adresa Consiliului Superior al Magistraturii nr. 21/C/31.01.2007 adresată Ministerului Economiei și Finanțelor prin care se califică neacordarea indexărilor magistraților și personalului din justiție ca un tratament diferențiat nejustificat.
Față de cele reținute, în temeiul art. 5 și 6 din Codul muncii, art. 23 din Declarația Universală a drepturilor omului, art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, art. 1 din Protocolul nr. 12 și art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, se constată că motivele invocate prin recursul Ministerului Justiției nu pot fi reținute, astfel încât în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, recursul acestuia va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanții, a, G, G, împotriva sentinței nr. 498 din 17 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă, și în rejudecare:
Modifică parțial sentința recurată.
Admite în totalitate acțiunea reclamanților.
Obligă pârâții să plătească reclamanților diferențele drepturilor salariale, astfel cum au fost stabilite și în continuare și menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge ca nefondat recursul Ministerului Justiției, declarat împotriva sentinței nr. 498 din 17 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
tehnored.
jud. fond
ex/24.04.2009
Președinte:Apetroaie EufrosinaJudecători:Apetroaie Eufrosina, Dumitrașcu Veronica, Gheorghiu Neculai
