Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 318/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 318/2009
Ședința publică de la 23 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Petrașcu Ana Doriani președintele Curții de Apel
- - - JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte de secție
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamanții, - mandatarul reclamanților, -, -, A, R, -, G, -, și pârâții Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ALBA -I împotriva sentinței civile 145/27.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâta recurentă Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că s-a depus la dosar din partea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA întâmpinare.
Reprezentantul pârâtului recurent arată că nu mai are alte cereri de formulat împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de soluționare, acordând cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul pârâtului recurent susține recursurile declarate de pârâți, solicitând admiterea acestora, așa cum au fost formulate. În ce privește recursul declarat de reclamanți solicită a fi respinse.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr-, reclamanții, - mandatarul reclamanților, -, -, A, R, -, G, -, au chemat în judecată pe pârâții: Parchetul de pe lângă, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâților la acordarea creșterilor salariale prev. în OUG10/2007 al.2 în trei etape, astfel:
- cu 5 % începând cu 1.01.2007, față de nivelul din luna decembrie 2006;
- cu 2 % începând cu luna martie 2007 față de nivelul din luna februarie 2007;
- cu 11 % începând cu data de 1.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007, către fiecare reclamant în funcție de timpul efectiv lucrat.
În motivare arată că în baza Legii 154/1998 modificată, persoanele din sectorul bugetar au beneficiat sistematic de creșteri salariale în fiecare an prin modificarea valorii de referință sectorială sau indexării în funcție de evoluția prețurilor de consum, creșteri de care au beneficiat și magistrații.
Creșterile salariale pentru magistrați au avut loc prin OG23/2005 și OG27/2006, iar pentru persoanele care ocupă funcție de demnitate publică cărora le-au fost asimilați magistrații prin Legea 154/1998 și OG83/2000.
Au mai susținut că prin neacordarea indexărilor în baza OG 10/2007 persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, cărora le sunt asimilate și reclamanții s-a creat o discriminare, încălcându-se prevederile constituționale ale Codului muncii, OG137/2000 și CEDO.
În drept au invocat Legea 154/1998, art. 21 din Legea 137/2000, art. 5 din Legea 371/2005.
Prin întâmpinare, Pârâtul Parchetul de pe lângă a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, față de dispozițiile art. 27 alin. 1 din OG137/2000, arătând că în primă instanță, competența de soluționare aparține Judecătoriei Deva.
Pe fond cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, întrucât reclamanții nu fac parte nici din categoria personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria personalului care ocupă funcții de demnitate publică.
Excepția necompetenței materiale a instanței și aceleași considerente au fost invocate prin întâmpinare și de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca inadmisibilă.
Urmare admiterii cererilor de abținere formulate de judecătorii și asistenții judiciari din cadrul Tribunalului Hunedoara, Curtea de APEL ALBA IULIA prin încheierea nr. 6/F/CC/2008 pronunțată în dosarul nr- a dispus trimiterea cauzei spre soluționare Tribunalului Sibiu.
La Tribunalul Sibiu, cauza a fost înregistrată sub același număr de dosar -.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă B, prin notele de ședință depuse la dosar (127-129) a invocat necompetența materială a instanței, față de dispozițiile OUG 75/2008, excepție admisă prin încheierea de ședință din 23.07.2008, cu consecința scoaterii cauzei de pe rol și trimiterea sa Curții de APEL ALBA IULIA spre competentă soluționare, în baza art. I și II al. 1 și 2 din OUG 75/2008.
Pe rolul Curții, cauza a fost înregistrată sub același număr de dosar.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Bad epus din nou note de ședință, invocând în apărare conținutul Deciziei 821/3.07.2008 a Curții Constituționale.
Prin sentința civilă nr- din 27 noiembrie 2008 pronunțată în cauză, Curtea de APEL ALBA IULIAa respins excepția necompetentei materiale a instanței invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă B și pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, - mandatarul reclamanților, -, -, A, R, -, G, -, împotriva pârâților Parchetul de pe lângă, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA și Parchetul de pe lângă Tribunalul și în consecință;
A obligat pârâții în solidar la plata în favoarea fiecărui reclamant a drepturilor salariale indexate cu procentul de 5 % față de nivelul lunii decembrie 2006, începând cu data de 01.01.2007 și în continuare, sumă ce urmează a fi actualizată cu rata inflației începând cu data nașterii dreptului material, până la data plății.
A respins în rest acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că invocarea ca temei al acțiunii pe lângă Legea 154/1998, OG23/2005, OG27/2006, OG83/2000, OG10/2007, Legea 371/2005 și a dispozițiile Legii 137/2000 privind discriminarea, nu este de natură a atrage competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei, potrivit dreptului comun, întrucât petenții au solicitat acordarea unor indexări ce reprezintă creșteri salariale neacordate, iar atunci când se discută legalitatea și temeinicia unei cereri ce vizează derularea unor raporturi de muncă, cu toate consecințele ce decurg din acestea, competența de soluționare este cea dată de Legea 168/1999, art. 284 din Legea 53/2003, art. 2 pct. 1 lit. b/1 Cod procedură civilă și OUG 75/2008.
Pe fondul cauzei, a reținut că reclamanții au calitatea de procurori în cadrul Parchetelor de pe lângă Tribunalul Hunedoara, Judecătoria Deva, Judecătoria Hunedoara, Judecătoria Petroșani, Judecătoria Orăștie, Judecătoria Brad și Judecătoria Hațeg, după caz, astfel cum rezultă din adresa nr. 2232/VI/14/31.03.2008 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA (62 -64 dos. Tribunal Sibiu)
În această calitatea, reclamanții beneficiază de prevederile OUG nr.27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr.45/2007.
În preambul acestui act normativ se enunță în sinteză, scopul care a determinat adoptarea reglementărilor legale pe baza și în executarea cărora actul fost emis.
Astfel, OUG 27/2006 a fost adoptată având în vedere că asigurarea salarizării adecvate și nediscriminatorii judecătorilor și procurorilor este prevăzută la cap. VI pct.3.3 din Planul de acțiune pentru implementarea strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007, aprobată prin HG 232/2005.
Prin HG 232/2005 se prevedea că aspectele economice - financiare se reflectă și asupra salarizării personalului din sistemul judiciar iar garantarea independenței puterii judecătorești se realizează și prin asigurarea renumerației adecvate a magistraților, respectiv plata drepturilor salariale ale acestora, așa cum au fost prevăzute de lege și aplicarea acestor prevederi în mod nediscriminatoriu în toate sectoarele de activitate.
Conform art.3 din OG 27/2006 judecătorii și procurorii beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare.
Articolul 35 prevedea actualizarea prin aplicarea indexărilor, acordate în conformitate cu prevederile legale a indemnizațiilor brute.
În aplicarea dispozițiilor legale menționate, care se regăsea de altfel în toate actele normative anterioare privind salarizarea magistraților, valoarea de referință sectorială se actualiza prin indexări stabilite periodic, acoperind astfel indicele de inflație, fiind necesar pentru a se menține o corelație corespunzătoare între salariul nominal și cel real.
Legea nr.45/2007 pentru aprobarea OUG nr.27/2006 publicată în Monitorul Oficial nr.169/9.03.2007 abrogă dispozițiile art.35, însă în luna ianuarie 2007 dispoziția legală privind actualizarea prin indexare era în vigoare.
Eliminarea doar a magistraților de la această indexare, în condițiile în care toate categoriile de salariați bugetari au beneficiat de aceste indexări în anul 2007, constituie un tratament discriminatoriu care contravine principiului egalității în drepturi instituit prin art.16 din Constituția României și o nerespectare a prevederilor legale instituite prin art.35 din OUG 27/2006.
De asemenea potrivit art.21 alin.1 din OG 137/2000 aprobată prin Legea nr.27/2004, în toate cazurile când se constată existența unei discriminări din cele prevăzute expres în acest act normativ, persoanele interesate își pot manifesta interesul și au dreptul să solicite despăgubiri corespondente și proporționale cu prejudiciul suferit.
A mai reținut textul art.14 din CEDO completat prin Protocolul 12 intrat în vigoare la data de 01.04.2005, care prevede în art.1 pct.1, interdicția generală a discriminării, aceasta ca o obligație pozitivă a statelor, beneficiul drepturilor și intereselor legitime prevăzute de lege va fi făcută fără discriminare în condițiile în care nu există un scop legitim.
În aplicarea principiului nominalismului monetar, instanța a dispus ca suma restantă să fie actualizată cu rata inflației până la data plății efective.
Cererile privind indexarea salarială în procent de 2% începând cu 1 aprilie 2007 și 11% începând cu 1 oct.2007, au fost respinse ca neîntemeiate, având în vedere dispoziția expresă de abrogare a art. 35 din OUG 27/2006 cuprinsă în Legea nr.45/2007.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții și pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA.
Reclamanții au solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii formulate.
În expunerea de motive, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, au susținut că hotărârea este parțial nelegală și netemeinică cu privire la respingerea acțiunii reclamanților referitoare la neacordarea de către pârâți a drepturilor salariale indexate și cu 2 % începând cu data de 1 ianuarie 2007 față de nivelul lunii martie 2007 și cu 11 % începând cu data de 1 octombrie 2007 față de nivelul lunii septembrie 2007.
Au susținut că abrogarea art. 35 din nr.OG27/2007 nu este de natură să producă efecte juridice cu privire la indexarea salariilor magistraților pentru anul 2007 cu aceleași procente ca și pentru personalul din sectorul bugetar care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite, întrucât prin art. 32 din OG nr. 27/2006, aprobată prin Legea nr. 45/2007 s-a menționat că "judecătorii, procurorii. beneficiază și de alte drepturi stabilite în mod expres pentru aceștia în alte acte normative".
Or, OG nr. 10/2007 la care au făcut trimitere în acțiune, reglementează expres că de majorarea salariilor5 prin indexarea procentuală în trei etape beneficiază și personalul salarizat conform II și III din Legea nr. 154/1998, respectiv care ocupă funcții de demnitate publică alese sau numite și asimilat acestora.
Pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție Bas usținut sub un prim aspect că dispozițiile art. 2 și ale art. 11 OG nr. 137/2000, republicată sunt neconstituționale.
Pe fondul cauzei a arătat că în mod nelegal a fost obligat la plata sumelor pretinse de reclamanți, prin soluția pronunțată instanța depășind atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la legea de salarizare a magistraților.
De asemenea, în mod nelegal, adăugând la legea specială de salarizare a magistraților s-a dispus plata în continuare a drepturilor salariale solicitate de reclamanți, deoarece numai legiuitorul, respectiv puterea legislativă, poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi.
Instanțele judecătorești nu sunt abilitate să creeze și să adopte legi, ci doar să le aplice pe cele deja existente care au girul puterii legislative, sau, în anumite cazuri, pe cel al puterii executive, reprezentate de Guvern.
Consideră că în mod nelegal s-a dispus și plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
În drept a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa susținut ca și chestiune prealabilă, că în mod greșit s-a dispus obligarea în solidar a pârâților la plata indexărilor salariale, întrucât răspunderea în această situație nu este solidară, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție fiind ordonator principal de credite, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, ordonator secundar de credite iar Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, ordonator terțiari de credite.
A precizat că reclamanta a fost eliberată din funcție în decembrie 2008 iar reclamantul în luna august 2008, ca urmare a pensionării.
Pe fondul cauzei a formulat aceleași critici aduse sentinței de pârâtul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție susținând că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu depășirea atribuțiilor judecătorești
Curtea, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu conform cerințelor art. 304/1 Cod procedură civilă, în limitele statuate de art. 306 alin.2 Cod procedură civilă reține următoarele:
Excepția necompetenței materiale a instanței de fond, prin prisma dispozițiilor nr.OG 137/2000, a fost corect soluționată de instanța de fond prin respingerea ei.
Instanța specializată în litigii de muncă este competentă material să soluționeze cauza, deoarece conform art. 27 alin.1 din nr.OG 137/2000, în calitatea reclamanților de persoane discriminate, aceștia au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, potrivit dreptului comun.
Având în vedere că faptele de discriminare directă sunt săvârșite de instituțiile la care sunt încadrate în muncă, în cadrul raporturilor de muncă, despăgubirile trebuie solicitate potrivit dreptului comun al muncii, în acest sens pronunțându-se în mod unanim doctrina juridică și practica judiciară.
În acest sens sunt și dispozițiile imperative ale art. 1 alin.2 și art. 295 alin.1 Codul Muncii, care instituie aplicabilitatea Codului muncii și raporturilor de muncă ale reclamanților, precum și ale art. 5 Codul Muncii, care interzice discriminarea în raporturile de muncă.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că soluția instanție de fond este legală și temeinică, la adăpost de criticile formulate, urmând a răspunde printr-un considerent comun tuturor celor trei recursuri declarate în cauză.
Astfel, este de menționat faptul că prin admiterea, în parte, acțiunii reclamanților instanța de fond nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești și nici nu a nesocotit dispozițiile nr.OUG 137/2000, nefăcând altceva decât să aplice prevederile legale în vigoare la cazul dedus judecății.
Sub acest aspect este de menționat faptul că temeiul juridic al pretențiilor reclamanților - procurori - admise de instanță îl constituie art. 35 din nr.OG27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justiției potrivit căruia:"drepturile de salarizare prevăzute de prezenta ordonanță de urgență sunt brute și impozabile: acestea vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate în conformitate cu prevederile legale.
Prevederea legală în vigoare privind creșterile salariale ce s-au acordat începând cu luna ianuarie 2007 este nr.OG 10/31.01.2007 care reglementează o majorare în trei etape a salariilor avute la data de 31.12.2006, categoriilor profesionale indicate de actul normativ, printre care și persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, după cum urmează:a) cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, fata de nivelul din luna decembrie 2006; b) cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, fata de nivelul din luna martie 2007; c) cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, fata de nivelul din luna septembrie 2007.
În aplicarea dispozițiilor legale menționate, care se regăsea de altfel în toate actele normative anterioare privind salarizarea magistraților, valoarea de referință sectorială se actualiza prin indexări stabilite periodic, acoperind astfel indicele de inflație, fiind necesar pentru a se menține o corelație corespunzătoare între salariul nominal și cel real.
Este adevărat că acest art. 35 din nr.OG27/2007 a fost abrogat de pct.17 al art. I din Legea nr. 45/06.03.2007 publicată în Of. nr. 169/ 9.03.2007, dar în luna ianuarie 2007 - care face obiectul acțiunii - erau în vigoare și trebuiau aplicate ca atare, potrivit normei de drept al aplicării imediate a legii civile, regăsită în art.1 Cod civil.
Abrogarea prin lege a ordonanței de guvern nu înlătură, retroactiv, efectele juridice produse de acest act normativ, în speță, abrogarea art. 35 din nr.OG27/2007 prin Legea nr.45/2007, producând efecte doar pentru viitor, respectiv pentru indexările pretinse de 2% începând cu 1 aprilie 2007 și 11% începând cu 1 oct.2007, aspect de altfel, reținut corect de prima instanța prin admiterea doar în parte a acțiunii.
Ca atare, susținerile recurentului vizând aplicarea greșită a legii de către prima instanță sunt nefondate.
De asemenea, dispoziția de actualizare cu indicele de inflație a drepturilor solicitate este una corectă ținând cont și de prevederile art. 1082 cod civil și art. 161 alin. 4 Codul Muncii. În aceste articole se arată că debitorul este osândit, de se cuvine, la plata unor daune interese, pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este de rea credință din partea sa, afară numai dacă nu va justifica faptul că neexecutarea provine dintr-o cauză străină ce nu-i poate fi imputată.
În prezenta cauză, pârâții sunt în culpă pentru neacordarea sporurilor și adaosurilor, precum și pentru neinițierea unor măsuri care să aibă ca finalitate eliminarea acestor discriminări.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel încât în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, cu aplicarea art. 82 din Legea nr. 168/1999, va respinge recursurile promovate de părți ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții, - mandatarul reclamanților, -, -, A, R, -, G, -, și pârâții Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ALBA -I împotriva sentinței civile 145/27.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Martie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored./ET/3 ex
Jud. fond.
Președinte:Adriana Petrașcu Ana DorianiJudecători:Adriana Petrașcu Ana Doriani, Manuela Stoica
