Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 33/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR.33
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Alina Savin Neculai Violeta
ASISTENT JUDICIAR-- -
ASISTENT JUDICIAR-
GREFIER
La ordine fiind soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL GALAȚI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL B, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care invederează că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curtea, invocă din oficiu excepția de necompetență materială a Curții de APEL GALAȚI, având în vedere că prin Decizia nr.104 din 20 ianuarie 2009, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.I și II din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.75/2008.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra excepției invocate din oficiu.
CURTEA:
Asupra cauzei civile de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 5.11.2008 reclamanții, personal auxiliar de specialitate( șoferi) din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, Parchetul de pe lângă Judecătoria Făurei și Parchetul de pe lângă Judecătoria Însurăței au solicitat în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL GALAȚI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL B, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, obligarea pârâților să calculeze și să plătească fiecărui reclamant drepturile salariale actualizate rezultând din acordarea sporului de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută de încadrare începând cu data de 1.02.2007 la zi și în continuare, cu actualizarea sumelor restante cu indicele de inflație la data plății efective, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant în parte, precum și să efectueze mențiunile corespunzătoare în cărțile de muncă.
Totodată să fie obligați pârâții, ca și pe viitor să calculeze cuantumul salariilor cu luarea în considerare a sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară.
În motivarea acțiunii au arătat reclamanții că potrivit art.47 din Legea 50/1996, republicată: " pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, prin art.50 din OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art.47 din Legea nr.50/2006, abrogare ce a fost înlăturată prin disp.art.41 din OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal auxiliar din sistemul justiției, prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate OUG nr.177/2002.
S-a ajuns la această concluzie motivat de faptul că în timp ce OUG nr.177/2002 prevedea expres în art.50 că se abrogă și Legea nr.50/1996, în art,41 din OUG nr.27/2007 se prevede expres că se abrogă numai OUG nr.177/2002, nu și Legea nr.50/1996.
În această situație apreciază reclamanții că dreptul prev.de art.47 din Legea nr.50/1996 este și a rămas în vigoare de la data apariției actului normativ care îl reglementează și, pe cale de consecință, el trebuia acordat în continuare judecătorilor și personalului auxiliar de specialitate, lucru care nu s-a făcut.
Mai mult decât atât, la data stabilirii acestui drept, în baza art.47 din Legea nr.50/1996 legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă din condițiile în care judecătorii și personalul auxiliar de specialitate își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Este adevărat că prin art.I pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea legii nr.50/1996, art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat expres.
Însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii nr.125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art.108 al.3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Or, prin art.1 pct.1 din Legea nr.125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanța doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Cu toate acestea, prin OG nr.83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art.56-62 ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legiuitorul a avut intenția să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare.
Art.47 din Legea nr.50/1996 a fost într-adevăr abrogat, dar această abrogare nu poate produce efecte juridice atâta vreme cât Ordonanța nr.83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind evidentă contradicția sa cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000.
Pe de altă parte însă art.1 din Protocolul adițional nr.l la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, prevede că " orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamante fiind un drept de creanță este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.l la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra unui bun.Or, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art.1 din protocolul adițional nr.l la Convenția europeană a drepturilor omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul OG nr.83/2000 prin care s-a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Potrivit art.20 al.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, vă rugăm să rețineți că există conflict între art.1 pct.42 din OG nr.83/2000, care a abrogat art.48 din Legea nr.50/1996 și art.1 din Protocolul adițional nr.l la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând a da preponderență și a aplica acest din urmă text.
În cauză sunt incidente și dispozițiile Pactului Internațional cu privire la drepturile civile și politice care la art.19 pct.3, stabilește că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice, ce implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea unor drepturi, dar, în speță, nu se poate aprecia conform considerentelor expuse că înlăturarea unui spor a fost justificată pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice.
Au mai invocat reclamanții decizia nr.21 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.5/2008 prin care s-a admis recursul în interesul legii și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Întrucât problema de drept, a fost dezlegată prin Decizia pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, decizia fiind obligatorie pentru instanțele de judecată, în cauză nu mai pot fi făcute interpretări cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor legale și apărările pârâtei fiind înlăturate.
În temeiul art.41 al.2 din Constituția României, republicată " salariații au dreptul la măsuri de protecție socială.Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege".
La termenul de judecată din 18.02.2009 Curtea a invocat excepția necompetenței materiale de a soluționa cauza în raport de decizia nr.104/2009 a Curții Constituționale prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată din oficiu de Înalta Curte de Casație și Justiție și a constatat că dispozițiile art.I și II din OUG nr.75/2008 sunt neconstituționale.Decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.
Conform art.31 din Legea nr.47/1992 dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale.Pe durata acestui termen dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
Prin urmare, disp.art.I și II din OUG 75/2008 sunt suspendate de drept și devin aplicabile dispozițiile art.2 pct.1 lit.c pr.civ.
Pentru considerentele mai sus expuse urmează a se admite excepția necompetenței materiale a Curții invocată din oficiu și a se declina cauza spre competentă soluționare Tribunalului Brăila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de APEL GALAȚI.
Declină competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL GALAȚI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL B, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B în favoarea Tribunalului Brăila.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 18.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR
Asistenți judiciari
Grefier
Red.
Dact.
2 ex/3.03.2009
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Alina Savin Neculai Violeta
