Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 333/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 333
Ședința publică de la 30 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Viziteu
JUDECĂTORI: Camelia Viziteu, Sorina Romașcanu Jănică Gioacăș
: - -
GREFIER: - -
**********************************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B, împotriva sentinței civile nr.167 din 24.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-. -
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constată că procedura este completă cu părțile, și nemaifiind alte cereri constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față,constată următoarele.
Prin sentința civilă nr.167 din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-, a fost admisă excepția prescripțoiei dreptului material la acțiune pentru anii 2003 - 2004 și respinsă acțiunea pentru această perioadă ca fiind prescrisă, a fost admisă acțiunea reclamanților, G, și așa cum a fost precizată și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Bacău să plătească reclamanților despăgubiri echivalente cu sumele ce reprezintă prime de concediu pe anii 2005 -2006, actualizate cu indicele de inflație la data plății; a fost obligat Tribunalul Bacău să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă; a fost respinsă acțiunea formulată împotriva pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și în fine s-a respins cererea reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată ca nedovedită. -
Pentru a decide astfel, in stanța de fond a reținut următoarele.
Prin cererea introdusă și înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. 245/110/17.01.2008, G, și au chemat în judecată pe pârâții Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor,Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Bacău, solicitând instanței de judecată să dispună următoarele:
1. constatarea discriminării lor prin nr.OUG 146/2007 în raport de art. 1 alin.2 lit. e pct. i și ale art. 27 din nr.OG 137/2000 republicată;
2. anularea situației create prin discriminare, prin acordarea unei despăgubiri echivalente cu sumele reprezentând primele de concediu pe anii 2003-2006 inclusiv actualizate cu indicele de inflație la data plății efective;
3. obligarea pârâtului Tribunalul Bacău să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele lor de muncă;
4. obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în măsura în care acestea vor fi efectuate.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat, în esență, următoarele:
În perioada 2003-2006 au îndeplinit funcția de judecători, respectiv asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Bacău.
Prezenta acțiune se întemeiază pe o altă cauză, respectiv discriminarea în raport de dispozițiile nr.OUG 146/2007 și nu pe textul art. 411din Legea nr. 50/1996, asupra căruia instanța supremă s-a pronunțat în anul 2005 prin decizia nr. 23/2005.
Prin dispozițiile nr.OUG 146/2007 se aplică un tratament diferențiat și discriminatoriu între judecători și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor. Acest tratament nu este justificat, în mod obiectiv, de un scop legitim, iar metoda de atingere a acestuia este inadecvată.
Independența judecătorilor reprezintă un pilon important al aplicării regulii de drept, iar nevoia de a promova nu se reduce exclusiv la personalul auxiliar și la celelalte categorii ( polițiști, personalul din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe și de la misiunile diplomatice, etc.).
Nu a intervenit prescripția dreptului material la acțiune deoarece OUG nr. 146/2007 a recunoscut dreptul, întrerupând prescripția.
În drept au fost invocate dispozițiile nr.OG 137/2000.
Prin întâmpinarea formulată de Ministerul Justiției, în apărare, s-au invocat:
Prin decizia nr. 23/12.12.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a stabilit că magistrații sunt îndreptățiți la acordarea primelor de concediu numai pentru anii 2001-2002 or, conform art. 329 alin.3 Cod pr. civilă " dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".
În soluționarea problemei de drept cu care a fost investită Înalta Curte, și anume momentul când s-a născut dreptul la acțiune pentru calculul și plata primei de concediu, aceasta a statuat în sensul că " dreptul la acțiune pentru calculul și plata primei de concediu s-a născut la data de 01.01.2003, când a încetat orice cauză de suspendare ori de neaplicare a prevederilor art. 411alin.1 din Legea nr. 50/2996, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 83/2000".
Art. 1 din nr.OUG 146/2007 nu are în vedere și categoria profesională a magistraților.
Legea specială de salarizare a judecătorilor ( nr.OUG 177/2002 ) nu a mai prevăzut pentru magistrați beneficiul la acordarea primei de concediu. În aceste condiții, până la intrarea în vigoare a noii legi de salarizare a magistraților, respectiv nr.OG 27/2006 așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 45/2007, dreptul la prima de concediu nu a fost prevăzut în legea specială.
Magistrații nu pot beneficia de prima de concediu pentru perioada anilor 2003-2006 ci doar pentru perioada 2001-2002, așa cum a stabilit și instanța supremă prin decizia nr. 23/12.12.2005.
Cât privește reclamanții care au calitatea de asistenți judiciari, aceștia nu beneficiază prin lege de acordarea dreptului la primă de concediu.
Astfel, potrivit art. 16 alin.1 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor,procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, " asistenții judiciari numiți în condițiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,republicată, cu modificările ulterioare, sunt salarizați cu o indemnizație de încadrare brută lunară potrivit coeficienților de multiplicare prevăzuți, după caz, la lit. A din anexă, nr. 28-31, în raport cu vechimea în funcții juridice".
Conform alin.2 al aceluiași text "asistenții judiciari beneficiază, în mod corespunzător de drepturile prevăzute la art. 4 ind. 1,5,7,18,24 și 25". Aceste texte se referă la sporul de vechime în muncă, sporul de 15 % pentru titlu științific de doctor sau doctor docent, sporul pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare, premiu anual, asistență medicală gratuită,etc.
De asemenea, nr.OUG 27/2007 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii din sistemul justiției reglementează acordarea primelor de concediu de odihnă în art. 241, potrivit căruia " la plecarea în concediu de odihnă, personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe de urgență are dreptul, în condițiile legii, pe lângă indemnizația de concediu aferentă acestei perioade, și la o primă de concediu egală cu indemnizația de încadrare brută lunară din luna anterioară plecării în concediu".
Din analiza textelor menționate mai sus rezultă că asistenții judiciari beneficiază în mod strict de drepturile prevăzute la alin. 2 al art. 16 din nr.OUG 27/2006, text care nu include și dreptul prevăzut la art. 241din același act normativ.
Pe de altă parte, prevederea unor drepturi în beneficiul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și neprevederea sau dimpotrivă prevederea, însă într-un alt cuantum, în beneficiul altei categorii profesionale, de asemenea retribuită de la bugetul de stat, este o opțiune a legiuitorului și nu se poate reține tratamentul diferențiat ce urmează a fi sancționat, câtă vreme sunt în discuție situații obiectiv diferite, particulare.
Prin încheierea din 28.03.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău s-a scos cauza de pe rol și s-a trimis la Curtea de Apel Bacău pentru soluționarea cererii de abținere formulată de toți judecătorii din cadrul tribunalului.
Prin încheierea din 04.06.2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacăus -a admis cererea de abținere și s-a trimis cauza la Tribunalul Neamț pentru soluționare.
Tribunalul Neamț, prin încheierea din 25.07.2008, a dispus, în temeiul dispozițiilor art. II alin.2 din nr.OUG 75/2008 scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia, spre competentă soluționare în primă instanță, Curții de Apel Bacău.
La C cauza a fost înregistrată sub nr. 245.1/110/04.09.2008.
La 22.09.2008 Ministerul Justiției a depus note scrise prin care, în completarea apărărilor formulate prin întâmpinare, a invocat aplicabilitatea în cauză a deciziei nr. 821/03.07.2008 pronunțată de Curtea Constituțională și ale nr.OUG 75/2008.
La 19.11.2008 reclamanții, prin reprezentantul lor ales, au precizat că înțeleg să se judece în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor și nu cu Statul Român, reprezentat de acest minister.
Curtea, din oficiul, la termenul din 03.11.2008 a invocat și a pus în discuția părților excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru anii 2003 și 2004.
Reclamanții, prin reprezentantul lor legal, au lăsat soluția cu privire la această excepție la aprecierea instanței. Pârâții nu au exprimat un punct de vedere.
Curtea a unit această excepție cu fondul cauzei.
În cauză s-au depus relații de la Tribunalul Bacău.
Din actele și lucrările dosarului curtea reținut următoarele:
Art. 129 alin.6 Cod pr. civilă impune ca " în toate cazurile judecătorii să hotărască numai asupra obiectului cererii deduse judecății".
În cauza de față obiectul cererii astfel cum este arătat de către reclamanți, prin acțiune, îl constituie constatarea discriminării și anularea situației create prin discriminare, prin acordarea uneidespăgubiri echivalentecu sumele reprezentând primele de concediu pe anii 2001-2006 inclusiv.
Se observă deci că, prin acțiune reclamanții nu au solicitatînsuși dreptul salarialconstând în primele de concediu pe anii 2003-2006 inclusiv, ci doar plata unei despăgubiri echivalente acestor drepturi, în temeiul art. 27 alin.1 din OG nr. 137/2000 republicată.
În aceste condiții sunt irelevante apărările pârâtului Ministerul Justiției care fac referire la decizia nr. 23/12.12.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, dispozițiile OUG nr. 27/2006 și decizia nr. 821/03.07.2008 a Curții Constituționale deoarece, pe de o parte decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă la problema acordării dreptului salarial reprezentat de prima de concediu din prisma art. 411 alin.1 din Legea nr. 50/1996 și nu la problema de drept ridicată de reclamanți prin acțiune, și anume posibilitatea acordării unei despăgubiri pentru existența unei discriminări între judecători și asistenții judiciari și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, iar, pe de altă parte prin decizia nr. 821/2008 Curtea Constituțională nu a statuat că instanțele judecătorești nu ar avea competența să acorde despăgubiri și/sau dispună restabilirea situației anterioare discriminării. Curtea Constituțională s-a referit strict la anularea ori refuzul de aplicare a unor acte normative cu putere de lege și înlocuirea acestora cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Prin acțiunea de față asistenții judiciari nu au solicitat acordarea primei de concediu pentru anii 2003-2006 pe motivul că ar fi îndreptățiți la aceasta prin nr.OUG 27/2006.
Reclamanții au avut calitatea de judecători, respectiv asistenți judiciari în perioada 2003-2006 în cadrul Tribunalului Bacău.
Din cuprinsul nr.OG 137/2000 rezultă că discriminarea poate rezulta atât dintr- prevedere legală cât și dintr-o practică aparent neutră. Cu alte cuvinte discriminarea poate fide drept sau de fapt.
Prin nr.OUG 146/2007 s-a recunoscut cu efect retroactiv o discriminarede fapt( nu de drept) între reclamanți și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor, care a beneficiat în temeiul art. 411din Legea nr. 50/1996 de prima de concediu în perioada 2001-2006.
Discriminareade dreptdintre reclamanți și personalul auxiliar s-a născut la 01.01.2003, când a intrat în vigoare nr.OUG 177/2002 care a abrogatimplicitși art. 411 alin.1 din Legea nr. 50/1996 referitor ladreptul magistraților la o primă pentru perioada concediului de odihnă.
Discriminareade fapts-a realizatperiodic în fiecare an, când dreptul la plata primelor de concediu pentru personalul auxiliara devenit exigibil, respectiv în 2003,2004,2005 și 2006.
Existența discriminării rezultă, pe de o parte din situația similară în care se aflau și se află în continuare reclamanții în raport de personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești ( și ei fac parte din cadrul aceleași puteri,puterea judecătorească), iar, pe de alta din tratamentul juridic diferit aplicat acestora de către angajatori, nejustificat obiectiv și nerezonabil.
În cazul personalului auxiliar acest drept salarial a fost menținut în perioada 2001-2006, în condițiile în care magistraților le-a fost luat acest drept prin nr.OUG 177/2002, începând cu 01.01.2003.
De dreptul prevăzut de art. 411din Legea nr. 50/1996 au beneficiat în perioada 2001,2002 și asistenții judiciari.
Conform art. 27 alin.2 din nr.OG 137/2000 termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani și curge de la data săvârșirii faptei. Așa cum s-a reținut mai sus, fiind vorba de o discriminare în fapt periodică, Curtea constată că pentru anii 2003-2004 dreptul la acțiune s-a prescris, acțiunea fiind formulată în anul 2008.
Între reclamanți și pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor ți Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu există un raport de muncă, astfel că, nu poate fi reținută existența vreunei fapte de discriminare din parte acestora.
Pentru aceste considerente, Curtea a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru anii 2003-2004 și a admis acțiunea doar pentru perioada 2005-2006 în sensul că a obligat Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Bacău ( ordonatorii de credite) să plătească reclamanților despăgubiri echivalente cu sumele reprezentând primele de concediu sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective în baza art. 1082 cod civil și art. 161 alin.4 muncii.
Împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de Apel în primă instanță a declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților, care a arătat că hotărârea recurată este nelegală, fiind dată cu încălcarea legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.-
În dezvoltarea motivelor de nelegalitate recurenta a arătat următoarele:
- atributul de a analiza un tratament discriminatoriu, instituit prin dispoziții legale aparține altor organe, în măsura în care o dispoziție cuprinsă într-o lege sau ordonanță este în contradicție cu dispozițiile art.16 din Constituție, existând posibilitatea revocării sub acest aspect, a excepției de neconstituționalitate a ambelor prevederi legale.-
Recurenta arată că, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepțiilor de neconstituționalitate referitor la unele dispoziții din OG nr.137/2000, a admis excepțiile invocate, constatând dispozițiile din ordonanță neconstituționale în măsura în care din acestea se desprindea înțelesul că instanțele judecătorești au competența să analizeze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
- instanța de fond nu a avut în vedere faptul că începând cu anul 2003, susține recurenta, dreptul la prima de concediu pentru magistrați a fost abrogat, lucru confirmat și de Decizia nr.XXIII din 12.12.2005 a Înalte Curți de Casație și Justiție, prin care s-a recunoscut dreptul la prima de concediu pentru magistrați numai pe anii 2001 - 2002;
Mai mult, se susține faptul, că nu s-a avut în vedere prin OG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților nu a mai fost prevăzut dreptul la prima de concediu, pentru magistrați că în ceea ce privește OUG 146/2007, prevederile acesteia privesc alte categorii profesionale și nu pe reclamanți. -
Curtea, examinând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs și din oficiu, constată recursul nefundat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.-
Drepturile pretinse de reclamanți, respectiv prima de vacanță, a fost recunoscută ca un drept cuvenit acestora prin Legea nr.50/1996. -
Prin OG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților nu a mai fost prevăzut dreptul la prima de concediu pentru reclamanți iar prin OUG 146/2007 s-a prevăzut plata primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 - 2006 pentru funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României, precum și alte categorii de personal care beneficiază de primă de concediu de odihnă în baza legilor speciale.-
Examinând pretențiile reclamanților raportat la evoluția reglementării legislative naționale a dreptului pretins precum și la dispozițiile art.14 din CEDO Curtea constată tratamentul discriminator față de reclamanți în sensul art.14 al Convenției, tratament ce constituie o încălcare a dispozițiilor acestui text, prin raportare la cele ale art.1 din Protocolul 1 care garantează dreptul la proprietate, întrucât reclamanții erau titularii unui drept recunoscut prin Legea nr.50/1996.-
Fără o justificare rezonabilă și obiectivă, printr-un act normativ conform Legii nr.50/1996, acest drept nu mai este recunoscut reclamanților, în timp ce ei este recunoscut altor categorii sociale aflate în situații analoage sau comparabile. -
Pentru aceste considerente, prin care se răspunde implicit motivelor de recurs susținute de recurentă, Curtea constată recursul nefundat și în temeiul art.312 Cod procedură Civilă îl va respinge ca atare.-
În ceea ce privește excepția de necompetență a curții de a soluționa, recursul de față, invocată de recurentă prin notele de ședință depuse la dosar, curtea, va respinge excepția ca neîntemeiată.-
Prin decizia Curții Constituționale nr.104/20 ianuarie 2009 s-a constatat că dispozițiile art. I și II din OUG nr.75/2008 prin care se stabilea competența curților în primă instanță sa cererilor ce au ca obiect acordarea de drepturi salariale pentru personalul din sistemul judiciar, sunt neconstituționale și în consecință, rămân aplicabile dispozițiile de drept comun, în materie, respectiv cele prev. de art.2 pct.1 lit. c Cod procedură civilă. -
Situația contestată de recurentă este rezultatul modificării regulilor de competență a instanțelor, aduse prin OUG nr.75/2008 iar faptul că aceeași instanță respectiv Curtea a statuat în ceea ce privește atât fondul cauzei cât și recursul nu constituie o încălcare a art.6 din CEDO în măsura în care competențele de judecată au fost diferite; Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în acest sens în cauza Silimon și împotriva României; Cauza Diennet împotriva Franței; Cauza Parohia - M împotriva României. -
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția de necompetență.-
Respinge recursul ca nefondat promovat de MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B, împotriva sentinței civile nr.167 din 24.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-. -
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 30.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
RED.SENT.- -
Red.dec.V/22.04.2009
Tehn.red.EG/24.04.2009.ex.2
Președinte:Camelia ViziteuJudecători:Camelia Viziteu, Sorina Romașcanu Jănică Gioacăș
