Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 334/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 334
Ședința publică de la 30 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doru Octavian Pîrjol Năstase
JUDECĂTOR 2: Petrina Manuela
: - -
Grefier:
**********************************
Pe rol fiind judecarea cauzei Civile privind recursurile promovate de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÎNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B ÎN CALITATE DE REPREZENTANT AL MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE și PARCHETUL DE PE LÎNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU, împotriva sentinței civile nr.193 din 17 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-.-
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr- reclamantul a chemat în judecată pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă curtea de Apel Bacău și Ministerul Finanțelor Publice pentru plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50 %, calculat din salariul brut lunar, începând cu 1.01.2005 și până la zi, precum și pe viitor, reactualizate în raport cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.
Reclamantul a mai solicitat obligarea pârâților la plata dobânzilor legale pentru sumele restante, potrivit art.3 al.3 din OG9/2000, cu începere din luna octombrie 2004 și până în momentul efectuării plății sumelor restante și revendicate ca fiind despăgubiri și obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău să efectueze mențiunile cuvenite în carnetele de muncă ale reclamantului.
În susținerea acțiunii reclamantul a arătat că îndeplinește funcția de personal auxiliar de specialitate - grefier informatician, în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău începând cu data de 1.01.2005.
Conform art.47 din Legea 50/96, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar (acest drept a fost recunoscut de fapt prin Legea 104/99 publicată în Monitorul oficial 273/16.06.1999, regăsindu-se mai apoi în conținutul art6. 47 din Legea 50/96 republicată).
Ulterior prin OG 83/2000, art. 47 din Legea 50/96 republicată a fost abrogat.
Această abrogare s-a făcut însă prin depășirea de către Guvern a competenței legislative delegate de către Parlament potrivit art. 115 din Constituția României, în sensul că prin art. 1, pct. 1 lit. Q din Legea 125 din 13 iulie 2000 ( legea de abilitare) Guvernul a fost abilitat ca prin ordonanță să modifice și completeze Legea 50/1996, iar nu să abroge dispoziții din cadrul ei.
Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă reglementează expres atât principiile de legiferare cât și de abrogare a actelor normative sau a unor texte din acestea și în același timp delimitează în mod clar modificarea și completarea legii, de abrogare a ei ( ca fiind evenimente legislative distincte). Principiul degajat din Legea 24/2000 este acela că abrogarea unui act normativ se poate face doar printr-un alt act normativ având aceeași putere juridică sau o putere juridică superioară ( art.56 al.l și 2).
A mai arătat reclamantul, că în cazul său, principiul mai sus enunțat privind abrogarea actelor normative a fost încălcat prin depășirea competenței legislative delegate Guvernului României, încălcate fiind și prev. art. 108 al.3 din Constituția României, solicită a se constatata că art.47 din Legea 50/96 în realitate nu este abrogat. Din acest punct de vedere OG 83/2000 este ineficace, neputând produce consecințe juridice.
Aprobarea dată prin Legea 334/2001 cu privire la OG 83/2000 nu poate acoperi nelegalitatea și neconstituționalitatea abrogării dispuse fără drept de executiv. Principiul supremației legii este unul de ordin constituțional și nu poate fi încălcat, el trebuind a fi respectat într-un stat de drept (invocăm în acest sens art. 1 al.3 și 5 din Constituția României).
Art. 47 din Legea 50/96 nu a fost abrogat nici ulterior prin OUG177/2002 privind salarizarea magistraților întrucât prin art. 50 al.2 nu se abrogă drepturile salariale prevăzute pentru personalul auxiliar de specialitate prin Legea 50/1996.
De asemenea, reclamantul a mai arătat că dreptul prevăzut în privința personalului auxiliar de art. 47 din Legea 50/96 nu a fost abrogat și nu putea fi abrogat nici prin art. 30 din OG8/2007, întrucât din nou Guvernul a depășit limitele delegării legislative dată prin Legea 502/2006. Prin această lege Guvernul a fost abilitat de a emite ordonanțe inclusiv în domeniul salarizării personalului auxiliar de specialitate și nu să abroge dispoziții legale referitoare la drepturi prevăzute prin lege personalului auxiliar de specialitate. Sporul de 50% este un drept salarial câștigat și nu putea fi suprimat, câtă vreme condițiile de lucru care au fost avute în vedere la recunoașterea lui nu au dispărut. In caz contrar s-ar încălca atât prev. art. 1 din Protocolul adițional nr.l al Convenției Europene al Drepturilor Omului cât și prev. art. 53 din Constituția României.
De altfel este de precizat că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres acest lucru în cuprinsul legii de abrogare. Exemplu: art. 1 pct. Q 3 din Legea 125/2000. " Abrogarea art. 2, al.3, pct. B, lit.d din Decretul 247/97."
Față de temeiurile mai sus invocate reclamantul a arătat că se impune admiterea acțiunii formulate întrucât este inadmisibil ca un drept salarial prevăzut într-o lege să nu poată fi concretizat în practică prin recunoașterea și acordarea lui.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Recursul în interesul legii, Decizia 21/10.03.2008 publicată în 444/2008.
În susținerea acțiunii reclamantul a depus practică judiciară.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca fiind prescrisă pentru perioada 1 ianuarie 2005-23 octombrie 2005 și ca inadmisibilă pentru perioada ulterioară datei de 3 februarie 2007.
Totodată pârâtul a solicitat chemarea în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru asigurarea fondurilor financiare necesare plății drepturilor solicitate în eventualitatea admiterii acțiunii și respingerea cererii privind acordarea pe viitor a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacăua formulat la rândul său întâmpinare prin care a invocat, excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului pentru perioada 1.01.2005 - 22.10.2005; excepția inadmisibilității capătului de cerere privind obligarea pârâților la plata dobânzilor legale iar pe fond respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr.193 din 17.12.2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacăus -au dispus următoarele;
S-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune formulată de Ministerul Public, pentru perioada1 ianuarie-22 octombrie 2005, și respinge, în consecință acțiunea cu privire la această perioadă.
S-a admis în parte, acțiunea formulată de reclamantul cu domiciliul ales în B,-, jud.B în contradictoriu cu pârâții PARCHETUL DE PE LÎNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE cu sediul în B, str.B-dul -, nr.14, sector 5, PARCHETUL DE PE LÎNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU cu sediul în B,-, jud.B, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B,-, sector 5.
Au fost obligați pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău să plătească reclamantului drepturile salariale reprezentând sporul de suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50 % din salariul de bază brut, începând cu 23 octombrie 2005 la zi și pe viitor, sume reactualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective.
A fost obligat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău să efectueze mențiunile cuvenite conform prezentei sentințe în carnetul de muncă al reclamantului.
S-a admis cererea de chemare în garanție.
A fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure fondurile necesare plății sumelor acordate.
Pentru a hotărâ astfel instanța a reținut următoarele;
Instanța din oficiu a solicitat relații privind funcția îndeplinită de reclamant, începând cu 1 ianuarie 2005 la zi, relații ce au fost comunicate la data de 11.11.2008 și din care rezultă că reclamantul a îndeplinit următoarele funcții:
- 01.01.2005 -01.10.2007 - consilier superior - funcționar public;
- 01.10.2007 - 18.04.2008 - grefier informatician - personal de specialitate;
- 18.04.2008 - prezent - specialist - personal auxiliar de specialitate.
Totodată, se arată că prin sentința civilă 506/15 noiembrie 2007 Tribunalului Bacău, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacăua fost obligat să plătească drepturile bănești reclamantului, corespunzătoare funcției de informatician.
Într-adevăr, prin sentința civilă 506/2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, depusă în copie la dosar, hotărâre rămasă irevocabilă, s-a constatat că începând cu data de 1.01.2005 reclamantul deține funcția de informatician - personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău și a fost obligat parchetul la plata drepturilor salariale corespunzătoare acestei funcții.
Față de această hotărâre judecătorească intrată sub puterea lucrului judecat, văzând și Decizia 21/10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a soluționat în cadrul recursului în interesul legii legimitatea acordării sporului solicitat de reclamant, curtea a dat eficiență dispozițiilor art.329(3) ultima teză din Codul d e procedură civilă și a admis în parte acțiunea acordând drepturile solicitate doar pentru perioada încadrată în termenul de prescripție în formă reactualizată cu indicele de inflație, asigurându-se astfel o justă despăgubire a reclamantului, drepturi ce vor fi acordate și pe viitor, având în vedere natura sporului în discuție care intră în categoria bunurilor ce cad sub protecția art.1 al Primului Protocol Adițional al Convenției Europene a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului.
Pentru perioada 1 ianuarie - 22 octombrie 2005, pretențiile reclamantului au fost respinse ca fiind prescrise, având în vedere dispozițiile art.1 din Decretul 167/1958 coroborat cu dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de apel Bacăua fost obligat să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului, având în vedere dreptul acordat mai sus.
Cu privire la cererea de chemare în garanție, pentru asigurarea sumelor necesare plății drepturilor salariale recunoscute instanța a admis-o și a dispus în consecință.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen, pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.-
Recursurile au fost motivate în termen prin cererile de recurs.
Recurentul Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău au invocat în esență următoarele critici de nelegalitate a sentinței recurate:
Hotărârea recurată este lipsită de temei legal deoarece prin art.30 alin.1 lit.a din OG nr.8/2007 s-a abrogat Legea nr.50/1996, motiv pentru care acțiunea reclamanților trebuia respinsă ca inadmisibilă.-
Decizia nr.22 din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile unite trebuie interpretată în sensul că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2003, dar numai până la abrogarea Legii nr.50/1996 prin OG nr.8/2007, aprobată prin Legea nr.247/2007.-
Pârâtul în lipsa unei prevederi legale care să reglementeze materia actualizării drepturilor cu rata inflației nu are la dispoziție alte surse de finanțare în afara celor atacate prin lege.
Din dispozițiile art.11 alin.2 din Decretul nr.92/1976 reiese că singura categorie de drepturi bănești ce se poate transcrie în carnetele de muncă este retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta.
Prin acordarea sporului și pentru viitor prima instanță a adăugat la legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate deoarece numai legiuitorul poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi.
Motivele de recurs invocate de Ministerul Finanțelor Publice are drept esență următoarele:
Instanța s-a pronunțat în sensul obligării chematului în garanție - Ministerul Economiei și Finanțelor Publice la a vira fondurile necesare achitării sumelor acordate reclamanților prin sentința atacată, fără a se preciza nici un temei legal, sub acest aspect sentința nefiind motivată în drept.
Pentru obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor Publice la virarea fondurilor necesare pentru plata sumelor acordate către reclamant ar trebui emisă o hotărâre de guvern sau o lege de rectificare bugetară. În lipsa acestora MFP neavând posibilitatea legală de a vira aceste sume.
Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP Baf ormulat întâmpinarea prin care a solicitat scoaterea din cauza pe lipsa calității procesuale pasive motivată de următoarele.
În conformitate cu dispozițiile art.25 din Decretul nr.31/1924 coroborate cu cele ale art.3 pct.57 din HG 1574/2003, reprezintă statul, ca subiect de drepturi și obligații în fața instanțelor, precum și în oricare alte situații în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice, dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ.
Între și reclamanți nu există nici un raport juridic, legal sau convențional, de natură să creeze în sarcina acestei autorități obligația de a plăti drepturile bănești în discuție, drepturi care decurg dintr-un raport de muncă.
Sentința pronunțată de Curtea de Apel Bacău în cauză este criticabilă sub aspectul obligării MFP alături de ceilalți pârâți din dosar, la plata drepturilor salariale cuvenite cu atât mai mult cu cât instanța a înțeles și reținut faptul că între MFP și reclamanți nu există raporturi de muncă, iar aceste drepturi decurg tocmai din aceste raporturi de muncă.
Intimatul nu a depus întâmpinare la recurs.
Nu au fost administrate probe în recurs.
În drept motivele de recurs invocate de recurenți se circumscriu motivelor prevăzute de art.304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă.
Recursurile nu sunt fondate pentru considerentele ce succed:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice, Curtea constată că este nefondată deoarece în temeiul art.1 din OUG nr.22/2002 aprobată prin Legea nr.188/2002 executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în baza titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Prin urmare pentru plata drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul Ministerului Justiției, ordonatorul principal de credite având obligația potrivit art.2 din aceeași ordonanță să dispună toate măsurile necesare în condițiile legii pentru asigurarea în bugetul propriu al ministerului și a instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titlu executoriu.
Potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 Ministerul Economiei și Finanțelor Publice coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar: pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Este adevătat că prin art.30 din OG nr.8/2007 emisă în baza Legii nr.502/2006 s-a abrogat expres Legea nr.50/1996, deci inclusiv art.47 din această lege, însă în opinia Curții această prevedere din legea internă nu poate fi aplicată în cauză deoarece este contrară în primul rând cu art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale astfel cum a fost definit de jurisprudența CEDO pentru considerentele ce succed:
Sporul de 50% solicitat de reclamanți fiind un drept de creanță este, conform acestei jurisprudențe un bun în sensul art.1 din Protocol.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 reclamanții care au calitatea de personal auxiliar de specialitate au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Or, lipsirea de proprietate se putea face potrivit art.1 din Protocol doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul OG nr.8/2007 nu se poate desprinde vreun motiv obiectiv și rezonabil pentru care acești reclamanți să fie lipsiți de dreptul lor de proprietate asupra acestui spor de 50%.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituție dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne au prioritate reglementările internaționale cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, Curtea reține că există un conflict între art.30 din OG nr.8/2007 și art.1 din Protocol în ceea ce privește sporul de 50%, urmând astfel a da prioritate acestui din urmă act normativ internațional.
legii interne contrare nu se confundă nici cu abrogarea legii și nici cu o altă sancțiune privind legile și anume neconstituționalitatea legilor.
unei norme legislative contrare unui tratat internațional în materia drepturilor omului se constată de jurisdicțiile și autoritățile publice în procesul de interpretare și aplicare a legii în timp ceabrogarea expresăse decide de organul legiuitor.
legilor intervine în cazul încălcării supremației tratatelor internaționale în materia drepturilor omului în timp ce neconstituționalitatea operează în raport cu Constituția.
este de competența exclusivă a Curții Constituționale. În schimb Curtea Constituțională nu este competentăpe cale principalăîn ceea ce privește inaplicabilitatea legilor deoarece ea este exclusiv gardianul Constituției, iar nu și al tratatelor internaționale în materia drepturilor omului. Potrivit regulilor de drept comun instanța de contencios constituțional este competentă în această problemă caorice altă jurisdicție pe cale incidentală.-
privind neconvenționalitatea legilor sunt de competența tuturor autorităților publice care interpretează și aplică legea ( în primul rând instanțelor judecătorești, dar și oricărei altei autorități publice inclusiv așa cum am arătat pe cale incidentală Curții Constituționale).
Dacă efectele declarării neconstituționalității se produc erga omnes, constatarea inaplicabilității unei dispoziții legislative contrare are efect exclusiv partes.
Pe de altă parte prin abrogarea Legii nr.50/1996 Guvernul a depășit iar limitele delegării legislative date prin Legea nr.502/2006 deoarece aceasta nu l-a abilitat să emită acte normative prin care să abroge dispozițiile legale referitoare la sporul de 50% pentru stres și suprasolicitare neuropsihică.
Actualizarea dreptului se întemeiază pe dispozițiile art.1082 cod civil și 161 alin.3 din Codul Muncii.
Mențiunile cuvenite conform sentinței recurate trebuie făcute în carnetul de muncă al reclamantului dacă se are în vedere scopul Decretului nr.92/1976.
Pentru considerentele expuse, Curtea va respinge ca nefondate recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile ca nefondate, promovate de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÎNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B ÎN CALITATE DE REPREZENTANT AL MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE și PARCHETUL DE PE LÎNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU, împotriva sentinței civile nr.193 din 17 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-.-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 30.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER - - - - - -
- -
RED.SENT.-
Red.dec.
Tehn.dact.EG.27.04.2009
EX.3
Președinte:Doru Octavian Pîrjol NăstaseJudecători:Doru Octavian Pîrjol Năstase, Petrina Manuela
