Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 341/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr. 341
Ședința publică din 26 martie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Apetroaie Eufrozina
JUDECĂTOR 3: Rață Gabriela
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Consiliul Superior al Magistraturii B, cu sediul în B,- B, și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S --, județul S și Ministerul Justiției B cu sediul în municiăpiul B,-, sector 5, împotriva sentinței nr. 324 din 18 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților recurenți, reprezentantul pârâtei intimate Curtea de Apel Suceava și reclamantul intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursurile în stare de judecată a lăsat cauza în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava și înregistrată sub nr. 523/86/1.02.2008 reclamantul a solicitat obligarea pârâților Curtea de Apel Suceava, Ministerul Justiției, Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Economiei și Finanțelor în solidar la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, pentru perioada ianuarie 2005 - decembrie 2007.
În motivarea acțiunii reclamantul susține că potrivit dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariu de bază brut lunar și, că ulterior, prin art.50 din OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a abrogat și art.47din Legea 50/1996, abrogare ce a fost înlăturată prin art.41 din OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate OUG nr.177/2002.
Arată reclamantul că acțiunea este pe deplin întemeiată șipe considerentul că un act normativ cu puterea juridică a unei legi nu poate fi modificat sau abrogat decât cu un alt act normativ de aceeași forță juridică, în cazul de față încălcându-se astfel prevederile din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Totodată reclamantul precizează că la data stabilirii acestui drept, în baza art.47 din Legea nr.50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă în condițiile în care judecătorii șipersonalulauxiliar își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică, iar aceste condiții nu s-au schimbat, ci dimpotrivă, s-au acutizat, întrucât au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și de eficiență sporite, care, în situația unui sistem legislativ stufos și uneori contradictoriu și a unor condiții de muncă neadecvate etapei actuale, duc la creșterea celor doi factori de risc.
Prin întâmpinare, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu motivarea că dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 au fost abrogate total și explicit prin OUG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Menționează pârâtul că abrogarea acestor prevederi legale reprezintă o problemă de legiferare, constituind o opțiune a legiuitorului, singurul în drept să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază.
Prin sentința civilă nr. 324/18.02.2008 Tribunalul Suceavaa admis acțiunea, a obligat pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Suceava să plătească reclamantului diferențele salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar pentru perioada ianuarie 2005 - februarie 2007, actualizate în funcție de rata de creștere a inflației până la plata efectivă și a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare pentru plata drepturilor salariale mai sus menționate, respingând ca nefondat capătul de cerere privind cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că procedându-se la abrogarea art. 47 din Legea 50/1996 prin art.1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 s-au încălcat atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe doar cu privire la "Modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, republicată", cunoscut fiind faptul că, potrivit dispozițiilor art.56 -62 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte, așa încât, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acestora.
Mai reține instanța că din cuprinsul OG 83/2000 prin care s-a abrogat art.47 din Legea 50/1996 nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare, că există conflict între art.1 pct.42 din OG 83/2000 care a abrogat art.47 din legea 50/1996 și art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția Europeană a drepturilor Omului, urmând a se face aplicarea acestui din urmă text legal și întrucât abrogarea realizată prin OG 83/2000 este nelegală, rațiunea acordării sporului de stres în favoarea reclamantului subzistă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției, Consiliul Superior al Magistraturii și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
În memoriul de recurs, Ministerul Justiției prin reprezentant legal a arătat că hotărârea, este dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, întrucât OG 83/2000 prin care a fost abrogat art.47 din Legea 50/1996 a fost emisă în temeiul art.103 al.1 și 3 din Constituția României și ale art.1 lit.g pct.1 din Legea 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, că potrivit art. 114 alin.1 din legea fundamentală, Parlamentul putea adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, ori OG 83/2000 nu a vizat niciunul dintre domeniile rezervate legii organice expres stabilite de legea supremă dat fiind faptul că salarizarea și alte drepturi ale personalului din sistemul autorității judecătorești nu sunt incluse în domeniul legii organice. Se mai arată că atât Legea 50/1996 cât și Legea 334/2001 (prin care a fost aprobată OG 83/2000) au fost adoptate cu respectarea art.74 al.2 din Constituția României, fiind legi ordinare, iar abrogarea dispozițiilor legale care prevedeau acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică magistraților și personalului auxiliar de specialitate reprezintă o problemă de legiferare.
Motivând recursul, Consiliul Superior al Magistraturii a arătat că art.47 din Legea 50/1996 a fost abrogat expres încă din anul 2000 prin OG83/2000, care a fost aprobată prin legea 334/6.07.2001 emisă de Parlament, în conformitate cu normele de tehnică legislativă prevăzute de art.62 din Legea 24/2000, așa încât acțiunea reclamantului este neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât prin această ordonanță s-au operat o serie de modificări privind salarizarea magistraților, în sensul majorăsii salariilor, precum și acordarea unor sporuri care nu sunt contestate în prezent.
În motivarea recursului, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Sai nvocat în principal lipsa calității procesuale pasive întrucât ministerul nu are calitatea de ordonator de credite, obligația de stabilire a salariilor de bază, a criteriilor și a sumelor necesare pentru cheltuielile de personal și de acordare a drepturilor bănești cuvenite revenind Ministerului Justiției în calitate de ordonator de credite bugetare, iar pe fondul cauzei, a arătat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.2 alin.1 din OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare care reglementează dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Examinând recursurile Curtea constată că nu sunt întemeiate pentru considerentele ce urmează:
Astfel, prin art.47 din Legea nr.50/1996 cu modificările și completările ulterioare privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești s-a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică atât magistrații cât și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
În mod similar, prin Legea nr. 56/1996 privind salarizarea judecătorilor Curții Supreme de Justiție ale magistraților asistenți și ale celorlalte categorii de personal cu modificările și completările ulterioare s-a stabilit prin art. 231că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, judecătorii și magistrații asistenți beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, aplicarea acestui spor fiind stabilită și pentru personalul de execuție de specialitate, conform Legii nr. 126/2000 de aprobare a OG nr. 55/1997.
În temeiul art. 107 alin. 3 din Constituția publicată în nr. 233/22.11.1991 (actualul art. 108 din Constituția revizuită, publicată în nr. 767/31.10.2003) "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta". Ori, prin Legea nr.125/14 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial nr. 331/17 iulie 2000 Guvernul a fost abilitat să emită anumite ordonanțe în unele domenii de activitate expres prevăzute în art. 1.
În temeiul legii de abilitare enunțată a fost emisă nr.OG 83 din 29 august 2000, publicată în nr. 425/1.09.2000 care, așa cum o definește și titlul, doar a modificat și completat Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Din analiza Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, dar și a titlului nr.OG 83/2000 nu rezultă nici o investire pentru abrogarea unor dispoziții legale, fiind încălcate atât dispozițiile art. 108 din Constituție dar și textul lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000. Mai mult se constată că fără a fi abilitat de a modifica dispozițiile Legii nr. 56/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Curții Supreme de Justiție, ale magistraților-asistenți și ale celorlalte categorii de personal la care, prin Legea nr. 125/2000 nu se face nici o referire, au fost abrogate nelegal unele dispoziții ale acestei legi, respectiv dispozițiile art. 2, 6, 12, 121, 13, 131, 231, deși în mod surprinzător prin Legea nr. 126 din 17 iulie 2000 fost aprobată OG nr. 55/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 pentru salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Curții Supreme de Justiție, ale magistraților asistenți și ale celorlalte categorii de personal, acordându-se același spor magistraților asistenți și personalului de execuție.
Este adevărat că prin nr.OG 83/2000 s-a modificat Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești respectiv, art. 2,în sensul stabilirii dreptului magistraților de a beneficia pentru activitatea desfășurată de o indemnizație de încadrare lunară, stabilită pe funcții în raport de nivelul instanțelor și parchetelor cu vechime în magistratură, atât această indemnizație, cât și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești, raportându-se la valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese sau numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Nu poate fi primită însă susținerea că prin stabilirea indemnizației lunare pe funcții în raport de nivelul instanțelor și parchetelor și a vechimii în magistratură, aceasta ar fi fost unica formă de remunerare a activității și, drept consecință, s-ar fi abrogat toate celelalte indemnizații sau sporuri pentru magistrați, întrucât pe de o parte nu există o asemenea prevedere în OG83/2000, dar nici în actele normative ulterioare din domeniul salarizării a magistraților, dar și a personalului auxiliar, cum ar fi nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, aprobată prin Legea nr. 347/2003, nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de persoane din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr. 145/2007 referitoare la salarizarea magistraților, respectiv nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și ale parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Totodată se constată că prin decizia nr. XXI pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în Secții Unite în dosarul nr. 5/2008 a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, instanța supremă constatând că judecătorii, procurorii, magistrații, asistenții și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihica calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobat prin Legea nr. 334/2001 iar potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor se constată că obligarea acestuia la alocarea fondurilor bănești necesare plății drepturilor salariale neacordate, către Ministerul Justiției, care este ordonator principal de credite, derivă din răspunderea sa în legătură cu elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și în legătură cu elaborarea proiectelor de rectificare respectivelor bugete.
În conformitate cu Legea 500/2002 și G:208/2005 Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, iar potrivit art.1 din nr.OG22/2002 aprobată prin OG288/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora, cu titlu de cheltuieli la care se încadrează respectiva obligație de plată.
Sub acest aspect calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor se află în afara oricărei ambivalențe.
Pentru aceste motive,
În numele Llegii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții Consiliul Superior al Magistraturii B, cu sediul în B,- B, și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S --, județul S și Ministerul Justiției B cu sediul în municipiul B,-, sector 5, împotriva sentinței nr. 324 din 18 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul nr-, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond:
Jud:
Asist.jud: și
Tehnored.ex.2/22.04.2009
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Apetroaie Eufrozina, Rață Gabriela
