Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 346/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 346/R/2010
Ședința publică din 15 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTORI: Daniela Griga, Laura Dima Sergiu Cătălin
---
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTITIEI SI LIBERTATILOR, MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 2458 din 21 septembrie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamantele, precum și pe pârâtul TRIBUNALUL CLUJ, având ca obiect drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate intimaților și sunt scutite de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 10 februarie 2010, prin registratura instanței, reclamantele intimate au depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursurilor și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2.pr.civ.
De asemenea, se constată că prin motivele de recurs pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242.pr.civ.
Curtea constată cele trei recursuri în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2458 din 21 septembrie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL CLUJ în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamantele, și în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTITIEI ȘI LIBERTATILOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, TRIBUNALUL CLUJ și CURTEA DE APEL CLUJ, pârâții fiind obligați să calculeze și să plătească reclamantelor sporul de confidențialitate de 15% pentru reclamanta începând cu 01.12.2007 la zi și pentru viitor, pentru reclamanta începând cu 01.03.2008 la zi și pentru viitor, iar pentru reclamanta începând cu 01.06.2008 la zi și pentru viitor și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale solicitate.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamantele fac parte din personalul din unitățile de justiție, fiindu-le impusă prin lege o obligație profesională imperativă, specială și specifică, de confidențialitate (art. 99 lit. d din Legea nr. 303/2004 și art. 4 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 raportat la art.15 din Codul deontologic, art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 și art. 9 din Codul deontologic) care se îndeplinește în cadrul executării raporturilor de muncă.
Instanța a reținut că potrivit prevederilor alin. 1 al art. 3 din OG nr. 19 din 26 ianuarie 2006, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe baza de contract și personalul civil din Ministerul Apărării Naționale beneficiază de un spor lunar de pana la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază.
De asemenea prin art. 15 alin. 1 din OG nr. 6 din 24 ianuarie 2007, se prevede că sporul de confidențialitate se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ. Prin alin.(2) al respectivului act normative se prevede că categoriile de funcționari publici, cuantumurile sporului de confidențialitate și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Prin însăși natura sa, activitatea judiciară desfășurată de reclamant și intervenienți implică administrarea și contactul cu informații confidențiale (unele chiar clasificate sau secrete de serviciu).
Toate persoanele din acest cadru al personalului din unitățile bugetare, inclusiv reclamanții, sunt parte a unui raport juridic de muncă guvernat de Codul muncii, toate prestează o muncă și, ca efect al acestor premise, se supun obligației de confidențialitate, indiferent de categoria socio-profesională (funcția deținută), iar conform art. 26 raportat la art. 1 și art. 295 alin. 2 din Codul muncii, indiferent de categoria socio-profesională, perioada în care o persoană prestează muncă îi revine obligația de confidențialitate.
Cu privire la natura juridică a obligației de confidențialitate a reclamanților, tribunalul a reținut că aceasta reprezintă o clauză legală a raportului de muncă al acestora, o clauză obligatorie (iar nu facultativă ca în dreptul comun al muncii). Însă raportul de muncă, indiferent dacă este tipic sau atipic, are întotdeauna un caracter juridic sinalagmatic.
Din acest motiv, obligația și prestația de confidențialitate (de "non facere") reprezintă cauza juridică expresă și indiscutabilă a obligației sinalagmatice și a contraprestației unității bugetare de plată a drepturilor salariale (a sporului, în sensul art. 155 din Codul muncii ) corelative îndeplinirii prestației de confidențialitate de către reclamanți. Dacă nu ar exista o contraprestație a pârâților de plată a sporului salarial corespunzătoare îndeplinirii obligației sinalagmatice de confidențialitate, această din urmă obligație ar fi nulă absolut ca fiind lipsită de cauză juridică.
În cazul raporturilor juridice sinalagmatice, îndeplinirea prestației de către una dintre părți reprezintă cauza juridică pentru îndeplinirea contraprestației de către cealaltă parte.
Legiuitorul instituind obligația sinalagmatică profesională (de muncă) de confidențialitate în sarcina reclamanților, implicit și de drept a instituit și o obligație de plată (o contraprestație salarială), pe cale de analogie a legii (deci obligația de plată este implicită, lacunar fiind doar aspectul privind cuantumul procentual al acestui drept salarial).
Obligația de confidențialitate constituie o noțiune juridică și legislativă largă, atotcuprinzătoare, care este recunoscută de lege tuturor celor care prestează activități, în temeiul unui raport de muncă, indiferent de felul raportului de muncă și al funcției deținute.
S-a reținut că, în ședința din 15 decembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 27/2008, prin decizia nr. 46, admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. 1, 2 din codul deontologic al magistraților și a art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din codul deontologic al acestora, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar.
Tribunalul a reținut că, referitor la solicitarea privind actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație, potrivit prevederilor art. 1082 din Codul civil și art. 161 alin. 4 din Codul muncii, pârâții sunt în culpă pentru neacordarea sporurilor, precum și pentru neinițierea unor măsuri care să aibă finalitate eliminarea acestor discriminări.
Referitor la cererea de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor instanța a reținut că potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor, coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar: pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTITIEI SI LIBERTATILOR și MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI.
Recurenta Curtea de APEL CLUJ, a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii în sensul ca obligarea la achitarea sporului să subziste doar până la intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009 a salarizării unice în sistemul bugetar.
În motivarea recursului arată că Legea nr. 330/2009, publicată în Of. nr. 762 din 12 noiembrie 2009, prevede un nou sistem de salarizare pentru personalul din sistemul bugetar, inclusiv pentru personalul instanțelor judecătorești, aplicarea ei urmând a se face din momentul precizat de art. 47 și conform prevederilor art. 29-40 din lege precum și a art. 4 alin. (1) și 49-52 din Anexa VI la lege, astfel că hotărârea instanței de fond este în parte nelegală și netemeinică.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publicea solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți împotriva acestui pârât.
În motivarea recursului se arată că prin Legea finanțelor publice nr. 500/2002, se reglementează constituirea fondurilor publice și prevederea cheltuielilor bugetare cu destinație precisă. Rolul esențial în procesul bugetar și în execuția de casă bugetară revine Guvernului și respectiv Parlamentului. Potrivit art. 17 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Parlamentul este acela care adoptă legile bugetare anuale și legile de rectificare elaborate de Guvern.
Potrivit art. 20 și 21 din aceeași lege, Ministerul Finanțelor Publice nici nu are calitatea de ordonator de credite iar rectificarea bugetară nu se poate efectua decât în baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, Ministerul Finanțelor Publice fiind în imposibilitate de a modifica sau a elabora un proiect al bugetului de stat în lipsa proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite precum și în lipsa aprobării de către Guvern și a adoptării de către Parlament a proiectelor bugetare.
S-a susținut că obligarea Ministerului Finanțelor Publice să includă într-o rectificare a bugetului pe anul 2009 fondurile necesare achitării sumelor solicitate este lipsită de suport legal și în același timp imposibilă deoarece aceste sume trebuie să fie propuse de către ordonatorii principali de credite - în speță Ministerul Public în condițiile art. 34 (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice iar Ministerul Finanțelor Publice să fie autorizat în acest sens de legiuitor.
Se consideră că acordarea drepturilor salariale solicitate ar echivala cu stabilirea de către instanță a altor drepturi salariale decât cele prevăzute de lege, instituindu-se astfel pe cale judiciară, sisteme de salarizare paralele cu cele prevăzute prin actele normative și încălcându-se astfel rolul Parlamentului de autoritate legiuitoare a țării. În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 821/2008, declarând neconstituționale prevederile art. 1, art. 2 alin.(3) și art. 27 alin.(1) din nr.OG 137/2000, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară.
S-a mai arătat că în ședința din 27 mai 2009, Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict de natură constituțională între autoritatea judecătorească pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României pe de altă parte.
Recurentul Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului arată că la data de 12.11.2009 a intrat în vigoare Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. La art. 4 alin.(1) din anexa VI din lege, anexa cuprinde reglementări specifice personalului din sistemul justiției, se prevede "Judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la curțile de apel, tribunale, tribunale specializate și judecătorii, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, potrivit Legii 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, magistrații asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, asistenții judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică și personalul care ocupă funcții auxiliare de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice și al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofițerii și agenții de poliție judiciară, precum și specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și personalul de probațiune beneficiază de următoarele sporuri: a). pentru risc și suprasolicitare neuropsihică - 25% din salariul de bază, respectiv indemnizația de încadrare brută lunară; b) de confidențialitate - 5% din salariul de bază, respectiv indemnizația de încadrare brută lunară".
Prin urmare, începând cu data de 12 noiembrie 2009, data intrării în vigoare de Legii salarizării unitare, judecătorii beneficiază de un spor de confidențialitate în cuantum de 5%. De la 1 ianuarie 2010 cuantumul este de 10%, spor ce va fi inclus în indemnizația de încadrare brută lunară.
În aceste condiții, solicită modificarea soluției pronunțate de instanța de fond în sensul respingerii capătului de cerere privind acordarea sporului în continuare, respectiv după data de 12.11.2009.
Mai arată că față de obiectul acțiunii, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, astfel ar fi trebuit să constate că, asemenea altor categorii profesionale, reclamantele sunt salarizate în temeiul unei legi speciale, care stabilește în mod exhaustiv drepturile salariale și alte drepturi de care acestea beneficiază, neputând beneficia de alte drepturi decât dacă sunt prevăzute expres în favoarea lor, astfel cum nici alte categorii profesionale nu pot beneficia de drepturile prevăzute de legea specială pentru salarizarea personalului auxiliar de specialitate.
Prin urmare instituirea acestor drepturi în beneficul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și neprevederea, ori prevederea în alt cuantum, în beneficiul altei categorii profesionale reprezintă o problemă de legiferare; este vorba despre opțiunea legiuitorului, întrucât numai el are dreptul să reglementeze criteriile de determinare a cuantumului indemnizațiilor sau al salariilor personalului retribuit de la bugetul de stat, precum și a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază și drept urmare, doar legiuitorul este cel care poate aprecia și stabili dacă și ce creșteri se acordă anumitor categorii de salariați.
Or, în cazul de față, obligarea Ministerului Justiției și libertăților și a celorlalți pârâți la plata unor sume reprezentând un spor de confidențialitate de 15% constituie o adăugare la textul de lege, o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești.
Învederează că instanța de fond, prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege a depășit limitele puterii judecătorești și a legiferat acordarea unui drept salarial neprevăzut în legislația specifică categoriei profesionale a personalului auxiliar de specialitate.
Solicită să se constate că după pronunțarea și intrarea în vigoare a Deciziei Curții Constituționale prin care se constată o ingerință nepermisă a puterii judecătorești în sfera prerogativelor puterii legislative și executive, Decizia 46/15.12.2008 a ICCJ, nu poate constitui temei pentru admiterea acțiunii.
Un alt motiv de recurs se referă la drepturile acordate pentru perioada anterioară datei de 12.11.2009,data intrării în vigoare a legii salarizării unitare.
Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor reprezintă o categorie aparte de salariați ai sistemului bugetar cu un statut specific reglementat de Legea 567/2004, cu drepturi și îndatoriri specifice și cu drepturi salariale stabilite prin lege specială, astfel că situația personalului auxiliar de specialitate nu poate fi considerată comparabilă în nici un fel personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională al căror statut este reglementat de Legea 360/2002, nici cu cea a membrilor plenului și altor salariați din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Banilor sau a personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Categoriile de personal salarizate de la bugetul de stat care beneficiază de spor de confidențialitate sunt expres prevăzute de lege. De principiu, aceștia sunt salariați care gestionează informații clasificate, definite de Legea nr. 182/2002 ca fiind informațiile, datele, documentele de interes pentru securitatea națională, care, datorită nivelurilor de importanță consecințelor care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării neautorizate, trebuie să fie protejate.
Astfel, arată că anterior intrării în vigoare a legii salarizării unitare, nu exista nici un act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul la sporul de confidențialitate pentru personalul din sistemul justiției.
Reclamatele au formulat întâmpinare prin care au arătat că sunt de acord cu admiterea recursului declarat de pârâta Curtea de APEL CLUJ și au solicitat respingerea celorlalte recursuri.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
Critica formulată de pârâta Curtea de APEL CLUJ vizează doar aspectul acordării drepturilor de natură salarială pe viitor, critică care se dovedește a fi fondată în condițiile în care în Monitorul Oficial nr. 762 din 9 noiembrie 2009 fost publicată Legea nr. 330/2009 care prevede un nou sistem de salarizare pentru personalul din sistemul bugetar, inclusiv pentru personalul instanțelor judecătorești.
Față de dispozițiile noii legi de salarizare intrată în vigoare din data de 12 noiembrie 2009, prin care a fost acordat sporul de confidențialitate, Curtea constată că hotărârea primei instanțe este în parte nelegală și netemeinică, impunându-se modificarea acesteia în parte, în sensul limitării acordării drepturilor doar până la data de 11 noiembrie 2009.
În ce privește recursul Ministerului Justiției și Libertăților, Curtea reține următoarele:
Astfel, în ceea ce privește dreptul reclamantelor la sporul de confidențialitate, așa cum a reținut și prima instanță, acest drept a fost consacrat prin Decizia nr. 46/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a cărei obligativitate este impusă de dispozițiile art. 329.pr.civ.
Este adevărat că, prin Decizia 838/27 mai 2009 Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict de natură constituțională între autoritatea judecătorească pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte.
Numai că, însăși Curtea Constituțională în decizia de mai sus a reținut faptul că, decizia pe care o pronunță în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuțiilor consacrate de art. 329.pr.civ.
Prin aceste considerente, s-a dat valoare principiului separației puterilor în stat, recunoscând lipsa de efect a hotărârii pronunțate de Curtea constituțională asupra hotărârii pronunțate de o instanță de judecată, această instituție neavând competența de a cenzura legalitatea unei hotărâri judecătorești.
În raport de cele mai sus reținute, criticile formulate de pârâtul Ministerul Justiției în legătură cu lipsa de temei legal a acțiunii și a depășirii atribuțiilor puterii judecătorești, apar a fi nefondate.
Cât privește critica formulată de pârâți privind greșita reținere a dreptului la sporul de confidențialitate, nici aceasta nu poate fi primită, având în vedere că, așa cum a reținut și prima instanță, dezlegarea problemelor de drept judecate de în soluționarea unui recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe, potrivit art.329 alin.1 proc.civ.
Or, prin Decizia nr. 46/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit dreptul personalului auxiliar - calitate pe care o au reclamantele - la sporul de confidențialitate.
Însă, obligarea la plata și pentru viitor a sporului este nelegală în condițiile în care noua lege de salarizare a determinat momentul până la care angajatorul poate fi obligat la plata sporului respectiv, sens în care recursul este fondat impunându-se modificarea hotărârii așa cum s-a arătat mai sus.
Este nefondat recursul pârâtului Ministerul Finanțelor Publice având în vedere următoarele:
Acțiunea reclamanților fiind admisă față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice s-au avut în vedere atribuțiile acestui organ de specialitate al administrației publice în legătură cu sistemul bugetar, respectiv, pregătirea legilor bugetare cât și a proiectelor de legi de rectificare a bugetului. Are în același timp, atribuții de exercițiu bugetar, printre care, conform art. 2 alin. 2 lit. g din HG208/2005, administrează resursele derulate prin Trezoreria Statului și art. 3 pct. 9 din același act normativ conform căruia Ministerul Finanțelor Publice deschide creditele necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator principal de credite în cadrul fiecărui exercițiu bugetar.
Prin sentința recurată, pârâtul a fost obligat tocmai să-și îndeplinească obligațiile față de ordonatorul principal de credite pentru ca acesta să poată îndeplini obligația de plată stabilită în favoarea reclamanților.
Față de considerentele mai sus reținute, văzând și dispozițiile art. 299 și 312. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9.proc.civ. Curtea va admite în întregime recursul Curții de APEL CLUJ, va admite în parte recursul Ministerului Justiției și Libertăților urmând a modifica în parte hotărârea atacată în sensul obligării pârâților la plata drepturilor restante doar până la data de 11.11.2009, iar recursul Ministerului Finanțelor Publice va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul CURTEA DE APEL CLUJ și admite în parte recursul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 2458 din 21.09.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că obligația de plată a sporului de confidențialitate de 15%, subzistă până la data de 11.11.2009.
Respinge recursul MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - ---
Red.
Dact./9ex.
22.02.2010
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga, Laura Dima Sergiu Cătălin
