Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 341/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 341/R/2010
Ședința publică din 15 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTORI: Daniela Griga, Laura Dima Sergiu Cătălin
-- -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 420/F din 12 noiembrie 2009 Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B N și TRIBUNALUL BISTRIȚA -N, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție - spor risc și suprasolicitare neuropsihică.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâților intimați și este scutit de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 15 februarie 2010, pârâtul intimat Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice BNa trimis prin fax întâmpinare, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin (2) pr.civ.
De asemenea, se constată că prin motivele de recurs reclamanta recurentă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 306 alin. 2.pr.civ. invocă un motiv de ordine publică, respectiv excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01 septembrie 2000 - 01 octombrie 2004, și reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 420/F din 12 noiembrie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL BISTRIȚA -N în dosarul nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, TRIBUNALUL BISTRIȚA - și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-N, având ca obiect drepturi bănești.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, că deși nu sunt raporturi de muncă între acest pârât și reclamantă, s-a solicitat obligarea acestui pârât doar la alocarea unor fonduri necesare plății drepturilor salariale, situație în care, față de prevederile art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, acest minister pregătește proiectele legilor bugetare anuale, inclusiv a bugetului de stat, precum și ale legilor de rectificare, acesta poate fi obligat să aloce fondurile bănești necesare cu ocazia întocmirii proiectelor legilor bugetare anuale, ori a celor de rectificare, astfel că excepția a fost respinsă ca nefondată.
Pe fond s-a reținut că deși reclamanții susțin că obligarea pârâților Ministerului Justiției și Libertăților și TRIBUNALUL BISTRIȚA -N la plata sporurilor salariale solicitate se impune în considerarea Deciziei nr. 21/2008 a asupra recursului în interesul legii, aplicabilitatea acesteia este circumscrisă însă efectelor Deciziei nr. 838 din 27 mai 2009 Curții Constituționale privind existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească reprezentată de ÎCCJ pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernului României pe de altă parte, odată cu publicarea ei în Monitorul Oficial nr. 461 din 3 iulie 2009.
S-a reținut că în virtutea prerogativelor cu care este investită potrivit art. 34 și urm. din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională a statuat că prin Decizia nr. 21/2008, prin care ÎCCJ a hotărât că "judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001", instanța supremă nu s-a limitat la clarificarea unor norme juridice în vigoare, ci prin invocarea unor vicii de natură legislativă a repus în vigoare norme care își încetaseră aplicabilitatea, o atare operație juridică având loc cu încălcarea competențelor odată ce, potrivit art. 115 din Constituție, numai Parlamentul și prin delegare legislativă Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Or instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția în condițiile art. 126 din Constituție adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective. Așa fiind, Curtea Constituțională a constatat că prin pronunțarea Deciziei nr. 21/2008 instanța supremă a încălcat atributele conferite de Constituție și dispozițiile legale în natura organizării judecătorești.
S-a constatat că potrivit art. 147 alin. 4 din Constituția României și art. 34 și următoarele din Legea nr. 47/1992 privind Curtea Constituțională, deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României, dată de la care sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, astfel că în acest context al survenirii evocatei hotărâri a Curții Constituționale ulterior celei a instanței supreme, pe care o cenzurează, ambele vizând aspectele de fapt și de drept ce fac obiectul prezentei cereri, pretențiile reclamantei au fost respinse.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată cu consecința obligării pârâților Ministerul Justiției și TRIBUNALUL BISTRIȚA -N la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pe perioada 1.09.2000 - octombrie 2004 și a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sporului solicitat.
În ezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța constituțională a reținut că soluția sa nu poate afecta drepturile recunoscute de prin decizia în interesul legii nr. XXI/2008 deja pronunțată, ca atare, consideră că instanța de fond avea obligația să respecte decizia în interesul legii, cu caracter obligatoriu, așa cum prevede art. 329.pr.civ.
Sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la salariul de bază lunar, a fost reglementat de art. 47 din Legea 50/1996, ținându-se seama la acordarea acestuia de condițiile în care magistrații își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Chemată să interpreteze unitar dispozițiile textului legal mai sus menționat, prin decizia nr. XXI din 10 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Potrivit art. 329 Cod procedură civilă, deciziile prin care se soluționează recursul în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțele de judecată în ceea ce privește dezlegarea dată problemelor de drept. Reținând caracterul obligatoriu al deciziei dată în interesul legii se impunea recunoașterea dreptului pretins.
Reclamanta este îndreptățită la plata acestui drept deoarece, potrivit art. 83 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
Un asemenea drept a început să curgă de la data deciziei în interesul legii prin care s-a dat o interpretare unitară dispozițiilor legale privitoare la sporul solicitat.
A susține că dreptul la acțiune trebuie exercitat atunci când legea nega expres un drept înseamnă să se impună justițiabilului mai mult decât o diligență rezonabilă,înseamnă chiar obligarea justițiabilului să intenteze împotriva tuturor actelor normative o acțiune preventivă, ceea ce evident că nu poate fi admisibil.
Prin Decizia nr. 21/2008 constată faptul că nr.OG 83/2000 a fost adoptată cu nerespectarea de către Guvern a legii prin care era abilitat să adopte ordonanțe. Astfel se precizează că "prin Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr. 50/1996, nici total și nici parțial. În acest fel, prin emiterea nr.OG 83/2000, au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptată de Parlamentul României, încălcându-se dispozițiile art. 108 alin. 3 cu referire la art. 73 alin. 1 din Constituția României".
Nu se poate susține că termenul de prescripție a început să curgă de la data adoptării actului normativ, în condițiile în care actul normativ care abrogă drepturile magistraților avea vicii de procedură, vicii care nu puteau fi descoperite la o analiză normală a nr.OG 83/2000.
În măsura în care ar fi fost previzibil că legea va fi interpretată în sensul recunoașterii dreptului la sporuri anulate în mod expres de nr.OG 83/2000, atunci s-ar fi putut aprecia că a început să curgă prescripția la data adoptării acestui act normativ, sancționând justițiabilul pentru lipsa lui de diligență în vederea apărării drepturilor și intereselor sale. Însă norma legală nu a fost previzibilă, dovada interpretările diferite dată de instanțe.
Întrucât sporul cuvenit nu a fost achitat la termenele scadente, reclamanta este îndreptățită conform art. 161 alin. 4 din Codul muncii la plata actualizată a sumelor restante, ținându-se seama de indicele de inflație la data plății efective, calculat de la data scadenței plății.
Arată recurenta că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice Baf ost corect soluționată de instanța de fond.
Cu toate că între acest pârât și reclamanți nu există raporturi de muncă, prin acțiunea introductivă nu s-a solicitat obligarea pârâtului direct la plata drepturilor bănești cuvenite reclamanților, ci doar la alocarea de fonduri necesare plății acestor drepturi care cad în sarcina angajatorului.
Potrivit prevederilor nr.HG 652/2009 și ale Legii nr. 304/2004, republicată, activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale și de rectificare.
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat de B-N, prin întâmpinarea de la 13-15 solicitat respingerea recursului cu menținerea sentinței civile nr.420/F/2009 a Tribunalului Bistrița -
Analizând recursul prin excepției invocate din oficiu, Curtea reține următoarele:
Decizia nr. XXI/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a soluționat recursul în interesul legii referitor la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică a avut în vedere aplicarea și interpretarea unitară a unor dispoziții legale din materia salarizării, altele decât cele vizând prescripția dreptului material la acțiune, reglementată de Decretul nr. 167/1958. Nici în dispozitivul hotărârii și nici în considerentele acesteia, instanța supremă nu face vreo referire la momentul începerii curgerii termenului de prescripție.
Pronunțarea și publicarea în Monitorul Oficial a unei decizii interpretative nu duce la nașterea dreptului la acțiune, decât dacă are în sine acest obiect și, de asemenea, nu poate întrerupe sau suspenda cursul prescripției, acest din urmă aspect excedând atât prevederilor exprese și limitative cuprinse în Decretul nr. 167/1958, cât și scopului și finalității urmărite prin pronunțarea unei decizii în interesul legii.
Prin decizia în interesul legii nu s-au creat drepturi în favoarea reclamantei, ci s-a statuat asupra chestiunilor de drept soluționate diferit de instanțele judecătorești. Ca atare prin această deciziei nu s-a creat un titlu de care să se poată prevala reclamanta, ci doar au fost interpretate reglementările legale referitoare la sporul de suprasolicitare neuropsihică.
Conform art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă care au ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
De asemenea potrivit art. 7 din Decretul nr. 167/1958, prescripția începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, adică de la data de 1 septembrie 2000.
CEDO a statuat în mod constant că efectivitatea dreptului de acces la un tribunal impune ca exercițiul lui să nu fie afectat de existența unor impedimente de drept, care ar fi de natură să pună în discuție însăși substanța sa. În mod evident însă valorificarea unei creanțe este protejată de dispozițiile invocate de recurentă, însă nu în mod absolut și protejând sine die pasivitatea creditorilor, trebuind să fie respectate dispozițiile speciale cuprinse în legea națională, respectiv Decretul 167/1958, care reglementează atât începutul prescripției extinctive, cât și cauzele de suspendare ale acesteia.
Mai mult, reclamanta putea să-și exercite dreptul la acțiune în cadrul termenului de prescripție de 3 ani, iar jurisprudența CEDO invocată nu este aplicabilă în cauză, deoarece regimul legal al prescripției extinctive nu s-a modificat succesiv în perioada pentru care reclamanta solicită drepturile salariale.
Drept urmare, independent de previzibilitatea și predictibilitatea dispozițiilor interpretate de Înalta Curte de Casație și Justiției, Curtea apreciază că dreptul la acțiune pentru plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.09.2000 - 01.10.2004 nu s-a născut la pronunțarea deciziei în interesul legii.
Și, reținând că acțiunea a fost înregistrată după împlinirea termenului de 3 ani de la nașterea dreptului la acțiune (respectiv data la care trebuiau să fie achitate în fiecare lună sporul de vechime, plata salariului fiind o prestație periodică), în temeiul art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii se apreciază că excepția prescripției dreptului la acțiune este întemeiată și va fi admisă.
Acțiunea reclamantei a fost promovată la data de 14 martie 2008 cu ocazia formulării unei precizări de acțiune (fila 2 dosar fond), cu mult după împlinirea termenului legal de 3 ani.
Neexercitarea dreptului la acțiune în termenul prevăzut de lege atrage stingerea acestuia prin prescripție, potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Deși prescris dreptul la acțiune al reclamantei de a obține valorificarea pretențiilor formulate împotriva ordonatorilor de credite, care pot avea calitate de debitori, va menține soluția primei instanțe de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, întrucât acesta a fost chemat în vederea asigurării realizării pretenției principale și nu în virtutea unor raporturi de muncă cu reclamanta.
Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9.proc.civ. cât și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 și art. 3041.proc.civ. Curtea va admite recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei tribunalului care o va casa în parte și, în consecință, va respinge ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanta, urmând să mențină dispoziția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 420 din 12.11.2009 a Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, pe care o casează în parte și, în consecință, respinge ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și TRIBUNALUL BISTRIȚA -
Menține dispoziția din sentința recurată de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - ---
Red.
Dact./7ex.
03.03.2010
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga, Laura Dima Sergiu Cătălin
