Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 4/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4/CM
Ședința publică de la 13 ianuarie 2009
Completul specializat pentru cauze
privind conflicte de muncă
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu Lucian Neacșu
Magistrat Asistent - - -
Magistrat Asistent -
Grefier -
Pe rol, judecarea acțiunii civile formulată de reclamanții, G, toți cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Tulcea,-, județul T, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI B, cu sediul în-, sector 5, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B PRIN T, cu sediul în- Bis, județul T, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C, TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în-, județul T, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATREREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în nr. 3, sector 1, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a evidențiat faptul că părțile au solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform art. 242 alin.2 Cod procedură civilă.
Având în vedere că părțile au solicitat judecata cauzei și în lipsă, în baza art. 150.pr.civ. constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra acțiunii civile de față, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr- reclamanții, G, și judecători în cadrul Judecătoriei Tulcea, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Tulcea, Curtea de Apel Constanța și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței obligarea pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Tulcea, Curtea de Apel Constanța să plătească în favoarea fiecărui reclamant a unei despăgubiri, echivalente cu diferențele de drepturi salariale, reprezentând sporul de confidențialitate de 15% începând cu luna august 2008 pentru reclamanții,, începând cu 13 decembrie 2007pentru reclamantul și începând cu luna iulie 2008 pentru reclamanțiiși,cu obligarea aclorași pârâți la plata sumelor actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective cât și la plata dobânzii legale de la data punerii în întârziere.
Reclamanții au solicitat, totodată, obligarea pârâtului Tribunalul Tulcea la înscrierea mențiunilor în carnetele de muncă.
S-a solicitat, de asemenea, obligarea pârâtului MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR să pună la dispoziția Ministerului Justiției a sumelor necesare achitării acestor drepturi salariale.
În considerente s-a arătat că în scopul asigurării mai eficiente a confidențialității informațiilor clasificate au fost concretizate o serie de acte normative menite să confere categoriilor de personal ce gestionează astfel de informații sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații.
Au fost invocate disp. art. 3 din Legea nr. 444/2006 pentru aprobarea nr.OG 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, disp. art. 15 alin. 1 din nr.OG 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor modificată prin Legea nr. 405/2006 și disp. nr.OG 19/2006.
Reclamanții au apreciat că toate aceste acte normative relevă voința legiuitorului de a se acorda sporul de confidențialitate tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează informații clasificate.
OG nr. 137/2000 prevede, la rândul său, în art. 30 alin. 3, acordarea sporului de confidențialitate de până la 15% personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în ideea asigurării unui tratament echitabil și similar tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează informații clasificate.
Ori, se susține, că se naște situația paradoxală ca magistrații procurori care dispun și supraveghează exercitarea unor activități prin care se obțin informații confidențiale, deținând certificate ORNIS și gestionând informații clasificate, conform art. 28 din Legea nr. 182/2002, nu beneficiază de spor de confidențialitate, în timp ce persoanele care execută dispozițiile respective, beneficiază.
În drept au fost invocate prevederile art. 1 al. 2 lit. e și al. 3, art. 21 și art. 30 al. 3 din OG nr. 137/2000, art. 20 al. 3 din Legea nr. 656/2000, art. 3 din OG nr. 19/2006 și art. 15 al. 1 din OG nr. 6/2007.
Prin întâmpinare, Ministerul Justiției a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamanților.
Pârâtul a arătat că nu pot fi reținute susținerile reclamanților, întrucât în cauză nu există nici un act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi spor de confidențialitate, aceștia nu fac parte din categoriile de personal, funcționari publici sau alte categorii de personal îndreptățite să beneficieze de acest drept, potrivit prevederilor legale invocate.
S-a mai susținut că dreptul la acordarea acestui spor nu este în mod evident unul apărat și garantat de Constituție, iar prevederile legale invocate în cuprinsul acțiunii, prin care acest spor este recunoscut diferitelor categorii de salariați, nu sunt aplicabile procurorilor; mai mult, sporul nu este identic din punctul de vedere al activităților desfășurate, al modului de acordare ori al cuantumului.
S-a menționat, totodată, că stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept și o obligație a legiuitorului, iar conținutul concret al atribuțiilor de serviciu ale personalului auxiliar, diferit față de cele ale altor categorii profesionale, fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categorii distincte. A fost înlăturată, astfel, susținerea conform căreia în ce privește personalul auxiliar de specialitate, există o discriminare în acest sens, întrucât lipsa beneficiului unui drept suplimentar de natură salarială, recunoscut altor categorii profesionale, nu presupune plasarea într-o situație discriminatorie.
Totodată s-a susținut faptul că acordarea acestui spor de către instanța de judecată presupune depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, adăugând la lege, având în vedere că acest spor nu este prevăzut de legislația referitoare la salarizarea magistraților.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat prin întâmpinare respingerea acțiunii motivat de faptul că solicitările reclamanților în ceea ce privește obligarea la alocarea fondurilor în favoarea Ministerului Justiției nu poate fi dispusă de către instanță.
Mai învederează pârâtul că adoptarea bugetului general este atributul exclusiv al Parlamentului, această procedura având la bază bugetul propriu al fiecărui ordonator principal de credite, în speță Ministerul Justiției.
Analizând susținerile părților,asupra fondului, se va reține că prezenta acțiune este nefondată, pentru următoarele considerente:
Reclamanții, au solicitat prin acțiunea înregistrată la 23.10.2008, acordarea retroactivă - începând cu luna decembrie 2007, iulie 2008 și respectiv august 2008 - a drepturilor recunoscute prin acte normative speciale cu titlu de spor de confidențialitate.
Se va reține punctul de vedere al pârâtului Ministerul Justiției, în sensul că existența, în acte normative speciale, a unor drepturi acordate altor categorii profesionale nu implică o discriminare față de celelalte categorii pentru care legiuitorul nu a prevăzut un asemenea drept.
Stabilirea unor sporuri pentru personalul anume menționat în nr.OG 19/2006 modificată și completată prin Legea nr. 444/2006 ( intrată în vigoare la 10.12.2006 ), în art. 231alin. 3 din nr.OG 137/2000 ( text intrat în vigoare la 23.07.2006 ) și respectiv în nr.OG 6/2007 ( intrată în vigoare la 01.02.2007 ) nu constituie o discriminare față de alte categorii de salariați bugetari și nu exprimă implicit, astfel cum au susținut reclamanții, intenția legiuitorului de a acorda acest drept tuturor persoanelor care își desfășoară activitatea în instituții publice.
Mai mult, actele normative enunțate nu conferă tuturor salariaților din respectivul domeniu de activitate un drept incontestabil la sporul de confidențialitate, după cum nu stabilesc unitar modalitatea de determinare a persoanelor îndreptățite și cuantumul acestui spor.
Astfel, art. 3 alin. 1 din nr.OG 19/2006, modif. și compl. prin Legea nr. 444/2006 prevede că acest spor este acordat pentru păstrarea confidențialitățiiîn legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut și se referă la cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Art. 15 alin. 1 din nr.OG 6/2007 stabilește că,Sporul de confidențialitate se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Categoriile de funcționari publici, cuantumurile sporului de confidențialitate și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Legea nr. 444/2006 pentru aprobarea nr.OG 19/2006, care modifică textul art. 3 în sensul că,Pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate"se aplică doar personalului militar și funcționarilor public cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, modificată prin Legea nr. 405/2006 stabilește, la rândul său, că,Persoanele care, potrivit legii, gestionează informații clasificate beneficiază de un spor de 15% acordat pentru gestionarea datelor și informațiilor clasificate."
În fine, textul art. 30 alin. 3 din nr.OG 137/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare stabilește că,Pentru păstrarea confidențialității în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care ia cunoștință în exercitarea funcției, personalul din aparatul Consiliului primește lunar un spor de confidențialitate de 15%, calculat la salariul de bază brut. Categoriile de personal care beneficiază de acest spor se stabilesc prin ordin al președintelui Consiliului.
Conform art. 2 alin. 3 din nr.OG 137/2000 modif. sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
În acord cu textul sus-citat, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a stabilit, în soluțiile sale, că există discriminare, dacă față de persoane aflate în situații comparabile, se instituie un tratament diferit și nejustificat de un scop legitim și obiectiv.
Ori, existența discriminării, care presupune raportarea cazului la persoane /categorii de persoane aflate în situații similare ori comparabile, nu poate fi redusă la exprimarea distinctă a voinței legiuitorului în ce privește salarizarea.
Acordarea sporului de confidențialitate unei categorii de personal, expres prevăzută de actul normativ special, nu poate fi interpretată în sensul negat de însuși legiuitor, anume, că există o voință de acordare cu titlu general a acestui spor.
Împrejurarea că magistrații care dispun și supraveghează exercitarea unor activități prin care se obțin informații confidențiale, deținând certificate ORNIS și gestionând informații clasificate, conform art. 28 din Legea nr. 182/2002, să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care ia cunoștință în exercitarea funcției, nu implică, în absența unui text de lege neechivoc, acordarea sporului de confidențialitate și nici invocarea unei discriminări față de alte categorii de personal cu care aceștia nu se află în situații similare ori comparabile.
În esență, este pus în discuție atributul exclusiv al legiuitorului de a statua, în acord cu interesele și obiectivele urmărite, prin acte normative distincte, cadrul de reglementare a drepturilor de natură salarială a personalului din cadrul instituțiilor publice.
Reclamanții nu au luat în considerare faptul că dispozițiile speciale la care s-au raportat au în vedere protecția,informațiilor clasificate, astfel cum sunt definite și reglementate acestea prin Legea nr. 182/2002. Ori, față de clasificarea dată de art. 15 din Legea nr. 182/2002, procurorii nu sunt incluși în categoria persoanelor care au acces la informații clasificate, aceștia având doar obligația de a păstra secretul de serviciu.
În raport de toate aceste considerente, constatând că în cauză pentru judecători nu este prevăzută acordarea unui asemenea spor, iar plata unor asemenea drepturi altor categorii profesionale nu generează discriminare, va fi respinsă acțiunea sub aspectul acestor pretenții.
În raport de soluționarea dată capetelor de cerere principale, vor fi respinse ca nefondate și cele accesorii, referitoare la plata actualizată a drepturilor, la menționarea lor în carnetele de muncă și la obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, G, toți cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Tulcea,-, județul T, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI B, cu sediul în-, sector 5, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B PRIN T, cu sediul în- Bis, județul T, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C, TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în-, județul T, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATREREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în nr. 3, sector 1, ca nefondată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.01.2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Asistenți judiciari,
- -
Grefier,
Red.hot./ 12.03.2009
dispoz.-gref.
18.03.2009/15 ex.
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu Lucian Neacșu
