Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 41/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 41
Ședința publică de la 29 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doru Octavian Pîrjol Năstase
JUDECĂTOR 2: Anamaria Monica
ASISTENȚI JUDICIARI -
-
GREFIER -
La ordine a venit spre soluționare acțiunea civilă pentru calcul drepturi salariale formulată de reclamanții,B, și în contradictoriu cu pârâții STATUL R - PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR,PARCHETUL DE PE LÎNGĂ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind alte cereri de formulat și/sau excepții de invocat, curtea constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra acțiunii civile de față:
Prin acțiunea formulată de reclamanții,B, și în contradictoriu cu pârâții STATUL R - PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR,PARCHETUL DE PE LÎNGĂ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, s-a solicitat:
- constatarea discriminării cauzată de prevederile nr.OUG 146/2007;(in motivare, se invoca si lg.188/1999, OUG38/2003, lg.495/2004, lg.293/2004)
- anularea situației create prin discriminare, prin acordarea unei despăgubiri echivalente cu sumele reprezentând primele de concediu pe anii 2003-2006 inclusiv, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective;
- obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Acțiunea a fost motivată astfel:
Reclamanții au calitatea de procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești.
Prin nr.OUG 146/19.12.2007, pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, a fost reglementată modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediu de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001-2006.
Reclamanții, au fost și continuă să fie discriminați în raport cu toate categoriile sociale din sectorul public, inclusiv în raport cu personalul auxiliar de specialitate din instanțe și parchete.
Este adevărat că în ceea ce îi privește dreptul a fost abrogat prin nr.OUG 177/06.12.2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, lucru recunoscut inclusiv în considerentele deciziei în interesul legii, XXIII/2005, dar, în speță, există o discriminare vădită între ei și celelalte categorii de personal, inclusiv personalul auxiliar.
Astfel, prezenta acțiune se întemeiază pe o altă cauză ( respectiv discriminarea în raport de dispozițiile OUG nr. 146/2007 ) iar nu pe textul art. 411al.1 din Legea nr. 50/1996, asupra căruia instanța supremă s-a pronunțat în anul 2005.
Consideră că, prin acest act normativ s-au încălcat prevederile art. 1 al.2 lit. c pct. i din nr.OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, care prevăd că "Principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării, sunt garantate în special în exercitarea drepturilor .economice.în special dreptul la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare".
Prin acest dispoziții se aplică un tratament diferențiat și discriminatoriu între magistrații din cadrul puterii judecătorești și celelalte categorii de salariați din sectorul bugetar, el nefiind justificat în mod obiectiv de un scop legitim iar metoda de atingere a acestuia este inadecvată.
Independența judecătorilor reprezintă un pilon important al aplicării regulilor de drept iar nevoia de a promova nu se reduce exclusiv la personalul auxiliar și la ceilalți bugetari. Astfel, judecătorul trebuie să primească o remunerare corespunzătoare, care să-i asigure o independență economică reală. Situațiile mai sus prezentate își găsesc aplicabilitatea și în cazul reclamanților întrucât, în conformitate cu Constituția României, și procurorii fac parte din categoria magistraților.
Faptul că legiuitorul s-a grăbit - în ceea ce îi privește pe reclamanți - să abroge textul art. 411, în condițiile în care dispozițiile art. 31 al.2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, ale art.37 al.2 din nr. 32/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, ale art. 21 din Legea nr. 495 /2004, privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a Ministerului d e Interne și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate și ale art. 34 lit. din Legea nr. 293/2004, privind statutul funcționarilor publici din administrația națională a penitenciarelor, precum și prevederile referitoare la acordarea primei respective din alte acte normative privind salarizarea unor categorii de personal au fost suspendate, este încă o dovadă în plus că discriminarea a existat și se perpetuează și în prezent, până la înlăturarea ei, prin obligarea pârâților la aceste prime de concediu.
Mai mult decât atât, o dovadă în plus a faptului că reclamanții au vocație la acest drept prevăzut de OUG nr. 146/2007, este faptul că prin art. 241din OUG nr. 27/2006 s-a reintrodus această primă de concediu.
În speță nu a intervenit prescripția dreptului la acțiune câtă vreme OUG nr. 146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006 recunoscut dreptul, întrerupând astfel prescripția. O nouă prescripție începe să curgă de la data apariției OUG 146/2007, prin urmare această excepție nu-și găsește aplicarea în speță.
A fost întemeiată cererea pe prevederile OG nr. 137/2000, privind discriminarea, cu precădere pe art. 1 al.2 lit. e pct. 1 și prevederile Constituției României ce reglementează egalitatea în drepturi, egalitatea de tratament și nediscriminarea.
Acțiunea reclamanților va fi admisă, în parte, pentru cele ce succed:
Reclamanții au solicitat plata de despăgubiri echivalente cu sumele reprezentând prime de concediu pe anii 2003-2006 invocând discriminarea față de alte categorii sociale, respectiv personalul auxiliar din cadrul instanțelor, funcționarii publici, polițiștii, funcționarii publici din administrația penitenciarelor.
Instanța apreciază că, într-adevăr, față de bugetarii salarizați potrivit Legii 188/1999 ( art. 31 al.2 ), OG 38/2003 ( art. 37 al.2 ), legea nr. 495/2004 ( art. 21 ), legea nr. 293/2004 ( al. 34 lit. f ) și legea nr. 50/1996 ( în vigoare până la apariția OUG nr. 8/2007 ) reclamanții au fost discriminați prin abrogarea art. 411din OUG 83/2000.
În condițiile în care acestor bugetari,cu precădere personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor,lis-a suspendatdoar dreptul la primele de vacanță, ele fiind plătite ca urmare a apariției OUG 146/2007, se constată că există o inechitate vădită, o încălcare flagrantă a principiului non - discriminării în cazul magistraților, cărora dreptul le-a fostabrogat.
De remarcat că prezenta acțiune are o altă cauză ( discriminarea ) față de cea avută în vedere de Înalta Curte de Casație și Justiție la pronunțarea deciziei XXIII/2005.
Nu poate fi acceptat ( art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale este relevant în speță ) că într-un stat de drept categoriile de persoane pentru care s- instituit inițialun tratament egal( magistrații au avut dreptul la primă de concediu ca și personalul auxiliar, polițiștii, funcționarii publici, etc.) să fie ulterior tratați în mod diferit, fără o justificare a acestei măsuri.
Un argument în plus în sprijinul ideii că magistrații trebuiau să beneficieze de același tratament este și faptul că, prin OUG 27/2006 a fost reintrodus dreptul la prima de vacanță.
Excepțianecompetențeieste nefondată, potrivit OG 75/2008 și raportat la faptul că discriminarea este născută dintr-un raport de muncă, instanța competentă este Curtea de APEL BACĂU - secția civilă.
Cu privire laprescripție, excepție invocată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 3 alin.1 din Decretul 167/1958, astfel că, acțiunea pentru perioada 2003 - 18.febr. 2005 va fi respinsă ca fiind prescrisă. OUG nr. 146/2007 nu a întrerupt prescripția, recunoașterea neprivind drepturile reclamanților.
Cu privire la acțiunea formulată în contradictoriu cuStatul Român, se apreciază că acesta nu poate fi ținut să răspundă în speța dedusă judecății, singurii pârâți obligați la despăgubiri fiind Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU, în calitate de ordonatori de credite. Astfel, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este în culpă, întrucât acesta nu înaintat o propunere legislativă menită să înlăture această discriminare.
Cu privire lacuantumul despăgubirilor:
Reclamanții au solicitat plata unei despăgubiri - este vorba despre o despăgubire materială - pentru acoperirea "prejudiciului material" rezultat ca urmare a situației discriminatorii.
Instanța apreciază că echivalentul sumelor reprezentând prime de concediu ( în cuantum reactualizat ) constitui o justă despăgubire pentru reclamanți.
Cu privire laaplicabilitatea. 820/3 iulie 2008:
Decizia 820 / 3 iulie 2008 are in vedere cazul in care instantele de judecata ar inlocui norme cu putere de lege cu norme create pe cale judiciara sau norme cuprinse in alte acte normative, ceea ce nu este cazul in speta, intrucat prin cererea dedusa judecatii reclamantii au solicitatdespagubiri,iar nu drepturile cuprinse in alt act normativ. Ea nu inlatura dreptul si obligatia instantei de a acorda despagubiri. De vreme ce art. 2 alin. 11 din OG137/2000 este in vigoare si prevede raspunderea civila in cazul existentei unei discriminari, in lipsa unei dezdaunari, notiunea de raspundere civila ar fi golita de continut si fara efecte juridice.
de situatia reclamantilor, instanta apreciaza cea mai justa reparare a pagubei ca fiind acordarea de despagubiri intr-un cuantum echivalent, respectiv cu primele de vacanță. Mai mult chiar, contenciosul constitutional a constatat prin. 447/2005: "Astfel, numai legiuitorul poate aprecia și stabili dacă și ce anume sporuri sau adaosuri acordă anumitor categorii de salariați, cu singura condițieca de sporurile sau adaosurile prevăzute să beneficieze toți salariații care se află în situații identice sub toate aspectele funcțiilor în care sunt încadrați, ale naturii și volumului activității pe care o desfășoară, ale importanței și riscurilor muncii lor și în privința oricăror alte elemente specifice. "
Chiar daca decizia Curtii Constitutionale ar fi interpretata in sensul ca instantele de judecata nu ar putea acorda despagubiri in caz de discriminare intre salariati, aceasta ar contraveni normelor conventionale. Astfel, decizia Curtii Constitutionale are caracterul uneilegi, general obligatorii. Ea reprezintă norma internă. Art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale reprezintă norma internațională. Apreciindu-se că între norma internă și norma internațională există neconcordanță, instanța va da prevalență normei de drept internațional, constatând că norma internă este ne-convențională.
Va obliga pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU să efectueze mențiunile corespunzătoare acestei sentințe în carnetele de muncă ale reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și în consecință:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții,B, și, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești,- în contradictoriu cu pârâții STATUL R - PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, B,- sector 5,PARCHETUL DE PE LÎNGĂ,cu sediul în B,-, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU, ambele cu sediul în B, str. - nr. 2, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B,--3.
Obligă pârâții Parchetul de pe lângă, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU să plătească reclamanților cu titlu de despăgubiri civile( materiale) echivalentul primelor de concediu neplătite acestora pentru perioada 18.02.2005-31.12.2006 actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Obligă pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU să efectueze mențiunile corespunzătoare acestei sentințe în carnetele de muncă ale reclamanților.
Respinge acțiunea pentru perioada 2003- 18.02.2005 ca fiind prescrisă.
Respinge acțiunea față de pârâtul Statul Român.
Respinge celelalte excepții invocate în cauză.
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică azi 29.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,
red.sent.
tehnored. /12 ex.
21.10/22.10.
Președinte:Doru Octavian Pîrjol NăstaseJudecători:Doru Octavian Pîrjol Năstase, Anamaria Monica
