Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 425/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 425
Ședința publică de la 15 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Romașcanu
JUDECĂTOR 2: Jănică Gioacăș
JUDECĂTOR 3: Camelia Drăghin
Grefier - -
*****************************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de reclamanții, R, I, împotriva sentinței civile nr.19 din 10 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a constatat lipsa părților.
Procedura fiind legal îndeplinită, s-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că recursul este declarat în termen, motivat și legal scutit de plata taxelor de timbru.
Recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată că:
Prin sentința civilă nr. 19 din 10 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr- a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, R, I, în contradictoriu cu Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Neamț, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL BACĂU, TRIBUNALUL NEAMȚ, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, plata drepturilor salariale constând în sporul pentru lucrul la calculator, respectiv 15 % din salariul de bază brut pe perioada iunie 2005 și în continuare, sume actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective a acesteia, ținându-se cont de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant în cadrul Tribunalului Neamț.
S-au solicitat și:
- acordarea a 3 zile în plus la concediul de odihnă, începând cu data acțiunii și pentru anii 2006 și 2007;
- obligarea pârâtului Tribunalului Neamț de a efectua mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat în esență următoarele:
Începând cu luna ianuarie 2005 întreg personalul auxiliar de specialitate a început să lucreze pe calculator, chiar de introducerea sistemului ECRIS și de modificarea codului d e procedură penală la art.304, prin care s-a instituit prevederea expresă a înregistrării ședinței de judecată, privind cauzele penale, când au fost instalate calculatoarele, fiind astfel dezafectate mașinile de scris. Din acel moment, reclamanții au început să lucreze numai pe calculator, iar din 2006 de la introducerea sistemului ECRIS, fiind obligatorie introducerea tuturor datelor din dosare în sistem, volumul muncii reclamanților s-a dublat, necesitând o mai mare atenție și o durată mai mare în timp ca lucru pe calculator.
Acest sistem de operare în calculator a fost reglementat prin Hotărârea nr.352/2006 a Consiliului Superior al Magistraturii, pentru modificarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești și a intrat în vigoare începând cu luna iulie 2006.
Prin introducerea sistemului informatizat, au fost obligați să opereze toate datele, informațiile, înscrisurile existente la dosare, inclusiv redactarea și tehnoredactarea încheierilor de ședință, a adreselor și hotărârilor pronunțate.
Munca pe calculator a presupus pentru întreg personalul auxiliar de specialitate o suprasolicitare neuropsihică specifică responsabilităților noastre, în exercitarea atribuțiilor în cadrul programului normal de muncă, ceea ce a determinat stări de oboseală a ochilor și a întreg organismului. Din informațiile căpătate din mass-media au concretizat existența unor categorii de personal din diferite instituții private și publice care au beneficiat de studii și analize efectuate de către medici de specializați în medicina muncii privind riscurile referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare. Pentru afecțiunile și riscurile la care se supun utilizând în programul de lucru și în activitatea efectuată calculatorul, aceste categorii de personal au obținut și beneficiază în prezent de un spor pentru lucrul pe calculator, în unele unități denumit " spor de ecran".
Mai mult decât atât, legiuitorul a ținut să instituie prin Legea nr.319/2006 principiile referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, iar prin hotărârea Guvernului nr.1028 din 9 august 2006 să stabilească cerințele minime de securitate și sănătate în muncă referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare.
Conform unui ordin intern, personalului din serviciul contabilitate și informatică din cadrul Înaltei Curți de Casație și justiție îi este acordat sporul de calculator.
Acest spor de calculator este încasat și de alți salariați din cadrul Ministerului Justiției, de cei de la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară, de acesta beneficiază și salariații din cadrul sistemului sanitar, din învățământ,salariați din domeniul industriei chimice și petrochimiei.
Atât timp cât aceste categorii de salariați beneficiază de un spor de ecran și zile libere, pentru munca efectuată pe calculator, în baza unor reglementări atât de ordin intern, cât și în baza unor acte normative, precum Codul Muncii și Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Național, se consideră discriminați în raport de aceștia pentru efectuarea unei aceleiași munci și în aceleași condiții.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 142 Codul Muncii, Legea nr.319/2006, HG.nr.1028/2006, Lg.nr.56/1996 la art.14 al.1 și nr.OG137/2000 aprobată prin Legea nr.48/2002, modificată prin Legea nr.27/2004, art.1 alin.2 și OG nr.8/2007.
Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat lipsa calității sale procesuale pasive.
În întâmpinarea depusă de Ministerul Justiției s-au invocat următoarele:
Sporul de lucru la calculator la care se referă reclamanții în acțiunea formulată nu reprezintă altceva decât o reglementare sub nomen juris propriu a sporului pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, iar nu un spor distinct, așa cum afirmă aceștia, spor care, de altfel, nu este reglementat ca atare în favoarea reclamanților prin niciun act normativ.
Astfel, art.30 din nr.OUG177/2002 a prevăzut că:" (1) Pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, la instanțele judecătorești și parchete, se acordă un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții".
Din interpretarea textelor de lege incidente în materia salarizării magistraților și personalului auxiliar mai sus-menționate rezultă cu claritate că acordarea sporului de 15 % este condiționată de stabilirea, pe baza unei expertize de specialitate, a existenței unor condiții de muncă, care pot fi deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase.
Prin urmare, dispozițiile legale invocate nu pot fi interpretate în sensul imperativității acordării sporului de 15 % de mai multe ori, sporul în discuție poate fi acordat o singură dată, în urma aprecierii de ansamblu a uni expert de specialitate asupra existenței în cadrul fiecărei instanțe în parte a condițiilor prevăzute de legiuitor.
În consecință, legiuitorul a reglementat acordarea sporului de 15 % numai o singură dată, și nu ori de câte ori angajații " constată" existența unui factor nociv care să justifice acordarea acestui spor.
Potrivit art.65 din Lg.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate: " (1) Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare".
Având în vedere că textele de lege enunțate mai sus sunt dispoziții cu caracter special, potrivit principiului" specialia generalibus derogant", acestea au prioritate față de dispozițiile din Codul muncii. Reclamanții nu pot invoca regulile generale prevăzute de legislația muncii din moment ce actele normative speciale nu reglementează zile de concediu suplimentare pentru condiții grele, periculoase sau vătămătoare.
De altfel, în acest sens, invocă art.1 alin(2) Codul muncii:" Prezentul cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii".
De asemenea, art.295 din Codul muncii stabilește că:" Prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective".
Pentru motivele ce se vor expune, instanța a respins acțiunea ca fiind nefondată:
Informatizarea instanțelor făcută de Ministerul Justiției a fost una în avantajul personalului ( magistrați, personalul auxiliar) cu scopul vădit de a ușura atât accesul la legislație cât și activitatea aferentă actului de justiție.
Acțiunea reclamanților " privește" situația din perspectiva unei situații dezavantajoase.
Or, de vreme ce reclamanții beneficiază deja de sporul de 15 % conform art.22 din OG8/2007, o nouă plată a sporului de 15 % ( pentru calculator) ar echivala cu o dublă plată.
Sporul de 15 % prevăzut de art.22 din nr.OG8/2007 acordat pentru condiții demuncă grele, vătămătoare sau periculoase, ceea ce implică și lucrul cu calculatorul ( condiții vătămătoare).
Au fost respinse și capetele de cerere subsidiare, Legea 567/ 2004 fiind o lege specială care derogatorie de la norma generală ( CCM la nivel național) acordă un "beneficiu" de 30 de zile lucrătoare de concediu ceea ce depășește minimul de 21 de zile + 3 zile.
Cu privire la calitatea procesuală, instanța a constatat că acesta are calitate, art.19 din Legea 500/2002 fiind relevant în acest sens.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs reclamanții și au solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii în totalitate a acțiunii, susținând că neacordarea sporului de calculator de 15% din salariu vine în contradicție cu legislația internă și cu cea a Uniunii Europene care prevăd acest drept pentru alte categorii profesionale.
Prin întâmpinarea formulată Ministerul Justiției a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate de recurenți, Curtea găsește neîntemeiat recursul.
Este de principiu că exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative oferite de legiuitor, astfel că, nu se poate vorbi de discriminare, în afara legii.
În speță, modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale nu se poate aprecia din punct de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat de OG nr.137/2000.
În același sens sunt și deciziile din 3 iulie 2008 ale Curții Constituționale prin care s-au admis excepțiile de neconstituționalitate și s-a constatat că prevederile art.1, art.2 alin.3 și ale art.27 alin.1 din OG nr.137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară, sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative:
În atare situație, pentru a putea beneficia de protecția legii interne, cât și a normelor europene, dreptul reclamanților trebuie să-și aibă izvorul într-un act normativ.
Or, în speță lipsește norma legală care să ocrotească dreptul pretins prin acțiune astfel că soluția primei instanțe se găsește a fi întemeiată.
Pe de altă parte, recurenții-reclamanți nu pot invoca reguli generale prevăzute de legislația muncii referitoare la concedii de odihnă din moment ce actele normative speciale pentru personalul auxiliar de specialitate nu reglementează zile de concediu suplimentare pentru condiții grele,periculoase sau vătămătoare.
Așa fiind și văzând și celelalte considerente ale sentinței recurate, în baza art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de reclamanții, R, I, împotriva sentinței civile nr.19 din 10 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Neamț, Curtea de Apel Bacău și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării,ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 aprilie 2009.
Pt. Președinte, Judecători, Grefier,
Aflată în,semnează
Președinte instanță
Red.-/
Red.
Tehn.2 ex.14.05.2009
Președinte:Sorina RomașcanuJudecători:Sorina Romașcanu, Jănică Gioacăș, Camelia Drăghin
