Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 426/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 426
Ședința publică de la 15 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Romașcanu
JUDECĂTOR 2: Jănică Gioacăș
JUDECĂTOR 3: Camelia Drăghin
Grefier - -
*********************************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII N împotriva sentinței civile nr.70 din 06 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura fiind legal îndeplinită, s-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că recursul este la primul termen de judecată, este declarat în termen, motivat, legal scutit de plata taxelor de timbru.
Față de împrejurarea că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului declarat, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.70/06.02.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost admisă acțiunea contestatoarei și obligată intimata Casa Județeană de Pensii N la recalcularea pensiei acesteia cu luarea în considerare a veniturilor înscrise în adeverința nr.412/21.04.2008 eliberată de SC PROIECT SA depusă la data de 22. 04.2008.
Pentru pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatoarea a solicitat obligarea pârâtei la recalcularea pensiei, cu luarea în calcul a veniturilor realizate din adaosul de acord și primele acordate din fondul de premiere de 2% la fondul de retribuție planificat, anularea deciziei de pensie și emiterea unei noi decizii de pensionare conform datelor din adeverința nr.412 din 21.04.2008 emisă de SC SA. Prima instanță reținut că reclamanta beneficiază de pensia pentru limită de vârstă stabilită în baza deciziei nr.-/12.01.1999 emisă de intimata Casa Județeană de pensii în baza Legii 3/1977.
Ca urmare a intrării în vigoare a HG nr.1550/2004 și a OUG 4/2005 pensia stabilită a fost evaluată în vederea recalculării în conformitate cu dispozițiile Legii 19/2000, emițându-se astfel decizia nr.-/2005 prin care s-a stabilit un punctaj mediu anual de 1,64736, determinat în conformitate cu dispozițiile art.78 din Legea nr.19/2000.
La momentul evaluării în vederea recalculării pensiei stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, în conformitate cu principiile Legii 19/2000, astfel cum se prevedea prin dispoziția HG 1550/2004, calculul punctajului mediu anual al contestatorului s-a făcut cu luarea în considerare a întregii documentații existentă la acel moment în dosarul de pensie al acesteia.
Ulterior, respectiv la data de 22.04.2008 contestatoarea a obținut adeverința nr.381/2008 eliberată de angajatorul SC""SA( fostul Institut de Proiectare" P N, cu privire la drepturile salariale plătite în acord global și la premiile acordate în intervalul octombrie 1971 - decembrie 2002, adeverință în baza căreia acesta s-a adresat intimatei Casa Județeană de Pensii N solicitând recalcularea pensiei.
Prin adresa nr.- din 16.05.2008 intimata Casa Județeană de Pensii Nar espins cererea de recalculare a pensiei în baza acestei adeverințe cu motivarea că primele acordate și adaosul pentru munca în acord global nu fac parte din categoria sporurilor cu caracter permanent, astfel încât să poată fi avute în vedere la stabilirea punctajului mediu anual.
Prima instanță a reținut că în Legea nr.57/1974 privind retribuirea după calitate și cantitatea munciila art.12 lit.a) este reglementatăretribuirea în acord globalca formă de retribuire, fiind lipsită de relevanță modalitatea concretă în care se calculau și se repartizau sumele corespunzătoare activității desfășurate în aceste condiții.
Fiind o formă de retribuire distinctă, expres reglementată de legislația în vigoare la acel moment, nu se poate aprecia că sumele acordate în cadrul acestei modalități de salarizare ar reprezenta doar un adaos ce nu intră în categoria celor prevăzute de OUG 9/2005 ce pot constitui temei al recalculării pensiei. Au fost reținute și dispozițiile art.120 din Legea 57/1974 conform cărora în activitatea de proiectare se va utiliza cu precădereforma de retribuire în acord global,textul legal prevăzând în continuare modalitatea concretă de plată a drepturilor bănești cuvenită în cadrul acestei forme de salarizare ce se concretiza prin acordarea unor avansuri lunare ce reprezentau 80% din retribuție tarifară de încadrare, suma totală stabilită pe fiecare lucrare în parte repartizându-se ulterior membrilor colectivului, în funcție de contribuția acestora.
În acest act normativ nu se prevedea că sumele obținute în acord global erau exceptate de la plata contribuțiilor datorate la bugetul de stat(inclusiv deci la bugetul asigurărilor sociale), legea precizând doar fondurile din care se realiza plata drepturilor bănești cuvenite în raport de fiecare formă de salarizare și respectiv de fiecare ramură în parte. Totodată, conform și dispozițiilor art.1 din Decretul nr.389/1972 unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste,- orice alte persoane juridice erau datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat-,indiferent de forma în care se realizează aceste venituri,din fondul din care se plătesc și de durata contractului de muncă.
Coroborând aceste dispoziții cu cele ale art.2 din același decret unde sunt menționate, expres și limitativ sumele asupra cărora nu se datorează contribuția pentru asigurările sociale de stat, între care nu se regăsesc și drepturile bănești acordate pentru activitatea desfășurată în acord global, reiese cu evidență că pentru sumele acordate contestatorului în această formă de retribuire s-au reținut și plătit de unitatea angajatoare contribuțiile datorate la bugetul asigurărilor sociale de stat, astfel cum se menționează expres și în adresa nr.381/20087 emisă de SC""SA.
S-a reținut că prin dispozițiile OUG 4/2005 s-a prevăzut ca recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale, stabilite în baza legislației anterioare datei de 01.01.2001( cum este și cazul contestatorului ale cărui drepturi de pensie s-au stabilit în baza Legii 3/1977) să se facă cu respectarea prevederilor Legii nr.19/2000, prevederi printre care se enumeră la art.1 lit. e,principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite, precum șiprincipiul egalitățiiprevăzut la litera baa celuiași articol ce asigură tuturor participanților la sistemul public,contribuabili și beneficiari, un tratamentnediscriminatoriuîn ceea ce privește drepturile și obligațiile stabilite de lege.
Conform art.23 alin 1 din Legea 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie venitul brut realizat lunar, deci salariul individual inclusiv sporurile și adaosurile reglementate prin lege sau prin contracte individuale de muncă ce se au în vedere la stabilirea punctajului de pensie prevăzut de art.78 din aceeași lege.
În cauza de față s-a susținut însă că în cazul contestatoarei, ale cărui drepturi de pensie s-au deschis nu în baza Legii 19/2000, ci în temeiul dispozițiilor Legii 3/1977 nu sunt incidente aceste reglementări, întrucât pe de o parte Legea 19/2000 nu poate retroactiva, iar pe de altă parte prin dispozițiile OUG nr.4/2005("Mențiunea" de la punctul VI din Anexă) s-a prevăzut că formele de retribuire în acord nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei cum ar fi făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001.
Tribunalul a constatat că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, întrucât în caz contrar nu s-ar mai realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagiu de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare Legii 19/2000, în condițiile în care, în prezent, baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Recurenta a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate, arătând că în mod greșit a fost admisă acțiunea reclamantei, în condițiile în care dispozițiile legale în materie de pensie, respectiv Legea 3/1977; HG1550/2004 și OUG4/2005, nu condiționează baza de calcul a pensiei de plata sau neplata contribuției de asigurări sociale, până la data intrării în vigoare a Legii 19/2000, respectiv până la data de 1.04.2001.
În acest temei, recurenta a invocat faptul că este irelevant dacă pentru primele acordate și pentru sumele provenite din munca prestată în acord global s-a plătit sau nu contribuția de asigurări sociale, întrucât modul de calcul al pensiei este cel prevăzut de art.21 al.1 lit.b din Legea 3/1977, cu respectarea totodată a dispozițiilor cuprinse la punctul VI în anexa la.OUG 4/2005.
S-a susținut de către recurentă că pentru persoanele ale căror drepturi au fost deschise înainte de 1.04.2001, art.1 din HG1550/2004 a stabilit modul în care se realizează recalcularea pensiei, respectiv cu aplicarea prevederilor art.164 din Legea 19/2000, iar primele acordate și sumele provenite din munca prestată în acord global nu au fost prevăzute ca parte din baza de calcul a pensiei, prin dispozițiile Legii 3/1977 sau OUG4/2005.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Intimata-reclamantă beneficiază de pensie pentru munca depusă și limita de vârstă stabilită prin decizia de pensionare nr. -/12.01.1999. Această decizie a fost emisă anterior intrării în vigoare a Legii 19/2000, fiind astfel supusă reglementărilor stabilite de Legea 3/1977.
Conform dispozițiilor art.10 din Legea 3/1977, retribuția tarifară care se ia ca bază de calcul la stabilirea pensiei este media retribuțiilor tarifare lunare din 5 ani lucrați consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate. Articolul 21 din aceeași lege definește modul de stabilire a acestei medii a retribuțiilor tarifare lunare, iar la litera b a acestui articol se prevede că această medie se stabilește pe baza retribuției tarifare de încadrare, corespunzătoare la 204 ore, pentru cei retribuiți cu ora, inclusiv pentru personalul care lucrează în acord.
După intrarea în vigoare a HG1550/2004 și apoi a OUG4/2005, pensia stabilită pentru intimata-reclamantă a urmat procedura de evaluare în vederea recalculării, pe baza prevederilor Legii 19/2000, conform art.1 din anexa 1 HG1550/2004.
Conform pct. VI al anexei Ia O. 4/2005, la determinarea punctajului mediu anual rezultat în urma recalculării nu sunt luate în calcul, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1.04.2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
De altfel, chiar Legea 19/2000, la art.164, precizează că la determinarea punctajelor anuale, până la data intrării în vigoare a acestei legi, se au în vedere sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare.
Ori, față de prevederile legale menționate anterior, primele obținute de către intimata-reclamantă pentru activitatea desfășurată și plătită în acord global, cuprinse în adeverința nr.412/21.04.2008, nu pot fi avute în vedere la stabilirea punctajului mediu anual pentru recalcularea pensiei, întrucât nu făceau parte din baza de calcul a pensiei.
Prin aceasta, nu se poate reține existența unei discriminări, în sensul avut în vedere de către prima instanță, în cauză, la recalcularea pensiei intimate-reclamante fiind în discuție strict aplicarea dispozițiilor legale în vigoare, care reglementează modul de efectuare a procedurii de recalculare, iar în ce privește dispozițiile art.2 din Legea 19/2000, acestea trebuie aplicate cu respectarea prevederilor art.1 cod civil și art.15 al.2 cin Constituție, referitor la neretroactivitatea legii civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII N împotriva sentinței civile nr.70 din 06 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
Modifică în tot sentința civilă recurată.
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 15 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red./
Red.
Tehn.3 ex.AA.07.05.09
Președinte:Sorina RomașcanuJudecători:Sorina Romașcanu, Jănică Gioacăș, Camelia Drăghin
