Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 429/2009. Curtea de Apel Suceava

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (Jurindex)

Dosar nr- - Drepturi salariale -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR. 429

Ședința publică din 14 aprilie 2009

PREȘEDINTE: Andrianu Virgil

JUDECĂTOR 2: Maierean Ana

JUDECĂTOR 3: Gheorghiu Neculai

Grefier - -

Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană, cu sediul în mun. B,-, județul B și Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 782 din 14 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).

La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților recurenți, reprezentanții pârâților intimați Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Botoșani, precum și reclamanții intimați:, -, și.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând că recursurile se află în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acestea.

După deliberare,

CURTEA,

Asupra recursurilor de față, constată:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Botoșani sub nr- și completată ulterior (filele 36 și 47 dosar fond), reclamanții, -, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Botoșani, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând obligarea primilor trei pârâți la plata diferențelor de salarii, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, astfel:

- pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 30 septembrie 2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform OG 9/2005;

- pentru perioada 1 octombrie 2005 - 31 ianuarie 2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform OG 9/2005;

- pentru perioada 1 februarie 2006 - 31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform OG 3/2006;

- pentru perioada 1 septembrie 2006 - 31 decembrie 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform OG 3/2006;

- pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007, la valoarea de referință sectorială de 358 lei, conform OG 10/2007;

- pentru perioada 1 aprilie 2007 - 30 septembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform OG10/2007;

- pentru perioada 1 octombrie 2007 - 31 decembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 405 lei, conform OG 10/2007, în raport cu valoarea de referință sectorială utilizată la calculul salariilor pentru perioadele de mai sus.

Totodată, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la alocarea sumelor necesare efectuării plăților.

În fapt, reclamanții au arătat că în perioada 1.01.2005 - 31.12.2007 au avut calitatea de personal auxiliar de specialitate și personal conex la Judecătoria Darabani, județul B, iar stabilirea salariilor personalului din justiție pa baza valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică a fost prevăzută prin acte normative cât și recunoscută (în privința personalului din cadrul parchetelor) prin sentințele nr. 500/2002, nr. 4/2003 ale Tribunalului Botoșani, irevocabile.

Totodată, au precizat că, atât dispozițiile art. 1 alin. 1 din OG134/1999, cât și cele ale art. 1¹din nr.OG 83/2000 și art. 2 alin. 1 din nr.OUG 177/2002 au stabilit în mod expres că "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă".

În schimb, prin nr.OUG 27/2006, intrată în vigoare la 1 aprilie 2006, s-a prevăzut stabilirea indemnizației "pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexă ", iar anexa (1) a stabilit valoarea de referință sectorială ca fiind de 257 lei.

Însă, procedându-se astfel, apreciază reclamanții, au fost încălcate principiile Constituției României, ale Legii nr. 303/2004, ale Codului muncii și ale Legii privind combaterea discriminării. Aceasta întrucât, potrivit nr.OG 3/2006, valoarea de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite era de 312,3 lei la 1 aprilie 2006, spre deosebire de cea de 257 lei stabilită pentru magistrați.

Drept urmare, prin nr.OUG 27/2006 ar fi fost încălcat principiul echilibrului puterilor legislative, executive și judecătorești în cadrul democrației constituționale, principiu prevăzut de art. 3 alin. 4 din Constituție și care include și componența salarizării, ca aspect al acestei egalități a celor trei puteri de stat.

Și prin nr.OG 8/2007, s-a procedat în mod similar ordonanței 27/2006, stabilindu-se valoarea de referință sectorială la suma de 280,64 lei, deși la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, valoarea de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică era de 365 lei, conform nr.OG 10/2007.

Reclamanții susțin că prevederile nr.OUG 27/2006 și ale nr.OG 8/2007 sunt în contradicție și cu prevederile art. 74 din Legea nr. 303/2004, lege organică în vigoare la data apariției ordonanțelor, conform căreia " drepturile salariale ale magistraților nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege".

Drepturile cu privire la salarizare recunoscute de lege nu pot fi diminuate unilateral, susțin reclamanții, întrucât astfel s-ar încălca și teoria dreptului câștigat, ce rezultă din principiile prevăzute de Codul muncii. Astfel, drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.

Totodată, se apreciază că acordarea unor valori de referință sectorială diferite în salarizarea puterilor statului contravine și spiritului nr.OG 137/2000, respectiv a art. 1 alin. 2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate.

Cât despre actele normative care au corectat valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, acestea au fost indicate de reclamanți ca fiind nr.OUG 123/2003, nr.OG 9/2005, nr.OG 3/2006 și OG10/2007.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive.

În apărare, s-a arătat că, începând cu intrarea în vigoare a Legii nr. 347/2003, care a modificat art. 2 din OUG177/2002, nu ar mai exista temei legal pentru ca indemnizațiile personalului din cadrul autorității judecătorești să fie stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive.

În plus, prin actele normative ulterioare, respectiv OG23/2005, OUG27/2006 și OG8/2007, salariile personalului din autoritatea judecătorească nu a fost diminuat față de cel avut până la intrarea în vigoare a Legii 347/2003, ci a fost majorat prin creșterile salariale prevăzute.

S-a motivat de asemenea că, pe când persoanele care ocupă funcții publice alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive nu beneficiază decât de o indemnizație fixă în care nu se includ premii sau sporuri magistraților și personalului auxiliar din instanțe li se acordă atât premii, cât și diferite sporuri.

Totodată, pârâtul Ministerul Justiției a apreciat că în speță nu poate fi vorba de existența vreunei discriminări, întrucât reclamanții fac parte dintr-o categorie profesională diferită, iar actele normative ce reglementează salarizarea acestora sunt diferite de cele care au în vedere funcțiile de demnitate publică din cadrul celorlalte două autorități ale statului.

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a depus un punct de vedere, prin care a arătat că la soluționarea cauzei este necesar să țină seama de faptul că deosebirea, excluderea, restricția sesizată ca fiind faptă de discriminare, trebuie să aibă la bază unul din criteriile prev. la art. 2 alin. 1 din OG137/2000 și să se refere la persoane aflate în situații comparabile tratate în mod diferit datorită apartenenței lor la una dintre categoriile prevăzute în acest articol de lege.

Prin sentința nr. 782 din 14 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției

A fost admisă, în parte, acțiunea astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanții, -, - și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B, Tribunalul Botoșani, Curtea de APEL SUCEAVA, Ministerul Economiei și Finanțelor B și cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției B, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Botoșani să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale pentru perioadele efectiv lucrate, rezultate în urma calculului în funcție de următoarele valori de referință sectorială prevăzute pentru funcțiile de demnitate publică:

- 264,7 lei noi pentru perioada 1.01.2005 - 30.09.2005;

- 297,4 lei noi pentru perioada 1.10.2005 - 31.01.2006;

- 312,3 lei noi pentru 1.02.2006 - 31.08.2006;

- 331 lei noi pentru perioada 1.09.2006 - 31.12.2006;

- 347,67 lei noi pentru perioada 1.01.2007 - 31.03.2007;

- 354,62 lei noi pentru perioada 1.04.2007 - 30.09.2007;

- 393,62 lei noi pentru perioada 1.10.2007 - 31.12.2007, sume ce vor fi actualizate în funcție de indicii de inflație începând cu data scadenței fiecăreia în parte și până la data plății efective.

A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor B să pună la dispoziția Ministerului d e Justiție B fondurile necesare plății drepturilor susmenționate.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță, în temeiul art. 137 alin. 1. pr.civ. s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale a Ministerului Justiției, excepție pe care a respins-o, întrucât acest minister are calitatea de ordonator principal de credite, deci obligația de a dispune plata eventualelor despăgubiri care ar fi determinate de o discriminare salarială, în cadrul raporturilor de muncă - speciale - ale reclamanților.

Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a reținut că, potrivit art. 5 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, salariile de bază în sectorul bugetar se stabilesc pe baza următoarelor elemente:

- valoarea de referință universală;

- indicatorii de prioritate intersectorială, exprimați în procente, diferențiați pe domenii de activitate;

- valori de referință sectoriale, exprimate în lei, rezultate din înmulțirea valorii de referință universală cu indicatorii de prioritate intersectorială;

- grila de intervale pentru stabilirea salariilor de bază, pentru funcțiile fiecărui sector de activitate.

Potrivit art. 1 din nr.OUG 134/1999, aprobată prin Legea nr. 714/2001, începând cu luna septembrie 1999 valoarea coeficientului 1 de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/1996, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 "pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".

Prin art. 13 alin. 1 din Legea bugetului de stat pe anul 2001 nr. 216/2001, valoarea de referință universală a fost stabilită la 2.444.000 lei, iar indicatorul de prioritate intersectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese, numite și asimilate acestora a fost prevăzut ca fiind de 0,62, astfel încât valoarea de referință sectorială rezultată era de 2.444.000 lei x 0,62 = 1.515.280 lei.

Prin legile anuale ulterioare referitoare la bugetul de stat nu au fost prevăzute modificări ale valorii de referință universală sau ale indicatorului de prioritate intersectorială pentru funcțiile de demnitate publică.

Drept urmare, nr.OUG 177/2002 părivind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, aprobată prin Legea nr. 347/2003, a prevăzut în mod corect în Anexa 1 calculul indemnizațiilor pentru magistrați începând cu 1 ianuarie 2003 pe baza unei valori de referință sectorială de 1.833.754 lei, egală, din nou, cu cea prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.

În baza art. 48 din nr.OUG 177/2002 și a art. 3 lit. e din nr.OUG 123/2003, valoarea de referință sectorială din Anexa 1 la.OUG nr. 177/2002 a fost majorată cu 6% începând cu 1 ianuarie 2003 și cu 9% începând cu 1 octombrie 2003, respectiv cu 6% în luna ianuarie 2004 și cu 6% în luna octombrie 2004. În consecință, pentru perioada 1 octombrie 2004 - 31 decembrie 2004, această valoare de referință sectorială era de 2.380.592 lei și egală cu cea prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite și care fusese majorată la rândul său, în aceleași procente, prin dispozițiile nr.OUG 191/2002 și ale art. 3 lit. a din nr.OUG 123/2003.

În mod similar, prin majorări succesive, valoarea de referință sectorială pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea, salarizat conform Legii 50/1996 (până la intrarea în vigoare a nr.OG 8/2007) a ajuns pentru același interval de timp la 2.380.592 lei.

Pentru perioadele 1.01.2005 - 30.09.2005 și 1.10.2005 - 31.01.2006, deși nr.OUG 134/1999, aprobată prin Legea nr. 714/2001 era în vigoare (stabilind în mod expres egalitatea valorii de referință sectorială pentru personalul din organele autorității judecătorești cu cea prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică), iar conform art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, lege organică, "drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege", reclamanților nu li s-au acordat creșterile salariale prevăzute de nr.OG 9/2005 pentru personalul care ocupă funcții de demnitate publică.

Este de observat că, deși conform denumirii sale, acest act normativ reglementează creșteri salariale pentru anul 2005 (acordate personalului contractual bugetar și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică), art. 2 alin. 3 și art. 3 alin. 4 din OG9/2005 arată doar că în anexele VIII și IX sunt prevăzute indemnizațiile lunare pentru persoanele ce ocupă funcții de demnitate publică alese, numite și asimilate acestora, fără a se indica în mod explicit procentul de majorare a indemnizațiilor.

Având în vedere însă că, de exemplu, pentru funcția de demnitate publică aleasă de Președinte al României, indemnizația lunară era de:

- 46.764.000 lei la 1.01.2003, conform Anexei 7/1 a la.OUG nr. 191/2002;

- 46.613.000 lei la 1.10.2003, conform Anexei 7/1 b la aceeași ordonanță;

- 49.409.780 lei la 1.01.2004, în baza creșterii de 6% prev. de art. 3 lit. a din nr.OUG 123/2003;

- 52.374.367 lei la 1.10.2004, în baza creșterii de 6% prev. de art. 3 lit. a din aceeași ordonanță și de 65.469.000 lei la 1.10.2005, conform Anexei 8/1 la OG nr. 9/2005, rezultă că indemnizațiile pentru persoanele ce ocupă funcții de demnitate publică alese, numite și asimilate acestora au crescut cu 25% începând cu 1.10.2005. Iar conform art. 3 alin. 5 din nr.OG 9/2005, începând cu luna ianuarie 2005 s-a acordat 45% din creșterea rezultată ca diferență între îndemnizația stabilită potrivit anexelor acestei ordonanțe și indemnizația avută în luna decembrie 2004.

Drept urmare, în baza prevederilor legale anterior menționate, ale art. 1 alin. 4 din Constituția României care reglementează organizarea statului potrivit "principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale" și ale art. 1 alin. 1 din Legea nr. 304/2004, conform cărora, "puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de Casație și Justiție și de celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege", tribunalul a constatat întemeiate pretențiile reclamanților de a le fi acordate creșterile salariale prev. de nr.OG 9/2005.

Pentru aceleași rațiuni sunt întemeiate solicitările acestora de a le fi acordate și pentru anii 2006 și 2007 creșterile salariale prevăzute de nr.OG 3/12.01.2006 și nr.OG 10/31.01.2007.

Așadar, plecând de la valoarea de referință sectorială de 2.380.592 lei șa nivelul lunii decembrie 2004, salariile reclamanților trebuiau calculate pe baza valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, în cuantum de:

- 264,7 lei pentru perioada 1.01.2005 - 30.09.2005 și 297,4 lei pentru perioada 1.10.2005 - 31.01.2006, conform nr.OG 9/2005;

- 312,3 lei pentru perioada 1.02.2006 - 31.08.2006 și 331 lei, pentru perioada 1.09.2006 - 31.12.2006, conform art. 1 din nr.OG 3/2006, care a prevăzut majorarea indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică în două etape, respectiv cu 5% începând cu 1.02.2006 și cu 6% începând cu 1.09.2006;

- 347,67 lei, pentru perioada 1.01.2007 - 31.03.2007, 354,62 lei pentru perioada 1.04.2007 - 30.09.2007 și 393.62 lei pentru perioada 1.10.2007 - 31.12.2007, conform art. 1 și art. 3 alin. 3 cu anexele corespunzătoare din nr.OG 10/2007, care a prevăzut majorări în trei etape, respectiv cu 5% începând cu 1.01.2007, cu 2% începând cu 1.04.2007 și cu 11% începând cu 1.10.2007.

Este de observat că, potrivit preambulului nr.OUG 27/29.03.2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției a urmărit, între altele, armonizarea grilei de salarizare a acestora cu dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor "prin care au fost aduse modificări substanțiale ale prevederilor referitoare la carierea judecătorilor și procurorilor cu incidență asupra salarizării". De asemenea, că potrivit art. 2 din nr.OUG 27/2006, salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor și procurorilor se stabilesc "ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal", aceste reglementări transpunând în mod evident principiul constituțional al echilibrului puterilor legislativă, executivă și judecătorească.

Cu toate acestea, în Anexa 1 la.OUG nr. 27/2006 a fost înscrisă o valoare de referință sectorială mai mică decât cea prevăzută pentru funcțiile de demnitate publică, cu consecința diminuării indemnizațiilor magistraților, în disprețul dispozițiilor art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004.

De altfel și Plenul Consiliului al Magistraturii, în ședința din 4 octombrie 2007, în comun acord cu literatura de specialitate, și-a exprimat opinia potrivit căreia magistrații sunt incluși în rândul persoanelor care dețin demnități publice, argumentele aduse în sprijinul acestei opinii fiind următoarele:

- potrivit dispozițiilor nr.OUG 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi a judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, republicată, cu modificările ulterioare, magistrații nu beneficiază de un salariu de bază, precum orice salariat sau funcționar public, ci de o indemnizație de încadrare lunară brută.

Or, acest concept se regăsește în conținutul Legii nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, lege în care se stipulează că personalul bugetar beneficiază de un salariu de bază, cu excepția persoanelor "care ocupă funcții de demnitate publică" care, pentru activitatea desfășuirată, au dreptul la o indemnizație de încadrare lunară;

- magistrații sunt numiți de Președintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, situația fiind similară cu cea a demnitarilor, așa cum rezultă și din art. 3 din Legea nr. 154/1998, potrivit căreia funcția de demnitate publică este acea ocupate prin mandat obținut dire, prin alegeri organizate, sau indirect, prin numire, potrivit legii.

Așa fiind, instanța a admis în parte acțiunea, de la caz, la caz, numai pentru perioadele în care reclamanții și-au desfășurat efectiv activitatea din cadrul intervalelor indicate prin acțiune.

Reclamanții au mai solicitat actualizarea prejudiciului suferit, în funcție de indicele de inflație, cerere pe care instanța a considerat-o întemeiată, ținând seama de prevederile art. 1082 din Codul civil și art. 161 alin. 4 din Codul muncii.

Ca urmare a admiterii pretențiilor reclamanților pentru perioada 1.01.2005 - 31.12.2007, pârâtul a fost obligat să pună la dispoziția Ministerului Justiției sumele necesare plății sumelor astfel cuvenite reclamanților, în considerarea atribuțiilor prevăzute de Legea nr. 500/2002 pentru, în special a celor privind pregătirea proiectelor legilor de rectificare bugetară.

Împotriva acestei sentințe au declarat recursuri pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană B și Ministerul Justiției, pe care au criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor, Ministerul Economiei și Finanțelor a arătat că obiectul acțiunii vizează plata unor drepturi salariale datorate de Ministerul Justiției, ori, în cauză, pentru această categorie de salariați, acest minister nu are nici o răspundere în garantarea acestor drepturi, neavând calitatea de ordonator de credite.

În același context, stabilirea salariilor, a criteriilor, a sumelor necesare pentru cheltuieli de personal și de acordare a drepturilor bănești cuvenite revine ordonatorului principal de credite, în speță Ministerului Justiției, așa cum prevăd legile bugetare, de exemplu: art. 12 alin. 1 și 3 din Legea nr. 743/2001; art. 10 alin. 1 și 12 lit. a din Legea nr. 631/2002; art. 9 alin. 1 și art. 11 lit. a din Legea nr. 507/2003; art. 8 alin. 1 și 3 și art. 10 lit. a din Legea nr. 511/2004.

Cum acest pârât nu are atribuții în stabilirea numărului de posturi, a salariilor de bază, a indemnizațiilor de conducere și celelalte elemente ale sistemului de salarizare pentru personalul din sistemul judiciar și nici calitate de ordonator principal de credite, sub aspect procesual nu sunt întrunite condițiile pentru a fi obligat la plata drepturilor salariale solicitate, întrucât nu are calitate procesuală pasivă.

De altfel și o eventuală rectificare bugetară solicitată de reclamanți nu se poate realiza pe altă cale decât la inițiativa ordonatorului principal de credite, în speță Ministerul Justiției.

În atare condiții, se impune, în opinia recurentului, admiterea recursului, modificarea sentinței și, pe fond, respingerea acțiunii pe calea excepției lipsei calității procesuale pasive.

Temeiul legal invocat de recurent îl constituie disp. art. 304 pct. 4 și 9. pr. civ.

În ceea ce privește recursul declarat de Ministerul Justiției, Curtea constată că s-a invocat drept temei legal disp. art. 304 alin.4 pr.civ.

În primul rând, recurentul susține că, pentru soluția pronunțată, instanța de fond nu a avut temei legal pentru a admite acțiunea reclamanților și a le acorda acestora diferența de drepturi salariale la valoarea de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorității legislativă și executivă.

Prin salarizarea reclamanților la valori de referință sectoriale majorate, față de nivelul prevăzut de nr.OUG 177/2002 și nr.OUG 27/2006, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a legiferat acordarea unui drept salarial neprevăzut în legislația specifică categoriei profesionale a salariaților din sistemul judiciar.

Este adevărat că în art. 1¹din Legea nr. 50/1996 "indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.

Această valoare, corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile prevăzute de prevederile legale, se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi.

Însă, prin Legea nr. 347 din 10 iulie 2003, prin care a fost aprobată nr.OUG 177/2000, art. 2 fost modificat, urmând să aibă următorul conținut: (1) " pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută în Anexa nr. 1 la prezenta ordonanță de urgență".

Totodată, art. 3 din nr.OUG 27/2006 prevede: (1) "Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți au dreptul, pentru activitatea desfășurată, la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prev. de art. 86 din Legea nr. 303/2004.

Prin art. 50 din nr.OUG 177/2002 au fost abrogate disp. art. 1¹și dispozițiile referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, precum și orice alte dispoziții contrare.

Drept consecință, începând cu intrarea în vigoare a Legii nr. 347/2003, care a modificat art. 2 din nr.OUG 177/2002, nu există temei legal pentru ca indemnizațiile personalului din cadrul autorității judecătorești să fie stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive, indemnizația acestora fiind stabilită expres și exclusiv prin nr.OUG 177/2002, nr.OG 23/2005 și nr.OUG 27/2006.

Prin nr.OG 23/27 ianuarie 2005 privind creșterile salariale aplicabile magistraților și altor categorii de personal din sistemul justiției pentru anul 2005, aprobată prin Legea nr. 100/2005, această categorie de personal a beneficiat de majorarea valorii de referință sectorială.

Pe de altă parte, începând cu 1 ianuarie 2003, persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative beneficiază de indemnizații fixe și nu în baza unei valori de referință sectoriale.

În opinia recurentei, disp. nr.OUG 177/2002, nr.OUG 27/2006 și nr.OG 8/2006 nu contravin Constituției, Legii nr. 303/2004 sau Codului muncii.

Totodată, principiul echilibrului celor trei puteri în stat prevăzut de Constituție nu presupune reglementarea drepturilor salariale în mod egal, în Constituție neexistând principiul aplicării aceleiași valori de referință sectorială invocat de reclamanți. De altfel, Legea nr. 154/1998, cât și celelalte acte normative care au reglementat ulterior drepturile salariale ale persoanelor care ocupă funcții publice alese și numite în cadrul autorităților legislative și executive, invocate de reclamanți ca temei al susținerii pretențiilor formulate, nu prevăd pentru aceștia și alte drepturi salariale în afară de indemnizația stabilită în cuantum fix.

Această categorie de personal, în concluzie, nu beneficiază de premii, de sporuri de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege, interdicții menținute și prin nr.OG 10/2007.

Pentru considerentele arătate și actele normative prin care au fost reglementate indemnizațiile judecătorilor pentru perioada ce formează obiectul prezentului litigiu, recurentul solicită a se constata că nr.OUG 134/1999, aprobată prin Legea nr. 714/2001 nu mai este în vigoare începând cu anul 2003, fiind abrogată implicit prin nr.OUG 177/2002.

În concluzie, față de cele ce preced, se impune admiterea recursului, modificarea sentinței și, pe fond, respingerea acțiunii.

Verificând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate în dezvoltarea recursurilor și cu prevederile legale în materie, Curtea constată că ambele recursuri sunt nefondate.

Referitor la recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 131 alin. 1 din Legera nr. 304/2004, republicată, instanțele și parchetele sunt finanțate de la bugetul de stat, iar potrivit art. 9 și 19 din Legea nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor este obligat să vireze fondurile necesare plății drepturilor salariale.

Se reține, de asemenea, că potrivit art. 1 din nr.OUG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetul acestora, cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația respectivă de plată.

Față de cele de mai sus, în raport de susținerile recurentului Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins ca atare.

Cât privește recursul declarat de Ministerul Justiției, Curtea constată că, potrivit art. 5 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire salariului de bază în sistemul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, salariile de bază în sistemul bugetar se stabilesc pe baza următoarelor elemente: valoarea de referință universală; indicatorii de prioritate intersectorială; valori de referință sectoriale; grila de intervale pentru stabilirea salariilor de bază, pentru funcțiile fiecărui sector de activitate.

Potrivit art. 1 din OUG134/1999, aprobată prin Legea nr. 714/2001, începând cu luna septembrie 1999, valoarea coeficientului 1 de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din sistemul autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/1996, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 "pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".

În baza art. 48 din nr.OUG 177/2002 și a art. 3 lit. e din nr.OUG 123/2003, valoarea de referință sectorială din Anexa 1 la.OUG nr. 177/2002 a fost majorată cu 6% începând cu 1 ianuarie 2003 și cu 9% începând cu 1 octombrie 2003, respectiv cu 6% în luna ianuarie 2004 și cu 6% în luna octombrie 2004. În consecință, pentru perioada 1 octombrie 2004 - 31 decmebrie 2004, această valoare de referință sectorială era de 2.380.592 lei și egală cu cea prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite și care fusese majorată la rândul său, în aceleași procente, prin dispozițiile nr.OUG 191/2002 și ale art. 3 lit. a din nr.OUG 123/2003.

Pentru aceleași rațiuni sunt întemeiate solicitările acestora de a le fi acordate și pentru anii 2006 și 2007 creșterile salariale prevăzute de nr.OG 3/12.01.2006 și nr.OG 10/31.01.2007.

Așadar, plecând de la valoarea de referință sectorială de 2.380.592 lei la nivelul lunii decembrie 2004, salariile reclamanților trebuiau calculate pe baza valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, în cuantum de:

- 264,7 lei pentru perioada 1.01.2005 - 30.09.2005 și 297,4 lei pentru perioada 1.10.2005 - 31.01.2006, conform nr.OG 9/2005;

- 347,67 lei, pentru perioada 1.01.2007 - 31.03.2007, 354,62 lei pentru perioada 1.04.2007 - 30.09.2007 și 393.62 lei pentru perioada 1.10.2007 - 31.12.2007, conform art. 1 și art. 3 alin. 3 cu anexele corespunzătoare din nr.OG 10/2007, care a prevăzut majorări în trei erape, respectiv cu 5% începând cu 1.01.2007, cu 2% începând cu 1.04.2007 și cu 11% începând cu 1.10.2007.

Este de observat că potrivit preambulului nr.OUG 27/29.03.2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției a urmărit, între altele, armonizarea grilei de salarizare a acestora cu dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor "prin care au fost aduse modificări substanțiale ale prevederilor referitoare la carierea judecătorilor și procurorilor cu incidență asupra salarizării". De asemenea, că potrivit art. 2 din nr.OUG 27/2006, salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor și procurorilor se stabilesc "ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal", aceste reglementări transpunând în mod evident principiul constituțional al echilibrului puterilor legislativă, executivă și judecătorească.

- magistrații sunt numiți de Președintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, situația fiind similară cu cea a demnitarilor, așa cum rezultă și din art. 3 din Legea nr. 154/1998, potrivit căreia funcția de demnitate publică este acea ocupată prin mandat obținut direct, prin alegeri organizate, sau indirect, prin numire, potrivit legii.

Corectă este și cererea reclamanților de a solicita acordarea prejudiciului suferit, în funcție de indicele de inflație, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 1082 din Codul civil și art. 161 alin. 4 din Codul muncii.

Având în vedere că Ministerul Economiei și Finanțelor nu justifică excepția lipsei calității procesuale pasive și luând în considerație și atribuțiile acestuia prevăzute de Legea nr. 500/2002, soluția instanței de fond de a obliga pe acest recurent să pună la dispoziția Ministerului Justiției sumele necesare plății cuvenite reclamanților este legală și temeinică.

În atare condiții și recursul declarat de Ministerul Justiției se constată a fi nefondat, motiv pentru care, în baza art. 312 rap. la art. 304 pct. 9. pr. civ. va fi respins ca atare.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană și Ministerul Justiției, împotriva sentinței nr. 782 din 14 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 14 aprilie 2009.

Președinte, Judecători, Grefier,

Red.

Tehnored.

Ex.2

Jud.fond:;

28.04.2009

Președinte:Andrianu Virgil
Judecători:Andrianu Virgil, Maierean Ana, Gheorghiu Neculai

#Judecator Andrianu Virgil

Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 429/2009. Curtea de Apel Suceava

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 429/2009. Curtea de Apel Suceava