Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 430/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 430
Ședința publică din 14 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Andrianu Virgil
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Gheorghiu Neculai
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, sector 5,- și Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului, cu sediul în mun. S,-, județul S, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr.598 din 3 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic, pentru pârâtul recurent Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, lipsă fiind reprezentantul pârâtului recurent Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, reprezentantul pârâtului intimat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism B, reprezentantul chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice B, precum și reclamanții intimați -, și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând că recursurile se află în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic, pentru pârâtul recurent Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță, întrucât aceasta nu s-a pronunțat cu privire la cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava și înregistrată sub nr. 715/86/12.02.2008, reclamanții -, și au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Ministerul Economiei și Finanțelor, obligarea pârâților la plata către fiecare dintre reclamanți a sumei de 1700 lei cu titlu de despăgubiri, actualizate în raport de indicele de inflație la data plății, obligarea pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la înscrierea cuvenitelor mențiuni în cărțile de muncă.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare judecătorilor din cadrul judecătoriilor care au o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, în sumă de 1700 lei, motivat de ocazia sărbătorilor de iarnă.
Au arătat reclamanții că, prin Hotărârea nr. 15 din 23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, s-a constatat existența unei discriminări, conform art. 2 alin. 2, art. 6 lit. c, art. 8 și art. 15 din OG137/2000 republicată.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și a solicitat admiterea acesteia și respingerea acțiunii.
În motivare, a arătat că obiectul acțiunii îl vizează plata unor drepturi salariale datorate de pârâții Ministerul Public și ceilalți ordonatori secundari de credite.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat, prin întâmpinare, respingerea acțiunii ca inadmisibilă și a invocat excepțiile necompetenței materiale a instanței și a lipsei calității procesuale pasive.
Prin sentința nr. 598 din 3 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă s-au respins excepțiile necompetenței materiale a instanței și lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Public și Ministerului Economiei și Finanțelor.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții -, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, pârât și chemat în garanție fiind Ministerul Economiei și Finanțelor.
Au fost obligați pârâții să plătească fiecărui reclamant suma de 1700 lei, cu titlu de despăgubiri, actualizată în funcție de indicele de inflație la data plății.
S-a respins cererea privind efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ce privește excepția invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, s-a reținut că aceasta nu este dată în cauză, câtă vreme, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor ordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din HG208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are ca atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Public de către Ministerul Economiei și Finanțelor, cel dintâi ar fi practic în imposibilitate să achite sumele la care a fost obligat prin prezenta sentință.
În situația în care nu ar fi obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să rectifice bugetul cu sumele necesare reparării prejudiciului suferit de reclamanți, hotărârea judecătorească ar fi lipsită de una dintre cele mai importante funcții ale sale, respectiv puterea executorie.
Potrivit dispozițiilor art. 284 alin. 1 din Codul muncii, coroborat cu dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. c din Codul d e procedură civilă, tribunalele judecă în primă instanță conflictele de muncă, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe. Față de aceste considerente, instanța a respins excepția necompetenței materiale a instanței.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Public, s-a reținut că, față de dispozițiile art. 282 lit. b din Codul muncii, ce reglementează părțile conflictului de muncă, având în vedere și faptul că Ministerul Public are calitate de ordonator principal de credite, acesta justifică calitatea procesuală pasivă în cauză.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că, prin Hotărârea nr. 15 din 23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, s-a stabilit că acordarea unor prime pentru magistrați cu vechime cuprinsă între 0-3 ani constituie acte de discriminare, conform art. 2, alin. 2, art. 6 lit. c, art. 8 alin. 3, art. 19 alin. 4 din OG137/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 195alin. 9 și 10 din OG137/2000, această hotărâre putea fi atacată la instanța de contencios administrativ, hotărârea neatacată constituind de drept titlu executoriu.
Astfel, orice nemulțumiri ar avea pârâtul Ministerul Public în legătură cu stabilirea discriminării raportat la situația de fapt reținută, nu pot fi invocate în prezentul litigiu.
S-a reținut de asemenea că, potrivit Codului muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri (art. 155).
Salariul nu este reprezentat numai de partea fixă și principală - salariul de bază, ci și de adaosuri și sporuri - partea variabilă.
Art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului instituie principiul potrivit căruia tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală, iar OG137/2000 prevede la art. 1 alin. 2 principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, fiind garantată exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la salariu egal pentru muncă egală (art. 1 alin. 2 lit. i).
De asemenea, conform art. 20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
Prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare judecătorilor din cadrul judecătoriilor, care au o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, în sumă de 1700 lei, fapt ce constituie o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare ce încalcă dispozițiile legale în materie și anume art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și OG137/2000.
Instituirea unor astfel de stimulente în favoarea numai a unor categorii de magistrați conduce la aplicarea unui tratament diferențiat care rezidă într-o inegalitate și a unui tratament diferit în ceea ce privește drepturile salariale, creându-se astfel o discriminare în cadrul aceleiași profesii.
Art. 16 alin. 1 din Constituția României a stabilit că "cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
Această egalitate include domeniile în care persoanele își desfășoară activitatea, în aceste domenii nici prin legi sau alte acte normative, nici prin acte de aplicare a normelor juridice nu se poate face vreo discriminare între salariații care trebuie, în condiții identice, tratați în mod identic.
Această discriminare a fost reținută, așa cum mai sus s-a arătat, prin titlu executoriu, de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, consiliu care are rolul de a implementa principiul egalității între cetățeni, prevăzut în Constituția României, în legislația internă în vigoare și în documentele internaționale la care România este parte.
Față de aceste considerente, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâții să plătească reclamanților câte 1700 lei cu titlu de despăgubiri.
Aceste despăgubiri au fost actualizate în raport de indicele de inflație la data plății, în virtutea principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de reclamanți, apreciindu-se că a nu admite asemenea reparare înseamnă a realiza o aplicare limitată a răspunderii.
În ceea ce privește cererea de efectuare a modificărilor corespunzătoare în carnetele de muncă, instanța a reținut că, în conformitate cu art. 1 din Decretul 91/1976 privind carnetele de muncă, acesta este un act oficial prin care se dovedește vechimea în muncă, vechimea neîntreruptă în muncă, vechimea neîntreruptă în aceeași unitate, vechimea în funcție, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de muncă cu condiții deosebite, retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta.
Sumele acordate reclamanților nu au caracterul drepturilor menționate în alin. 1 al Decretului 92/1976, ci au caracterul unor despăgubiri, neexistând obligația menționării în carnetul de muncă.
Ca urmare, instanța a respins cererea de efectuare a modificărilor corespunzătoare în carnetul de muncă ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, primul invocând lipsa calității procesuale pasive, iar cel de-al doilea susținând că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, că greșit a fost respinsă excepția lipsei calității sale procesuale pasive. Ministerul Public nu datorează reclamanților drepturile bănești pretinse, acțiunea lor fiind inadmisibilă în ce-l privește, deoarece nu are la dispoziție alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege.
De asemenea, instanța de fond a ignorat cererea formulată și depusă la termenul din 6.03.2008, prin care Ministerul Publica solicitat instanței introducerea în cauză a Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de chemat în garanție, precum și obligarea acestuia să ia act de necesitatea aprobării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public, care să includă sumele reprezentând pretențiile reclamanților, înlăturând astfel în mod nelegal un mijloc de apărare, obligația de garanție între Ministerul Public și Ministerul Finanțelor Publice existând în temeiul art. 131 pct. 1 din Legea nr. 304/2004 republicată privind organizarea judecătorească, potrivit căreia activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Recursurile, motivate pe dispozițiile art. 304 pct. 3, 4 și 9. pr. civ. sunt întemeiate, însă din următoarele considerente:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că pentru termenul de judecată din data de 6.03.2009, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare și, separat de aceasta, o cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, întemeiată pe dispozițiile art. 115. pr. civ. (filele 14 - 16 dosar fond), solicitând ca prin hotărâre Ministerul Finanțelor Publice să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților. Instanța de fond a dispus citarea Ministerului Finanțelor Publice în această calitate, însă a omis să se pronunțe prin hotărâre asupra conținutului cererii de chemare în garanție, fapt ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
Așa fiind, în raport și de prev. art. 312 alin. 5. pr. civ. ambele recursuri vor fi admise, sentința atacată casată în totalitate și cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, împotriva sentinței nr.598 din 3 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-) și, în consecință:
Casează sentința recurată și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță ( Tribunalul Suceava ).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Jud.fond:;
Ex.2;.28.04.2009
Președinte:Andrianu VirgilJudecători:Andrianu Virgil, Maierean Ana, Gheorghiu Neculai
