Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 432/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 432
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 15 aprilie 2009
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Aștefănesei Petrina Manuela- JUDECĂTOR 2: Pîrjol Năstase Doru
- - - -judecător
- -judecător
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare amânarea pronunțării recursurilor civile promovate de pârâții TRIBUNALUL PRAHOVA și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva deciziei civile nr.1110 din 06 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13 aprilie 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată și care face parte integrantă din prezenta.
- deliberând -
Asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1110/6.09.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosar - s-a dispus:
- respingerea excepției lipsei calității procesual pasive a Tribunalului Prahova invocată prin întâmpinare ca fiind neîntemeiată;
- admiterea în parte a acțiunii formulate și precizate de reclamanții, a, a, a, R, R,n, și în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Prahova și Ministerul Justiției;
- admiterea cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții, și;
- obligarea pârâților Tribunalul Prahova și Ministerul Justiției la plata către fiecare dintre reclamanți și intervenienți a sumei de 1.700 lei reprezentând despăgubiri în temeiul art. 21 din OG137/2000 modificat, în cuantum actualizat în raport de indicele de inflație, începând cu data la care respectiva sumă ar fi trebuit plătită cu titlu de stimulente financiare conform Ordinului MJ 1921/C/2005;
- respingerea capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Tribunalul Prahova, este neîntemeiată, fiind necesar ca și acest pârât să figureze parte în proces pentru opozabilitatea hotărârii, chiar dacă actul normativ contestat este emis de Ministerul Justiției - ordonator principal de credite.
Prin urmare, instanța a respins ca fiind neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Tribunalului Prahova invocată de către acesta pe cale de întâmpinare.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că prin Ordinul Ministerului Justiției nr.1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare în cuantum de 1700 lei judecătorilor din cadrul judecătoriilor care au o vechime cuprinsă între o- 3 ani, impunerea acestei vechimi în funcția de judecător având ca efect împărțirea categoriei socio-profesionale a judecătorilor în două subcategorii: cea a judecătorilor cu vechime în muncă între 0 - 3 ani și cea a judecătorilor cu o vechime de peste 3 ani.
Fundamentarea măsurii de acordare a stimulentelor financiare amintite anterior a fost bazată pe prevederile art. 4 din Normele Interne privind repartizarea fondului constituit prin art.25 din Legea nr.146/1997, aprobate prin Ordinul nr.2404/C/2004, potrivit cărora" principalele criterii de repartizare individuală a stimulentelor sunt: rezultatele meritorii obținute în activitate; respectarea îndatoririlor prevăzute de lege; calificative anuale de foarte bine sau bine; complexitatea sarcinilor de serviciu potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora; celeritatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu; lipsa sancțiunilor disciplinare".
Deși textul art.4 alin.1 din Normele Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25 din Legea nr.146/1997, aprobate prin Ordinul nr.2404/C/2004 nu prevede în mod limitativ criteriile ce stau la baza acordării stimulentelor, enumerarea lor indică în esență o evaluare a activității și performanței judecătorului, iar pentru acordarea acestor stimulente, ordonatorul principal de credite trebuie să țină cont de aceste criterii, la care mai poate adăuga motivat, în legătură strictă cu aceste criterii, și altele.
Or, vechimea în magistratură nu constituie un criteriu prevăzut de art.4 alin.1 din Normele mai sus menționate.
De asemenea, potrivit art.2 din Ordinul Ministerului Justiției nr.1921/C/2005, stimulentele se acordă cu ocazia sărbătorilor de iarnă, reglementate legal, pentru salariații ministerului, personalul care își desfășoară activitatea în aparatul propriu al acestuia, precum și unor categorii din cadrul instanțelor potrivit art.4 al.1 și 3 din Normele Interne.
Se observă, astfel, că, deși Normele Interne prevăd în art.4 alin.1 criteriile sus menționate de acordare a stimulentelor, iar Ordinul Ministrului Justiției face trimitere la aceste norme, art.2 din Ordinul nr.192/C/2005 nu motivează introducerea criteriului de vechime, ci doar acordarea stimulentelor cu ocazia sărbătorilor de iarnă.
Prin urmare, raportând efectele Ordinului de acordare a stimulentelor financiare la definiția discriminării, astfel cum aceasta este reglementată de art.2 din nr.OG137/2000 cu modificările și completările ulterioare, tribunalul a constatat preferința unei categorii socio-profesionale în acordarea stimulentelor, respectiv cea a judecătorilor cu vechime între 0 - 3 ani, acest tratament fiind de natură a aduce atingere folosinței drepturilor economice ale judecătorilor cu vechime în muncă mai mare de 3 ani, recunoscute prin art.6 lit.c din același act normativ, care prevede " discriminarea unei persoane pentru motivul că aparține uneI anumitecategorii sociale, într-un raport de muncă și protecție socială, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, manifestată" prin acordarea altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul ".
Concluzionând, constatând că impunerea criteriului de vechime în magistratură pentru acordarea stimulentelor financiare nu reprezintă o metodă adecvată și necesară pentru atingerea unui scop legitim, contravenind art.16 alin.1 din constituție și art.26 din pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, potrivit cărora " toate persoanele sunt egale în fața legii și au, fără discriminare, dreptul la o ocrotire egală din partea legii" și " legea trebuie să interzică orice discriminare și să garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egală și eficace contra oricărei discriminări.întemeiată pe orice altă împrejurare", tribunalul a admis în parte acțiunea precizată, precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții, și și, pe cale de consecință a obligat pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Prahova la plata către fiecare reclamanți și intervenienți în interes propriu a sumei de 1.700 lei reprezentând despăgubiri în temeiul art.21 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare aprobată și modificată prin Legea nr.27/2004, în cuantum reactualizat în raport cu indicele de inflație, începând cu data la care respectiva sumă ar fi trebuit plătită cu titlu de stimulente financiare, conform Ordinului Ministerului Justiției nr.1921/C/2005.
Totodată, observând că reclamanții, respectiv intervenienții în interes propriu, nu au efectuat cheltuieli cu ocazia prezentului demers judiciar, în baza art.274 Cod procedură civilă, instanța a respins ca fiind neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata unor astfel de cheltuieli.
Împotriva sentinței s-a formulat recurs atât de către Ministerul Justiției cât și de către Tribunalul Prahova, în termen legal, motivat și legal scutit de plata taxelor judiciare, înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. -.
Tribunalul Prahova, în motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, a invocat în esență următoarele:
1. greșit s-a reținut calitatea sa procesual pasivă, în condițiile în care stimulentele acordate din fondul constituit conform art. 25 alin.2 din Legea 146/1997 nu fac parte din salariul de bază și nu se suportă din fondul de salarii, ci sunt lăsate la latitudinea Ministerului Justiției cum se repartizează;
2. caracterul neîntemeiat al pretențiilor formulate față de caracterul neobligatoriu al deciziei -ului.
În recursul Ministerului Justiției, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, s-au invocat următoarele:
- acordarea stimulentelor conform Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/15.decembrie 2005 nu s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor OG137/2000 în condițiile în care nu exista un drept de a fi premiat recunoscut și protejat de lege, ci numai o posibilitate, iar aprecierea îndeplinirii criteriilor de stabilire a beneficiarilor a fost lăsat la latitudinea ordonatorilor de credite;
- asistenții judiciari nu au fost menționați de Ordinul 1921/C/2005 ca beneficiari ai respectivelor stimulente, nu se regăsesc în Hotărârea 15/2006 a -ului de constatare a discriminării și nici nu se găsesc în situații comparabile cu cea a judecătorilor;
- criteriul vechimii nu este un criteriu nelegal, din moment ce art. 4 alin.1 din Normele Interne aprobate prin Ordinul 2404/2004 nu prevede cu titlu limitativ aceste criterii, și oricum nu toți judecătorii cu vechime cuprinsă între 0-3 ani au beneficiat de aceste stimulente.
Prin încheierea din 16.10.2007 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea cererii de abținere colective.
Prin încheierea nr. 2132/31.03.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar -, s-a admis cererea de abținere și s-a trimis cauza la Curtea de Apel Bacău.
Pe rolul acestei instanța cauza s-a înregistrat sub nr. -, iar prin încheierea din 30.06.2008, în temeiul art. II alin.3 din OUG75/2008 cauza a fost scoasă de pe rol și înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție spre competentă soluționare.
La Înalta Curte de Casație și Justiție cauza s-a înregistrat sub nr-, iar prin Decizia civilă nr. 6863/11.11.2008 s-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Bacău reținându-se că față de obiectul dedus judecății nu sunt incidente speței dispozițiile OUG75/2008.
Pe rolul Curții de Apel Bacău cauza s-a înregistrat sub nr-.
Recurentul Ministerul Justiției și Libertăților a înaintat pentru termenul din 23.03.2009 "note de ședință" prin care a solicitat instanței să rețină că actul normativ pe care s-au fondat pretențiile reclamanților și intervenienților - respectiv O,G,137/2000 - au fost declarate neconstituționale prin. 1325/4.12.2008 a Curții Constituționale.
Acestea au fost comunicate și mandatarului comun al reclamanților și intervenienților pentru a le da posibilitatea de a formula eventuale apărări ( fl. 13,15,17 ); nu s-a comunicat un punct de vedere cu privire la aceste note.
Totodată, la termenul din 23.03.2009 instanța a dispus din oficiu a se solicita de la Tribunalul Prahova relații privind calitatea reclamanților și intervenienților, situația fiecăruia de la data angajării, în special perioada lucrată în cursul anului 2005. Cu adresa 1699/1.04.2009 ( fila 22) s-au comunicat relațiile solicitate.
Examinând recursurile în raport de actele și lucrările dosarului, de motivele invocate și de dispozițiile art. 304/1, 312 Cod procedură civilă prezenta instanță constată următoarele:
Într-adevăr, așa cum s-a reținut și la fond, prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/15.12.2005 s-a dispus, avându-se în vedere apropierea sărbătorilor de iarnă din luna decembrie 2005, acordarea din fondul constituit potrivit art. 25 alin.2 din Legea nr. 146/1997, a unor stimulente pentru personalul din sistemul justiției, în baza mai multor criterii, enumerate în mod limitativ. S-a stabilit astfel o valoare individuală medie, diferențiată pe categorii de personal, respectiv 500 lei pentru consilierii de reintegrare socială și supraveghere, 900 lei pentru funcționarii publici, 500 lei pentru personalul contractual și 1700 lei pentru judecători, însă numai pentru cei cu o vechime cuprinsă între 0-3 ani.
Procedând în acest mod pârâtul Ministerul Justiției a aplicat un tratament discriminatoriu între judecătorii cu o vechime de până la 3 ani și reclamanții și intervenienții care aveau o vechime mai mare.
Astfel, deși pârâtul Ministerul Justiției a susținut că predominante în repartizarea stimulentelor au fost criteriile prevăzute în art. 4 alin.1 din Normele interne, în realitate diferențierea a fost realizată în raport de vechimea în funcția de judecător de până la 3 ani. Ori, un astfel de magistrat nu poate fi evaluat obiectiv din perspectiva criteriilor invocate, deoarece nu este posibilă aprecierea unor rezultate meritorii în activitatea unui judecător debutant și nici acordarea de calificative dacă are o vechime mai mică de un an ( având în vedere vechimea impusă de 3 ani și durata cursurilor din cadrul Institutului Național al Magistraturii ). Cu atât mai puțin se poate vorbi despre complexitatea sarcinilor îndeplinite de un judecător stagiar dacă se au în vedere dispozițiile art. 22 alin.1 din Legea nr. 303/2004 modificată, care prevăd că acesta poate soluționa numai anumite categorii de cereri și procese.
De asemenea, susținerea cum că nu toți judecătorii cu o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani a beneficiat de aceste stimulente, nu apare decât strict formală în contextul în care nu este susținută cu măcar o singură probă;
Astfel, suntem în prezența unei vădite discriminări între cei care îndeplinesc criteriile obiective, dar au o vechime mai mare de 3 ani, și cei care le-ndeplinesc " în litera legii iar nu în spiritul ei "( o interpretare logică juridică le poate constata cu ușurință ), dar au vechime mai mică de 3 ani.
Tratamentul discriminatoriu instituit prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/15.12.2005 nu a avut nici un scop legitim, justificat obiectiv, iar metoda de atingere a acestuia nu a fost una adecvată, astfel cum s-a reținut și prin Hotărârea nr. 15 din 23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, invocată de reclamanți.
În acest sens trebuie reținut că, potrivit alin.2 și 4 ale art. 25 din Legea nr. 146/1997, fondul cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției are o reglementare legală, iar repartizarea lui are un caracter anual, contrar celor susținute de pârâtul Ministerul Justiției.
Astfel, întrucât art. 25 alin.4 prevede că disponibilitățile create prin colectarea taxelor de timbru ce nu au fost cheltuite până la sfârșitul fiecărui an, se vor reporta în anul următor în vederea distribuirii lor cu aceeași destinație, reiese că dreptul celor care fac parte din personalul din sistemul justiției, ce îndeplinesc criteriile prevăzute de art. 4 alin.1 din Normele interne, de a beneficia de aceste stimulente, indiferent de vechimea în activitate, reprezintă un premiu anual.
Caracterul de premiu anual neimpozabil reiese și din prevederile art. 5 din Normele interne, care dispun că stimulentele nu fac parte din salariul de bază, nu se suportă din fondul de salarii, iar asupra lor nu se calculează contribuția pentru asigurări sociale, contribuția la fondul pentru plata ajutorului de șomaj și contribuția pentru pensia suplimentară.
Ori, prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005 dreptul de a primi stimulentele prevăzute de art. 25 alin.2 din Legea nr. 146/1997 a fost transformat într-un drept salarial impozabil, ocazional, având caracterul de ajutor social limitat, din moment ce acordarea lui a fost argumentată de apropierea sărbătorilor de iarnă și a vizat un segment redus de personal.
Procedând astfel s-a adus atingere principiului egalității în fața legii care presupune, conform Deciziei nr. 135/05.11.1996 a Curții Constituționale, "instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite ".
Totodată, nu trebuiesc uitate nici prevederile art. 14 din Convenția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale referitoare la interzicerea discriminării, potrivit cărora " reprezintă o încălcare a acestor prevederi, orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoage, fără justificare obiectivă și rezonabilă ", cât și cele reținute de instanța de contencios constituțional care, prin Decizia nr. 1/08.02.1994 a stabilit că "un tratament diferit nu poate fi fost expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice".
Prin urmare, în mod legal s-a reținut că au fost încălcate astfel prevederile art. 1 alin.2 lit. e pct. (i) din nr.OG 137/2000 republicată privitoare la "dreptul la muncă la condițiile de muncă echitabile și satisfăcătoare .la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare", situație în care se justifica a se da eficiență prevederilor art. 27 din același act normativ privind despăgubirea.
Totuși, hotărârea recurată este greșită prin prisma acordării despăgubirii în sumă de 1.700 lei către reclamanta care, în anul 2005, nu a lucrat decât după 24.07.2005 ( după revenirea din concediul de maternitate și îngrijire copil ) conform relațiilor furnizate de Tribunalul Prahova ( fila 22 ); ori dreptul acesteia la stimulent trebuia raportat potrivit dispozițiilor art. 21 din OUG177/2002 ( dispoziție ce se aplică prin analogie și în achitate ) la timpul efectiv lucrat.
De asemenea, în același context, acțiunea privind reclamanta, nu trebuia admisă, aceasta fiind în perioada 25.11.2004 - 1.08.2006 în concediu de maternitate și îngrijire copil ( relații fila 22 ).
În ceea ce-i privește pe reclamanții asistenți judiciari (, și ) soluția pronunțată nu este întemeiată întrucât:
- această categorie profesională nu a fost vizată de Ordinul 1921/2005;
- nu se poate aprecia că li se cuveneau aceleași sume ca și magistraților judecători ( în contextul diferențierilor făcute de ordonatorul principal de credite în respectivul ordin ), din moment ce nu erau în situații analoage ori măcar comparabile magistraților judecători; astfel, drepturile lor - recunoscute ca identice cu cele ale judecătorilor - erau doar cele prevăzute de art. 15 din OUG177/2002 între care nu se regăsea și cel la astfel de stimulente; de asemenea, activitatea lor nu era supusă evaluării, obligațiile și responsabilitățile lor erau diferite, la fel primirea în profesie se realizează în mod diferit;
Prin urmare și acțiunea acestora trebuia respinsă.
În ceea ce privește calitatea procesual pasivă a Tribunalului Prahova, se apreciază că în mod legal s-a respins excepția ce o viza față de calitatea acestuia de ordonator terțiar de credite, de competența sa în a aprecia asupra criteriilor prevăzute de Normele Interne aprobate prin Ordinul 2404/2004 ( așa cum de altfel a susținut și Ministerul Justiției ).
Referitor la respingerea acțiunii pe argumentul că s-au declarat neconstituționale dispozițiile OG137/2000- pe care s-au întemeiat pretențiile deduse judecății - acesta nu va fi însușit de prezenta instanță întrucât:
- în prezenta cauză nu se analizează dacă un act normativ are sau nu caracter discriminatoriu, ci dacă un act unilateral intern al angajatorului - emis în aplicarea unor dispoziții legale - a avut ori nu un astfel de caracter,
- de asemenea, pretenția dedusă judecății nu a presupus desființarea unor norme juridice instituite prin lege și nici crearea în locul lor a altora, ci a impus verificarea respectării limitelor impuse de astfel de norme.
Pentru toate cele reținute, recursurile vor fi admise cu consecința modificării în parte a hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanții, și și admiterii în parte pentru reclamanta numai proporțional cu perioada lucrată în anul 2005.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate și se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Admite recursurile civile promovate de pârâții TRIBUNALUL PRAHOVA și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva deciziei civile nr.1110 din 06 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-.
Modifică în parte hotărârea recurată în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, și ca nefondată.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta în sensul că obligă pârâții Tribunalul Prahova și Ministerul Justiției(actual Ministerul Justiției și Libertăților ) să-i plătească despăgubiri reprezentând stimulentul conform Ordinului Ministerului Justiției nr.1921/C/2005 proporțional perioadei lucrate în anul 2005, actualizat cu indicele de inflație începând cu data la care trebuia plătită.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 15 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- --- - - -
GREFIER,
Red.sent.- /
Red.dec.rec.-
Tehn.- / 3 ex./27.04.2009.
Președinte:Aștefănesei Petrina ManuelaJudecători:Aștefănesei Petrina Manuela, Pîrjol Năstase Doru
