Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 431/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 431
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 15 aprilie 2009
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Aștefănesei Petrina Manuela judecător
- - -- JUDECĂTOR 2: Pîrjol Năstase Doru
- - judecător
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare amânarea de pronunțare a recursurilor civile declarate de pârâtul și reclamantele și împotriva deciziei civile nr.343/A din 10 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13 aprilie 2009 fiind consemnate prin încheierea de ședință din acea dată și care fac parte integrantă din aceasta.
- deliberând -
Asupra recursurilor civile de față constată următoarele:
Prin încheierea din 20.09.2006 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr.4309/2006 s-au dispus următoarele:
S-a admis în parte acțiunea principală de partaj.
S-a admis în parte, în fond, cererea reconvențională.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune.
S-a constatat că valoarea cotei partajabile ce revine fiecărei reclamante-pârâte este de 11517 lei.
S-a atribuit reclamantei-pârâte în deplină proprietate și liniștită posesie următoarele bunuri: o canapea, o măsuță și 2 scaune din lemn de, în valoare totală de 953,53 lei.
S-a atribuit reclamantei-pârâte în deplină proprietate și liniștită posesie următoarele bunuri: un serviciu de 641.7 lei.
S-a constatat că valoarea cotei partajabile ce revine pârâtului-reclamant este de 99 819, 79 lei.
S-a atribuit pârâtului-reclamant în deplină proprietate și liniștită posesie următoarele bunuri: apartamentul situat în B,-.4, județul B, compus din patru camere și dependințe, o canapea, o măsuță și 2 scaune din lemn de, 1 serviciu de ceai de, în valoare totală de 121 252,9 lei.
A fost obligat pârâtul-reclamant la plata de sulte după cum urmează:
- suma de 10563,47 lei către reclamanta-pârâtă;
- suma de 10 875,3 lei către reclamanta-pârâtă.
Au fost compensate cheltuielile de judecată până la concurența sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de reclamantele-pârâte.
Au fost obligate reclamantele-pârâte la plata cheltuielilor de judecată către pârâtul-reclamant, în cuantum de 28,12 lei fiecare.
S-a constatat că defuncta și pârâtul-reclamant - au fost căsătoriți, căsătoria fiind încheiată la data de 05.01.1960, și că au dobândit în timpul căsătoriei, cu o cotă de contribuție de 25% pentru defunctă și de 75% pentru pârât, următoarele bunuri comune: un apartament situat în B,-.4, compus din 4 camere și dependințe, 1 canapea, 1 măsuță și 2 scaune din lemn de, 1 serviciu de ceai din, 2 seturi de tacâmuri din.
S-a constatat deschisă succesiunea defunctei, decedată la data de 16.11.2005, cu ultimul domiciliu în B,-.
S-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei se compune din cota de (25%) din masa bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei cu pârâtul-reclamant -.
S-a constatat că succesiunea este culeasă de reclamantele-pârâte și, în calitate de moștenitori testamentari, și de pârâtul-reclamant -, în calitate de moștenitor legal rezervatar.
S-a dispus reducțiunea testamentului autentificat sub nr.2434/07.07.1998 de BNP" " până la cotitatea disponibilă de din masa succesorală(3/16 din masa partajabilă).
S-a constatat că fiecărei reclamante-pârâte îi revine o cotă de 3/8 din masa succesorală(3/32 din masa partajabilă), iar pârâtului o cotă de din masa succesorală.
S-a constatat că prin raportare la masa partajabilă în integralitatea ei, pârâtul-reclamant are o cotă de 3/16 din aceasta.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
La data de 16.11.2005 a decedat defuncta, cu ultimul domiciliu în B,- (fila 44). Defuncta a fost căsătorită cu pârâtul-reclamant -, căsătoria fiind încheiată la data de 05.01.1960 (fila 31).
Din contractul pentru construirea de locuință proprietate personală nr.93/1973, depus la dosar (fila 42), rezultă că în timpul căsătoriei cei doi soți au dobândit un apartament situat în B,-,. 4, compus din 4 camere și dependințe.
Cu privire la acest apartament, pârâtul-reclamant a solicitat să constate că este bun propriu cu contribuție exclusivă, pe considerentul că suma achitată drept preț pentru apartament a primit-o de la mama sa, care, în anul 1969, i-a dat suma de 300.000 lei, întrucât primise o moștenire din Belgia, de unde aceasta era originară. Instanța apreciază că, potrivit susținerilor pârâtului, din punct de vedere juridic, remiterea acestei sume de bani, s-a făcut cu titlu de donație(dar manual), însă în cauză nu s-a făcut în mod concret proba acestui act juridic. Într-adevăr, din înscrisurile depuse la dosar reiese că mama pârâtului, a primit cu titlu de moștenire o sumă importantă de franci belgieni, însă din nici un înscris nu rezultă destinația pe care acea persoana a dat-o banilor. Acest aspect reiese doar din declarația dată pe onoare de sora pârâtului-reclamant, însă acest înscris nu are valoare probatorie fiind o declarație extrajudiciară, dată de o rudă de gradul II a pârâtului, astfel încât se poate presupune că este subiectivă șipro causa.Împrejurarea că apartamentul a fost achitat integral la data contractării și că suma achitată era mare pentru acea vreme nu semnifică,ipso facto,că toți banii au fost primiți de pârâtul-reclamant de la mama acestuia, întrucât nu exclude posibilitatea ca soții să fi făcut economii de la încheierea căsătoriei și până la achiziționarea apartamentului. În acest context, faptul că defuncta a obținut venituri foarte mici și că a muncit sporadic nu este relevant, întrucât se poate presupune, astfel cum s-a apreciat în doctrină, că munca prestată de defunctă în gospodărie, ca soție casnică, ar fi putut favoriza economisirea banilor de către soți.
Pe de altă parte, martorii audiați în cauză au confirmat că cei doi soți au fost ajutați la ducerea vieții în comun, în mod substanțial, de către părinții pârâtului-reclamant. Din coroborarea declarațiilor martorilor cu înscrisurile de la dosar instanța reține că pârâtul a avut o contribuție majoră la dobândirea apartamentului, însă nu una exclusivă.
În ceea ce privește bunurile mobile, pârâtul-reclamant a susținut că mobilierul din lemn de și din sunt bunuri ale gospodăriei casnice, astfel încât i se cuvin, în calitate de soț supraviețuitor, conform art. 5 din Legea nr. 319/1944. Instanța apreciază că bunurile indicate în acțiune, a căror existență, cu excepția bijuteriilor, nu a fost contestată de pârât, sunt obiecte de lux și, în aplicarea criteriului afectațiunii, nu sunt obiecte casnice obișnuite, necesare ducerii vieții de zi cu zi. De-asemenea, s-a susținut că și aceste bunuri au fost primite de pârât de la mama sa, fiind moștenite de la familia acesteia, neputând fi achiziționate de soți în timpul căsătoriei. Instanța apreciază că, într-adevăr aceste bunuri nu au putut fi procurate din comerț, la data respectivă, și că se poate presupune că au fost primite de la rudele pârâtului din străinătate. Aceste bunuri nu figurează în masa succesorală rămasă de pe urma defunctei (certificat de moștenitor nr. 354/1977), fiind posibil ca defuncta să le fi dat celor doi soți din timpul vieții.
Deși acestea sunt obiecte de lux, dată fiind natura acestora (mobilier și
serviciu de masă), este greu de crezut că intenția defunctei a fost să le dăruiască
doar fiului său. Astfel, este evident că acest cadou a fost făcut ambilor soți, cu
intenția de a-i ajuta și de a le îmbunătăți viața de familie, și se prezumă că a fost
dobândit cu cote egale.
Întrucât cota de contribuție a soților urmează a fi stabilită la totalitatea bunurilor comune ce au format proprietatea devălmașă și nu cu privire la fiecare bun în parte, în raport de cele expuse mai sus, instanța reține că o cotă de contribuție de 25 % pentru defunctă și de 75 % pentru pârâtul-reclamant reprezintă o apreciere justă, reală și echitabilă a contribuției soților la dobândirea bunurilor comune.
În ceea ce privește bijuteriile, doar martora a confirmat că defuncta a deținut un număr mare de bijuterii, fără a putea preciza numărul sau cantitatea, însă declarația acesteia nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, astfel încât instanța nu le va reține în masa partajabilă.
În consecință, masa partajabilă se compune din apartamentul dobândit de soți precum și din următoarele bunuri mobile: 1 canapea, 1 măsuță și scaune din lemn de, 1 set serviciu de ceai din, 2 seturi tacâmuri din, iar masa succesorală rămasă de pe urma defunctei se compune din cota de din masa partajabilă.
Prin testamentul autentificat sub nr. 2434/07.07.1998 de BNP " ", defuncta a testat în favoarea reclamantelor apartamentul bun comun totalitatea bunurilor comune ce se vor găsi în acest imobil la moartea sa. Deși în cuprinsul testamentului se specifică că reclamantele sunt instituite legatare cu titlu particular din modul în care a fost redactat testamentul rezultă intenția defunctei de a da reclamantelor, cu titlu gratuit, totalitatea bunurilor ce se vor găsi în patrimoniul său la data decesului, astfel încât testamentul va fi calificat ca fiind un legat universal. O asemenea calificare a fost dată testamentului de către ambele părți, prin cererile formulate.
Întrucât bunurile indicate în testament erau bunuri comune ale soților la data testării și este vorba de un legat cu titlu universal, rezultă că obiectul acestuia îl reprezintă cota de 1/4 ce revine defunctei din bunurile comune.
Cu privire la testament, pârâtul a solicitat reducțiunea acestuia, invocând pe cale de excepție, pe considerentul că se află în posesia bunurilor. Instanța apreciază că este vorba de o apărare de fond și nu de o excepție propriu-zisă, pe de altă parte reducțiunea se solicită pe cale de o excepție propriu-zisă, iar pe de altă parte reducțiunea se solicită pe cale de excepție de la un comoștenitor când se cere predarea de către acesta a bunurilor testate și care se află în posesia sa, or, în speță, reclamantele nu au solicitat în mod expres predarea bunurilor.
Cererea de reducere a liberalității excesive este întemeiată, întrucât reclamantele-pârâte vin în concurs cu pârâtul-reclamant care, în calitate de soț supraviețuitor, este moștenitor legal rezervatar. În consecință, reclamante pârâte vor culege doar cotitatea disponibilă în cuantum de 3/4 din masa succesorală, respectiv 3/16 din masa succesorală (rezerva pârâtului-reclamant fiind de1/4, conform art. 2 raportat la art. 1, lit. c din Legea nr.319/1944 reclamante îi revine o cotă de 3/32 din masa partajabilă, reprezentând din cotitatea disponibilă, întrucât sunt surori iar legatul se împarte în mod q între acestea.
Pârâtului-reclamant îi revine o cotă dedin masa succesorală, iar prin cumularea acesteia cu cota sa de proprietar codevălmaș, rezultă că are o cotă totală de 13/16 din masa partajabilă.
Pârâtul-reclamant a solicitat, de-asemenea, constatarea caducității totale a testamentului, corelat cu reținerea contribuției sale exclusive la dobândirea bunurilor sale comune. Instanța apreciază că a solicita concomitent reducțiunea unui testament și constatarea caducității totale a acestuia reprezintă un nonsens juridic, deoarece, dacă un legat este caduc în totalitate, este redundant a dispune reducțiunea acestuia, întrucât nu mai produce efecte juridice. Pârâtul a înțeles să invoce caducitatea pe considerentul că bunurile testate, fiind bunuri comune cu contribuția sa exclusivă nu existau în patrimoniul defunctei la data deschide succesiunii. Instanța reține că acest caz de caducitate se aplică doar legatelor cu titlu particular, or, testamentul din speță reprezintă un legat universal care nu poate fi afectat de caducitate.
Este adevărat că, în măsura în care s-a reținut în favoarea pârâtului o cotă de 75 %, aceasta operează ca o caducitate a testamentului, întrucât nu produce efecte decât pentru cota de 25 %.
În consecință, instanța apreciază că prin reținerea unei cote de 25 % și prin reducțiunea testamentului devine inutil a se pronunța în mod expres asupra caducității testamentului.
Prin încheierea din 17.10.2006 pronunțată în același dosar s-a admis sesizarea din oficiu și s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul încheierii de admitere în principiu din data de 20.09.2006, în sensul că paragraful 9 al acestuia va avea următorul conținut:" Constată că prin raportare la masa partajabilă, în integralitatea ei, pârâtul-reclamant are o cotă de 13/16 din aceasta", în loc de "Constată că prin raportare la masa partajabilă, în integralitatea ei, pârâtul-reclamant are o cotă de 3/16 din aceasta", cum din eroare s-a consemnat.
Prin sentința civilă nr.232/12.01.2007 pronunțată de Judecătoria Bacăus -a dispus următoarele:
S-a admis în parte acțiunea principală de partaj formulată de reclamanta și.
S-a admis în parte, în fond, cererea reconvențională.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune.
S-a constatat că valoarea cotei partajabile ce revine fiecărei reclamante-pârâte este de 11517 lei.
S-a atribuit reclamantei-pârâte în deplină proprietate și liniștită posesie următoarele bunuri: o canapea, o măsuță și 2 scaune din lemn de, în valoare totală de 953,53 lei.
S-a atribuit reclamantei-pârâte în deplină proprietate și liniștită posesie următoarele bunuri: un serviciu de 641.7 lei.
S-a constatat că valoarea cotei partajabile ce revine pârâtului-reclamant este de 99 819, 79 lei.
S-a atribuit pârâtului-reclamant în deplină proprietate și liniștită posesie următoarele bunuri: apartamentul situat în B,-.4, județul B, compus din patru camere și dependințe, o canapea, o măsuță și 2 scaune din lemn de, 1 serviciu de ceai de, în valoare totală de 121 252,9 lei.
A fost obligat pârâtul-reclamant la plata de sulte după cum urmează:
- suma de 10563,47 lei către reclamanta-pârâtă;
- suma de 10 875,3 lei către reclamanta-pârâtă.
Au fost compensate cheltuielile de judecată până la concurența sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de reclamantele-pârâte.
Au fost obligate reclamantele-pârâte la plata cheltuielilor de judecată către pârâtul-reclamant, în cuantum de 28,12 lei fiecare.
În expozitivul sentinței s-au reținut următoarele considerente:
Prin expertize efectuate în cauză, au fost evaluate bunurile mobile la suma de 1595,23 lei, iar apartamentul la suma de 121.252,9 lei.
În consecință, valoarea totală a masei partajabile este de 122.847,9 lei, iar masa succesorală are o valoare de 30.711, 97 lei. Cuantumul valoric al cotelor ce revin pârâților, astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu este de 11.517 lei pentru fiecare reclamantă și, respectiv, de 99.819,79 lei pentru pârât (prin cumularea cotei succesorale cu cota de 75% din bunurile comune).
În acest sens, instanța constată că obiecțiunile la raportul de expertiză tehnică construcții formulate de reclamante sunt întemeiate. Astfel, expertul a calculat greșit valoarea cotelor ce revin reclamantelor, aplicând o cotă de 3/32 din masa succesorală, or reclamantelor le revine o cotă de 3/8 din masa succesorală (cota de 3/32 trebuie raportată la întreaga masă partajabilă).
Față de dispozițiile art.728 Cod civil, instanța a admis în parte, în fond, cererea principală și cererea reconvențională și a dispus sistarea stării de indiviziune.
La formarea și atribuirea loturilor instanța a avut în vedere principiul efectuării împărțelii în natură, conform art.675 ind.5, al.2 Cod procedură civilă, precum și criteriile prevăzute de art.673 ind.10 Cod procedură civilă.
Deoarece valoarea cotei ce revine pârâtului-reclamant este mai mare, instanța a atribuit acestuia imobilul apartament, iar reclamantelor le va atribui mobilierul din lemn de și, respectiv serviciul de ceai și tacâmurile de.
Pentru completarea valorică a loturilor atribuite reclamantelor, a fost obligat pârâtul-reclamant la plata de sulte.
Prin încheierea din 19.02.2007 pronunțată în același dosar s-a îndreptat din oficiu eroarea materială strecurată în dispozitivul sentinței civile nr.232/12.01.2007, în sensul că în paragrafele 6 și, respectiv,8 vor avea următorul conținut:"Atribuie reclamantei-pârâte în deplină proprietate și liniștită posesie următoarele bunuri: un serviciu de ceai din și 2 seturi de tacâmuri din, în valoare totală de 641.7 lei.
Atribuie pârâtului-reclamant în deplină proprietate și liniștită posesie următoarele bunuri: apartamentul situat în B,-,.4, județul B, compus din 4 camere și dependințe, în valoare totală de 121 252,9 lei" în loc de " Atribuie reclamantei-pârâte în deplină proprietate și liniștită posesie următoarele bunuri: un serviciu de 641.7 lei.
Atribuie pârâtului-reclamant în deplină proprietate și liniștită posesie următoarele bunuri: apartamentul situat în B,-,.4, județul B, compus din 4 camere și dependințe, o canapea, o măsuță, și 2 scaune din lemn de, 1 serviciu de ceai de, în valoare totală de 121 252,9 lei" cum din eroare s-a consemnat.
Împotriva sentinței civile au promovat apel reclamantele și și pârâtul.
În rezumarea motivelor de apel, reclamantele rețin că există contradicții între considerente și dispozitivul sentinței civile apelate, instanța a încălcat principiul disponibilității admițând în parte cererea reconvențională, deși se solicitase constatarea caducității acestuia, s-a acordat cota majorată de contribuție de 75 % deși aceasta cotă majorată nu s-a solicitat; față de soluția primei instanțe compunerea loturilor și valoarea sultelor nu trebuie să fie ceea din cuprinsul motivelor de apel.
Apelantul - pârât - critică atât încălcarea de admitere în principiu, cât și sentința pronunțată pe fondul cauzei și a cererii de îndreptare eroare materială sub aspectul competenței mesei de partaj și reținerea de bun comun a apartamentului partajat precum și a bunurilor mobile contestarea caducității legatului pe care însă nu o dispune, precum și sub aspectul valorii sultelor și a cheltuielilor de judecată reținute.
Apelantul-pârât nu și-a motivat în drept calea de atac promovată.
Prin decizia civilă nr.343/A/ 10.11.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- s-au dispus următoarele:
S-au admis apelurile civile declarate de apelanții - reclamanți domiciliată în G,-, -.A,.5, jud. G și în G,-, - 14A,.l,.5, jud. G și -domiciliată în G,-, - 3/14,.A,. 19, jud. G și în G,-, - 14A,.l,.5, jud. G și apelantul - pârât --domiciliat în B, str. -,.5,.4, județul B - B și în B, str. -,.7,.4, jud. B împotriva încheierii de admitere în principiu și a sentinței civile nr. 232/12.01.2007 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. -.
S-a schimbat în parte sentința civilă apelată sub aspectul valorii mesei de partaj, a loturilor, sultelor și a cheltuielilor de judecată, în sensul că:
S-a constatat că valoarea mesei partajabile este de 249.249 lei în loc de 122.847,9 lei.
S-a constatat că valoarea cotei partajabile ce revine fiecărei reclamante -pârâte este de 23.367 lei în loc de 11.517 lei (3/32 din valoarea mesei partajabile).
S-a atribuit reclamantei - pârâte: o canapea, o măsuță și 2 scaune din lemn în valoare de 950 lei în loc de 953,53 lei.
S-a atribuit reclamantei - pârâte: un serviciu ceai și 2 seturi tacâmuri în valoare de 650 lei în loc de 641,7 lei.
S-a constatat că valoarea cotei partajabile ce revine pârâtului - reclamant este de 202.514 lei în loc de 99.819,79 lei.
S-a atribuit pârâtului - reclamant apartamentul situat în B- în valoare de 247.649 lei în loc de 21.252,9 lei.
A fost obligat pârâtul - reclamant la plata de sulte după cum urmează:
- suma de 22417 lei către reclamanta;
- suma de 22717 lei către reclamanta.
Au fost compensate cheltuielile de judecată până la concurența sumei de 250 lei în loc de 200 lei.
Au fost obligate reclamantele pârâte să plătească pârâtului - reclamant fiecare câte 541,12 lei cheltuieli de judecată.
S-au menținut celelalte dispoziții.
S-au compensat cheltuielile de judecată în apel până la concurența sumei de 3300 lei.
Au fost obligate apelantele - recurente să plătească apelantului-pârât câte 563,94 lei cheltuieli de judecată în apel.
Considerentele reținute de instanța de apel au fost următoarele:
Valoarea masei de partaj a fost stabilită având în vedere concluziile raporturilor de expertiză efectuate în apel - expertiza (expertiză la imobil fila 165) cu mențiunea că în ceea ce privește expertiza imobil instanța a reținut valoarea de 247.649 lei apreciind că această valoare corespunde stării materiale actuale a apartamentului luând în considerare suprafața, amplasamentul, îmbunătățirile, vechimea acestuia.
Instanța a atribuit în baza art. 6739Cod procedură civilă în lotul apelantei - reclamante o canapea, o masă și 2 scaune din lemn de, apelanta reclamantă un serviciu ceai și 2 seturi tacâmuri de, iar apelantului - pârât imobilul apartament.
În baza art. 6736Cod procedură civilă pârâtul-reclamant a fost obligat la plata de sulte către reclamantele-pârâte iar compensarea cheltuielilor de judecată dovedite pentru instanța de fond a fost realizată până la concurența sumei de 250 lei urmând ca reclamantele-pârâte să fie obligate la plata cheltuielilor de judecată către pârâtul-reclamant proporțional cu cote parte ce le revine din moștenire astfel cum a fost reținută de instanța de fond.
Apărările reclamanților pârâți făcute prin motivele de apel, cu privire la contradicțiile dintre considerente și dispoziții, admiterea în parte a cererii reconvenționale, a încălcării principiului disponibilității prin stabilirea unei cote de 75 % în favoarea pârâtului reclamant nu pot fi primite:
- deși se invocă existența contradicției între considerente și dispoziții, apelantele- reclamante nu precizează în ce constă aceste considerente, astfel încât instanța de control judiciar să poată verifica temeinicia apărării formulate, hotărârea instanței de fond poate fi pusă în executare, având precizată în mod expres componența loturilor fiecărui dintre succesibil, valoarea sultelor și a cheltuielilor de judecată datorate;
- admiterea în parte a cererii reconvenționale cu privire la reducțiunea testamentului s- făcut în limitele solicitării părților litigante avându-se în vedere natura și consecințele juridice ale celor două instituții invocate: reducțiunea și caducitatea;
- prezumția dobândirii în cote egale a bunurilor în timpul căsătoriei de către soți este o prezumție relativă ce poate fi răsturnat prin probatoriul administrat în cauză: înscrisurile, martorii audiați precum și interogatoriul luat pârâților au format convingerea instanței asupra cotei de contribuție de 75 % în favoarea soțului supraviețuitor, în acest sens nu poate fi primită apărare apelanților -reclamanți că instanța s-a pronunțat asupra cererii ce nu s-a soluționat motivat și de faptul că prin intermediul cererii reconvenționale soțul supraviețuitor a solicitat instanței să se constate că are o contribuție exclusivă de 100 % asupra bunurilor.
În considerarea motivelor expuse mai sus a fost respins motivul de apel formulat de apelantul - pârât reclamant cu privire la cota și de contribuție la dobândirea în special a apartamentului.
Instanța de fond nu a schimbat natura juridică a legatului, din legat cu titlu particular legat cu titlu universal, acest fapt rezultând din conținutul testamentului calificarea juridică a actului se realizează după conținutul acestuia și nu după denumirea pe care părțile înțeleg să o atribuie înscrisului.
Calitatea de bun propus a bunurilor mobile rezultate din natura de lux a acestora nu a fost dovedită, simple împrejurări că aceste proveneau de la mama soțului supraviețuitor coroborate cu destinația acestora - mobila din lemn de și ărie conferă acestor bunuri calitatea de bunuri comune.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen toate părțile. Recursurile au fost motivate prin cererile de recurs.
Criticile pârâtului-reclamant au fost în esență următoarele:
Ambele instanțe de fond au reținut în mod greșit doar pe baza declarației martorei că apartamentul este bun comun al soților și că bunurile mobile cerute a fi partajate sunt bunuri comune, fiind bunuri de lux.
Apartamentul a fost dobândit în timpul căsătoriei doar cu banii proveniți din vânzarea unor bunuri din Belgia de către mama sa,.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă contrariul și anume că mama sa a înțeles să- l gratifice doar pe el și nu ambii soți.
Testamentul întocmit de defunctă a fost cu titlu particular și nu un legat universal cum au reținut instanțele de fond.
Bunurile mobile solicitate a fi partajate nu puteau fi bunuri comune deoarece pe de o parte nu erau în comerț, iar pe de altă parte acestea au fost primite prin donație(dar manual) de la mama sa.
Valoarea corectă a apartamentului este cea din expertiza întocmită de expert.
În drept motivele de recurs invocate de recurent se circumscriu motivelor prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Criticile recurentelor-reclamante au fost în rezumat următoarele:
Instanța trebuie să rețină valoarea apartamentului astfel cum a fost acesta determinat de expert prin metoda comparației și nu metoda costurilor.
Cotele succesorale au fost greșit calculate de către cele 2 instanțe de fond, fapt ce a condus la diminuarea sultelor cuvenite lor.
Atât pârâtul-reclamant, cât și reclamantele-pârâte au depus întâmpinare la recurs.
Nu au fost administrate probe noi în recurs.
Doar recursul declarat de pârâtul-reclamant este fondat pentru considerentele ce succed:
Prima instanță și instanța de apel au reținut în mod greșit, contrar probatoriului administrat în cauză și dispozițiilor art.31 lit.b și f din Codul familiei că apartamentul și bunurile mobile partajate sunt bunuri comune și nubunuri proprii.
În cazul apartamentului prima instanță a apreciat că acesta este bun comun și nu propriu pe baza unei prezumții simple(judecătorești) și anume că nu se poate exclude posibilitatea ca soții să fi făcut economii de la încheierea căsătoriei și până la achiziționarea apartamentului și că se poate presupune că munca prestată de defunctă în gospodărie ca soție casnică ar fi putut favoriza economisirea banilor de către soți.
Raportând aceste două prezumții la întregul probatoriul administrat în cauză Curtea constată că acestea sunt necorespunzătoare deoarece pe de o parte nu s-a dovedit în cursul procesului că în perioada cuprinsă între momentul încheierii căsătoriei și momentul achiziționării apartamentului soții ar fi obținut venituri îndestulătoare care le-ar fi permis să facă și un minim de economii bănești, iar pe de altă parte suma primită de pârâtul-reclamant de la mama sa a fost considerabilă (cu mult mai mare decât valoarea totală a prețului apartamentului) și expediată nu cu mult timp înainte ca soții să fi formulat cererea pentru construirea apartamentului(intervalul de timp a fost de aproximativ patru ani).
Atâta timp cât nu se dovedește contrariul și anume că dispunătorul a prevăzut că bunurile donate în timpul căsătoriei să fie comune legea prezumă relativ(art.31 lit.b Codul familiei) că aceste bunuri nu sunt comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soț.
Probatoriul administrat în cauză nu confirmă un astfel deanimusdonandidin partea donatoarei. Dimpotrivă, având în vedere faptul că relațiile dintre aceasta și noră nu erau prea calde conform declarației martorei audiate în cauză se poate prezuma că aceasta a înțeles să-l gratifice doar pe fiul ei.
Odată stabilit că banii primiți de la erau bun propriu și nu bun comun se impune, a concluziona că apartamentul achiziționat în totalitate cu acești bani este la rândul său bun propriu și nu comun conform art.31 al.f din Codul familiei.
Refereitor la bunurile mobile reținute ca făcând parte din masa de partaj prin Curtea constată că ambele instanțe de fond au pronunțat o soluție nelegală încălcând dispozițiile art.31 lit. b din Codul familiei.
Ținând cont de vechimea și valoarea mai ales sentimentală a acestora (bunuri care au aparținut autorilor pârâtului-reclamant) Curtea apreciază că nu se poate concluziona că prezumția legală prevăzută de art.31 lit.b din Codul familiei a fost răsturnată prin probatoriul administrat în cauză.
Și în cazul acestor bunuri prezumția primei instanțe, însușită de instanța de apel este tot necorespunzătoare ("este greu de crezut că intenția defunctei a fost să le dăruiască doar fiului ei").
Toate bunurile cerute a fi partajate prin acțiune fiind bunuri proprii și nu comune se impunea ca instanțele de fond să constate că acestea nu sunt partajabile și în consecință să respingă ca nefondată acțiunea principală de partaj.
Cât privește calificarea juridică a testamentului autentic făcut de soția pârâtului-reclamant după obiectul acestuia, Curtea constată că acesta este un legat cu titlu particular și nu un legat universal sau cu titlu universal față de interpretarea literală a acestuia și de faptul că acesta a fost făcut în fața unui notar public care este de presupus că a consemnat în mod fidel din punct de federe juridic voința testatorului făcând mențiunea la redactarea testamentului"înțelege să le instituielegatare cu titlu particular".
Fiind un legat cu titlu particular(conferind vocație succesorală lamaimulte bunuri singulare), iar bunurile care nu au existat cel puțin în parte (în ceea ce privește bunurile din acțiunea de partaj)la momentul deschiderii succesiunii fiind bunurile proprii ale altei persoane, recte ale soțului supraviețuitor acesta este caduc parțial, fiind lipsit în parte de obiect.
Nu poate fi declarat caduc în totalitate deoarece nu s-a dovedit că toate bunurile mobile ce s-au găsit în apartament la momentul deschiderii succesiunii au fost doar cele din acțiunea de partaj. Dimpotrivă vizualizând planșele foto depuse la dosar se poate presupune în mod rezonabil că în apartament la acel moment existau și alte bunuri mobile cum ar fi: mobilier, perdele etc.
În condițiile în care cererea de reducțiune a testamentului a vizat numai bunurile menționate în acțiunea de partaj, iar soluția legală și temeinică în ceea ce privește acțiunea principală de partaj este de respingere și nu de admitere așa cum s-a arătat mai sus, acest capăt de cerere din cererea reconvențională urmează a fi respins ca rămas fără obiect.
Motivele de recurs care vizează întinderea cotelor succesorale și valoarea masei de partaj nu vor mai fi analizate de către instanța de recurs deoarece acest demers este inutil față de soluția de respingere ca nefondată a acțiunii principale de partaj.
Pentru considerentele expuse, văzând și dispozițiile art.1203 cod civil și ale art.274 Cod procedură civilă Curtea va dispune:
Respingerea recursului ca nefondat declarat de reclamantele-pârâte.
Admiterea recursului declarat de pârâtul-reclamant - și în consecință:
Modificarea în parte decizia recurată în sensul că:
Respingerea ca nefondat apelul declarat de reclamantele-pârâte.
Menținerea dispoziția din decizie cu privire la admiterea apelului declarat de pârâtul-reclamant.
Schimbarea în parte încheierea de admitere în principiu pronunțată la 20.09.2006 și sentința apelată în sensul că:
Respingerea acțiunea principală de partaj ca nefondată.
Menținerea mențiunile din cele două hotărâri judecătorești referitoare la admiterea în parte în principiu și în fond a cererii reconvenționale.
Constatarea ca fiind caduc în parte testamentul autentificat nr.2434/7.07.1998 încheiat la." " cu privire la bunul mobil (apartament) și bunurile mobile: 1 canapea, 1 măsuță și 2 scaune de, 1 serviciu de ceai din și 2 seturi de tacâmuri din.
Respingerea capătul de cerere din cererea reconvențională având ca obiect reducțiunea testamentului autentificat.
Schimbarea în tot încheierile de îndreptare eroare materială din17.10.2006și 19.02.2007în sensul că respinge sesizările din oficiu cu privire la îndreptarea erorilor materiale strecurate în dispozitivul -ului, respectiv în dispozitivul sentinței apelate.
Obligarea reclamantele-pârâte să plătească pârâtului-reclamant suma de 689 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la prima instanță proporțional cu pretențiile aduse.
Obligarea apelantele-reclamante să plătească apelantului-pârât suma de 2344 lei cu titlu de cheltuieli de judecată proporțional cu schimbarea în parte a sentinței apelate.
Obligarea recurentele-reclamante să plătească recurentului-pârât suma de 2100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată proporțional cu modificarea în parte a deciziei recurate.
Respingerea cererii reclamantelor-pârâte de obligare a pârâtului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată de la prima instanță, apel și recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele și împotriva deciziei civile nr.343/A din 10 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Admiterea recursului declarat de pârâtul-reclamant - și în consecință:
Modifică în parte decizia recurată în sensul că:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantele-pârâte.
Menține dispoziția din decizie cu privire la admiterea apelului declarat de pârâtul-reclamant.
Schimbă în parte încheierea de admitere în principiu pronunțată la 20.09.2006 și sentința apelată în sensul că:
Respinge acțiunea principală de partaj ca nefondată.
Menține mențiunile din cele două hotărâri judecătorești referitoare la admiterea în parte în principiu și în fond a cererii reconvenționale.
Constată caduc în parte testamentul autentificat nr.2434/7.07.1998 încheiat la." " cu privire la bunul mobil (apartament) și bunurile mobile: 1 canapea, 1 măsuță și 2 scaune de, 1 serviciu de ceai din și 2 seturi de tacâmuri din.
Respinge capătul de cerere din cererea reconvențională având ca obiect reducțiunea testamentului autentificat.
Schimbă în tot încheierile de îndreptare eroare materială din17.10.2006și 19.02.2007în sensul că respinge sesizările din oficiu cu privire la îndreptarea erorilor materiale strecurate în dispozitivul -ului, respectiv în dispozitivul sentinței apelate.
Obligă reclamantele-pârâte să plătească pârâtului-reclamant suma de 689 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la prima instanță proporțional cu pretențiile aduse.
Obligă apelantele-reclamante să plătească apelantului-pârât suma de 2344 lei cu titlu de cheltuieli de judecată proporțional cu schimbarea în parte a sentinței apelate.
Obligă recurentele-reclamante să plătească recurentului-pârât suma de 2100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată proporțional cu modificarea în parte a deciziei recurate.
Respinge cererea reclamantelor-pârâte de obligare a pârâtului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată de la prima instanță, apel și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- --- - - -
-
GREFIER,
Red.sent.-
Red.dec..- /
Red.dec.rec.-
Tehn.- / 3 ex./13.05.2009.
Președinte:Aștefănesei Petrina ManuelaJudecători:Aștefănesei Petrina Manuela, Pîrjol Năstase Doru
