Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 434/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 434
Ședința publică din 14 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Neculai
JUDECĂTOR 3: Sas Laura
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului, cu sediul în mun. S,-, județul S și Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 4 din 19 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților recurenți, reprezentanții pârâților intimați Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Suceava, reclamanții intimați G, -, și intervenientul intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând că recursurile se află în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acestea.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Suceava, înregistrată sub nr. 2205/86 din 18.04.2008, reclamanții G, -, - și au solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Suceava și Ministerul Economiei și Finanțelor B, să se dispună obligarea primilor trei pârâți la plata despăgubirilor aferente sporului de vechime în muncă datorat pentru perioada noiembrie 2000 - iunie 2003, reactualizate în funcție de creșterea inflației, precum și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la alocarea sumelor necesare plății drepturilor salariale pretinse.
Motivând acțiunea, reclamanții au arătat că, potrivit art. 2 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților și art. 3 din nr.OUG 177/2002, s-a stabilit că, pentru activitatea desfășurată, magistrații au dreptul la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită pe funcții, în raport de nivelul instanțelor și vechimea în magistratură, iar în temeiul art. 31 din legea enunțată, pentru vechimea în muncă erau îndreptățiți la acordarea sporului de vechime de până la 25%, corespunzător timpului efectiv lucrat. Cu toate că acest spor a fost prevăzut pentru magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție și pentru personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, în mod discriminatoriu acest spor nu a mai fost acordat magistraților din cadrul judecătoriilor, tribunalelor și curților de apel.
Au fost invocate dispozițiile art.18 din Codul Muncii, aprobat prin Legea nr. 10/1972, potrivit cărora, dreptul persoanelor încadrate în muncă nu pot forma obiectul unor tranzacții, limitări sau renunțări, art. 5 din Codul Muncii aprobat prin Legea nr. 53/2003 nr.OG 137/2000, decizia nr. XXXVI din 7.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, art.16 din Constituția României și art. 14 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu intervenientul, magistrat pensionar începând cu 15.11.2005, care a solicitat obligarea pârâților la plata despăgubirilor constând în sporul de vechime pentru perioada 1.11.2000 - 4.12.2003, reactualizate cu rata inflației, precum și obligarea Ministerului Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, reiterând motivele prezentate prin acțiunea reclamanților.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, invocând dispozițiile art. 1 și 12 din Decretul nr. 167/1958, precum și dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003, susținând că nu se justifică nici actualizarea la rata inflației, față de prevederile art. 1088 Cod civil.
Față de cererea de intervenție în interes propriu formulată în cauză, a solicitat respingerea acesteia, considerând că nu sunt întrunite cerințele art. 49 alin. 1 Cod procedură civilă.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că, în raport de obiectul litigiului, drepturile și obligațiile se derulează numai între angajat și angajator, iar competența de a iniția eventuale proiecte de rectificare bugetare pentru plata drepturilor salariale revine Ministerului Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, în raport de dispozițiile art. 6 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.
Tribunalul Suceava, prin încheierea din 23.06.2008, a dispus scoaterea cauzei de pe rol, cu trimiterea spre competentă soluționare Curții de APEL SUCEAVA, față de prevederile art. II alin. 2 din nr.OUG 75 din 11.06.2008.
Prin sentința civilă nr. 4 din 19 ianuarie 2009, Curtea de APEL SUCEAVA - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și excepția prescripției dreptului la acțiune formulată de Ministerul Justiției.
A admis acțiunea reclamanților G, -, - și.
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Suceava să plătească reclamanților despăgubiri aferente sporului de vechime în muncă pentru perioada noiembrie 2000 - iunie 2003, reactualizate la rata inflației până la plata efectivă.
A admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul și a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Suceava să plătească intervenientului despăgubiri aferente sporului de vechime în muncă pentru perioada noiembrie 2000 - 4.12.2003, reactualizate în funcție de rata inflației, până la plata efectivă.
A obligat pârâtul Ministerul Finanțelor să aloce fondurile necesare pentru plata despăgubirilor datorate reclamanților și intervenientului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor s-a constatat că, potrivit art. 131 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, instanțele și parchetele sunt instituții finanțate de la bugetul de stat, iar potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, acest pârât elaborează proiectul bugetului de stat, precum și proiectul de rectificare bugetară.
Drept consecință, nefiind întemeiată, a fost respinsă excepția privind lipsa legitimității procesuale pasive.
Cât privește excepția prescripției dreptului la acțiune, deși pârâtul Ministerul Justiției invocat dispozițiile art. 1 și 12 din Decretul 167/1958 și dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii, conform cărora cererile pentru soluționarea unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația conflictelor de muncă având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate, aceste prevederi trebuie coroborate cu dispozițiile art. 166 alin. 2 din Codul Muncii, care stabilește expres că termenul de prescripție este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau cele derivând din plata salariului, dar și cu dispozițiile legislației civile, în măsura în care nu sunt incompatibile specificului raporturilor de muncă conform art. 295 din Codul Muncii.
Conform art. 16 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, prescripția se întrerupe și în cazul în care intervine recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, efectul întreruperii termenului de prescripție constând, conform art. 17 alin. 1 și 2 din același act normativ, în ștergerea prescripției începute înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o și începerea unui nou termen de prescripție.
Ori, în cauză, au intervenit mai multe acte de întrerupere a cursului prescripției, prin diferite acte emise de Ministerul Justiției, respectiv prin Ordinul nr. 903/C din 18.03.2003 al Ministrului Justiției s-a constituit Comitetul mixt de soluționare a problemelor de natură salarială a magistraților, Ministerul Justiției efectuând diferite demersuri la Ministerul Finanțelor Publice pentru alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale restante, iar prin Ordinul nr. 3/C din 11.01.2005, același pârât a dispus calcularea și centralizarea sumelor datorate magistraților din cadrul organelor autorității judecătorești, inclusiv pentru cei care nu dețineau titluri executorii (anexele 1-18 la ordin).
Totodată, se constată că prin nr.HG 232/2005, publicată în nr. 273/2005, act normativ cu putere de lege, producând efecte erga omnes, a fost aprobată Strategia de reformă a sistemului judiciar pe anii 2005 - 2007 și Planul de acțiune pentru implementarea Strategiei de reformă pentru perioada specificată, iar prin Cap. VI pct. 3.2 din anexa 2 s-a stabilit măsura plății drepturilor salariale restante și diminuarea discriminărilor salariale pentru personalul din domeniul autorității judecătorești, inclusiv pentru cei care nu dețineau titluri executorii cu scadența de plată în luna decembrie 2005, măsură preluată și în Angajamentul perfectat cu ocazia încheierii negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană, obligația de plată a drepturilor salariale restante și salarizarea adecvată și nediscriminatorie a magistraților și personalului auxiliar de specialitate constituind o prioritate cuprinsă în planul de acțiune pentru anii 2005-2007.
Față de aceste considerente, a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de Ministerul Justiției.
Pe fondul cauzei s-a constatat că, potrivit art. 33 alin. 1 și 2 din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, pentru vechimea în muncă, personalul beneficiază de un spor de vechime de până la 25%, calculat la salariul de bază brut corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru, spor de vechime care se plătește cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a împlinit vechimea în muncă.
Prin OG83/2000, art. 1 pct. 32 s-a introdus aliniatul 3, care dispunea că prevederile art. 33 alin. 1 și 2 nu sunt aplicabile magistraților.
Prin decizia nr. XXXVI din 7 mai 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a stabilit că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă în cuantumul prevăzut de lege.
Art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă prevede că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanță.
Față de aceste motive, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâții să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de vechime în muncă datorat pentru perioada noiembrie 2000 - iunie 2003, actualizat în funcție de indicele de inflație la data plății.
În temeiul art. 49 Cod procedură civilă, a fost admisă și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul, fiind menținute aceleași considerente față de excepția lipsei calității procesuale pasive sau a prescripției dreptului la acțiune, precum și incidența deciziei nr. XXXVI/2007 prin care s-a admis recursul în interesul legii cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art. 33 alin.1 din Legea 50/1996, art. 1 pct. 32 din nr.OG 83/2000 și art. 50 din nr.OUG177/2002, fiind admisă și acțiunea intervenientului pentru plata sporului de vechime în muncă pentru perioada noiembrie 2000 - 4 decembrie 2003, actualizat cu rata inflației.
Actualizarea cu indicele de inflație a fost justificată de necesitatea realizării unei corelații dintre salariul real și salariul nominal de care reclamanții și intervenientul ar fi beneficiat la momentul în care angajatorul datora drepturile salariale și momentul în care aceste sume ar intra efectiv în patrimoniul beneficiarilor pentru atenuarea efectelor inflației.
Având în vedere că, potrivit art. 131 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 instanțele judecătorești sunt instituții finanțate de la bugetul statului, Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat la alocarea fondurilor necesare plății despăgubirilor salariale constând în sporul de vechime, cu actualizare la rata inflației în raport de prevederile Legii nr. 500/2002 și nr.OG 22/2002, aprobat prin Legea nr. 288/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin reprezentant Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S și Ministerul Justiției și Libertăților, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, primul susținând că, greșit a fost obligat să aloce sumele necesare plății drepturilor salariale, în raport de obiectul litigiului, drepturi și obligații existând numai între angajator și angajat, Ministerul Finanțelor Publice neavând calitatea de ordonator principal de credite, obligația sa constând doar în aprobarea statelor întocmite de ordonatorii de credite.
Ministerul Justiției a invocat incidența disp. art. 304 pct. 9. pr. civ. apreciind că sentința a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, dreptul la acțiune al reclamanților fiind prescris, având în vedere disp. art. 1 și 12 din Decretul 167/1958 și art. 283 al. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003.
Motivul de întrerupere a cursului prescripției reținut de prima instanță, constând în pretinsa recunoaștere a drepturilor solicitate și curgerea unui nou termen de prescripție nu este fondat, actele enumerate neavând caracterul unor acte de recunoaștere, în sensul art. 16 din Decretul 167/1958. Cum nu există nici o recunoaștere expresă și neîndoielnică din partea pârâtului, în prezenta cauză, nu devin aplicabile disp. art. 16 din Decretul 167/1958.
Cât privește Decizia 36/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recursul în interesul legii, aceasta produce efecte numai pentru viitor, neavând vreo influență asupra cursului prescripției extinctive.
Recursurile sunt nefondate.
Întemeiat instanța de fond a constatat că Ministerul Finanțelor are calitate procesuală în cauză, față de disp. art. 131 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 republicată, potrivit cărora, instanțele și parchetele sunt finanțate de la bugetul de stat, Ministerul Finanțelor fiind cel care elaborează proiectul bugetului de stat și proiectul de rectificare bugetară și fiind obligat, potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, să vireze fondurile necesare plății drepturilor salariale.
Referitor la motivul de recurs invocat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților privitor la respingerea greșită a excepției prescrierii dreptului la acțiune, se constată a fi deasemeni nefondată, ținând seama de disp. art. 166 alin. 2 Codul Muncii, care stabilește expres că termenul de prescripție este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau cele derivând din plata salariului.
Actele normative invocate de instanța de fond în considerentele hotărârii atacate, considerate ca fiind de natură să întrerupă cursul prescripției, se constituie într-o recunoaștere din partea debitorului a drepturilor salariale sau derivând din salariu, cum sunt și cele care fac obiectul prezentei cauze.
Față de cele reținute, nefiind date motive de nelegalitate a sentinței și nici motive de casare de ordine publică, în temeiul art. 312 alin. 1. pr. civ. recursurile vor fi respinse ca nefondate.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului și Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței nr. 4 din 19 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Jud.fond.;
Ex.2
30.04.2009
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Gheorghiu Neculai, Sas Laura
