Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 437/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 437/R/2010
Ședința publică din data 23 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 3: Dana Cristina
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 3089 din 05.11.2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- privind și pe pârâții intimați CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL CLUJ și MINISTERUL JUSTIȚIEI, precum și pe reclamanții intimați, -, -, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale ale personalului din justiție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 18 februarie 2010 intimatul Ministerului Justiției a transmis prin fax la dosar întâmpinare. Același înscris este înregistrat la data de 22.02.2010, urmare comunicării lui prin poștă.
Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsa părților de la dezbateri, instanța apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3089 din 5 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a espins excepția necompetenței materiale a instanței invocată de către pârâtul Ministerul Justiției.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
S-a respins acțiunea formulată de către reclamanții, -, -, în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL CLUJ, MINISTERUL JUSTITIEI și CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect un conflict de drepturi.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata către fiecare reclamant a echivalentului stimulentelor primite în perioada 2006-2008 de un consilier juridic asimilat magistraților din cadrul Ministerului Justiției cu titlu de despăgubiri în temeiul art. 21 din OG nr. 137/2000, sumă actualizată la data plății precum si la dobânzii legale la sumele solicitate de la data nașterii dreptului la acțiune.
Referitor la excepția necompetenței materiale invocată de pârâtul Ministerul Justiției s-a reținut că drepturile solicitate de reclamanți fac obiectul unui litigiu de muncă, situație în care competența de soluționare a cererii revine tribunalului.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării invocată din oficiu a fost respinsă, având în vedere prevederile art. 16-20 din OG nr. 137/2000.
Pe fond, s-a reținut că în speță nu există un drept la acordarea de stimulente ori a unui drept de a fi premiat conferit sau garantat printr-un act normativ, Legea 146/1997 recunoscând ordonatorilor de credit doar posibilitatea de a acorda stimulente dacă sunt îndeplinite criteriile pentru repartizare stabilite prin norme interne aprobate prin Ordin al Ministrului Justiției.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții precum și, și.
Reclamanta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Cluj, deoarece întreaga judecată s-a derulat în lipsa legalei citări a reclamantei.
Reclamanții, și au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru o nouă judecată pe fond.
În motivarea recursului arată că otivarea instanței de fond este aceea că nu se poate stabili existența sau inexistența discriminării, raportat la Deciziile nr.819, 820 și 821 din 3 iulie 2008 ale Curții Constituționale a României - referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.l, art.2 alin. 1, 3 și 11 și art.27 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției în Dosarul nr- al Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ si fiscal și în Dosarul nr- al Tribunalului Iași - Secția civilă și s-a constatat că prevederile art.l, art.2 alin.3 și art.27 alin.l din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența sa anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege,considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme creata pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Consideră că această motivare a instanței de fond este străină de obiectul cauzei, deoarece recurenții nu am solicitat să se stabilească existența vreunei discriminări legale, ci obligarea pârâților la plata unor sume de bani ce au fost stabilite în mod inechitabil de către ordonatorul principal de credite numai pentru angajații din Ministerului Justiției, cu toate că legea îndrituiește toți magistrații să beneficieze de plata unor sume de bani cu titlu de stimulente din sumele provenite din cheltuielile judiciare avansate de stat și din amenzile judiciare.
Ceea ce au invocat recurenții nu este discriminarea legală, ci fapta discriminatorie a Ministrului Justiției care a procedat la greșita aplicare a prevederilor legale.
Astfel, potrivit art.l din Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25 alin.2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, pentru stimularea personalului din sistemul justiției aprobate prin nr.1008/C din 19 mai 2006, fondul destinat stimulării personalului din sistemul justiției, în conformitate cu prevederile art.25 alin.2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, se constituie din diferența de 75% din recuperarea sumelor din cheltuieli judiciare avansate de stat din bugetele aprobate Ministerului Justiției și Ministerului Public pentru desfășurarea proceselor penale, precum si din amenzile judiciara.
Art.2 alin. 1 din aceleași Norme prevede că sumele constituite în acest fel se utilizează pentru stimularea judecătorilor. personalului auxiliar de specialitate, personalului economic, tehnic, administrativ și de serviciu din cadrul instanțelor judecătorești, personalului Ministerului Justiției. al Institutului Național de, al Institutului Național de Expertize Criminalistice, precum și a personalului din Centrul Medical de Diagnostic și Tratament Ambulatoriu.
Repartizarea sumelor pentru instanțele judecătorești și instituțiile subordonate Ministerului Justiției, destinate stimulării personalului, se face de către ordonatorul principal de credite, după cum prevede art.2 alin.3 din Norme.
In prezenta cauză este vorba despre comportamentul discreționar al Ministrului Justiției în acordarea stimulentelor, care a exclus de la acordarea acestora întreaga categorie a magistraților și aceasta indiferent de calificativele anuale obținute de aceștia, rezultatele meritorii obținute de-a lungul activității, complexitatea sarcinilor de serviciu și modul de îndeplinire a acestora, calitatea activității desfășurate de magistrați.
Arată că sumele provenite din cheltuielile judiciare avansate de stat și din amenzile judiciare sunt rezultatul activității magistraților și ar fi echitabil să beneficieze aceștia cu precădere de sumele menționate, nu exclusiv asimilații lor din Ministerul Justiției.
Analizând recursurile formulat, Curtea deliberând reține că acestea sunt fondate, urmând a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În ceea ce privește recursul reclamantei, Curtea reține că judecarea cauzei în fond s-a făcut în lipsa legalei citări a acesteia, motiv pentru care recursul formulat de aceasta este întemeiat.
Instanța de fond a statut în mod greșit că nu poate fi analizată existența unei discriminări în cauză, întrucât nu există un drept la stimulente ori a unui drept de a fi premiat conferit sau garantat printr-un act normativ.
Este adevărat că prin Deciziile nr.819, 820 și 821 din 3 iulie 2008 ale Curții Constituționale a României - referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.l, art.2 alin. 1, 3 și 11 și art.27 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției în Dosarul nr- al Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ si fiscal și în Dosarul nr- al Tribunalului Iași - Secția civilă și s-a constatat că prevederile art.l, art.2 alin.3 și art.27 alin.l din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența sa anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege,considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme creata pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, însă instanța de fond a ignorat situația deosebită din speța de față.
Astfel, ceea ce reclamanții cer este constatarea unei discriminări de fapt, între angajați ai aceleiași instituții, și nu o discriminare legală, respectiv de modul în care, în lipsa unor criterii ce să ofere egalitate de șanse tuturor celor potențial îndreptățiți la plata unor astfel de sume, s-a dispus de către Ministerul Justiției plata stimulatelor.
În consecință, instanța de fond trebuia să facă o astfel de analiză în urma căreia să poată decide dacă există sau nu elementele unei discriminării de natură a da naștere unor prejudicii.
Ca atare, Curtea reține ca întemeiate criticile recurenților, motiv pentru care, întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei, în temeiul art. 312 pr.civilă, va admite recursul declarat de reclamanții precum și, și împotriva sentinței civile nr. 3089 din 05.11.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr- pe care o va casa în totalitate și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții precum și, și împotriva sentinței civile nr. 3089 din 05.11.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr- pe care o casează în totalitate și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 23 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact./28ex.
Judecători:Cristina Mănăstireanu, Ioana Tripon, Dana Cristina
