Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 45/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR.45/CM
Ședința publică din 07 Octombrie 2008
Complet specializat pentru
cauze privind conflicte de muncă
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman Marcel Nistor Loredana Voivozeanu
Asistent - -
Asistent - -
Grefier - -
S-a luat în examinare acțiunea civilă având formulată de reclamantul - procuror DIICOT, cu domiciliul procesualalesîn cadrul Parchetului de pe lângă, B, b-dul -, nr. 14, sector 5, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă B, cu sediul în B, sector 5,-, pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B, sector 1, nr. 1A și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B, cu sediul în B, sector 5,-, având ca obiect drepturi bănești - majorare valoare de referință sectorială.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, consilier juridic, în baza delegației de reprezentare depusă la dosar, iar pentru reclamant se prezintă soția acestuia d-na.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, evidențiind părțile din dosar, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul dosarului și faptul că la data de 7.10.2008 prin fax, reclamantul a înaintat la dosarul cauzei, cerere prin care o împuternicește pe soția sa să-l reprezintă și să pledeze în această cauză.
După referatul grefierului de ședință;
Se prezintă pentru reclamant soția acestuia d-na care susține că în poate reprezenta și poate pleda pentru reclamant în această cauză, întrucât are studii juridice - fiind magistrat de profesie, în acest sens legitimându-se în fața instanței.
Intrebate fiind părțile, susțin că în cauză nu mai au alte cereri prealabile de formulat sau înscrisuri noi de depus.
Față de susținerile părților și având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul acestora asupra excepțiilor invocate și asupra acțiunii de față.
Reprezentanta reclamantului având cuvântul susține, cu privire la excepția de neconstituționalitate a art.1 și art.11 din nr.OUG137/2000, privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare și cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 25 mai 2005, susține că lasă la aprecierea instanță. Cât privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor solicită admiterea acesteia. Pe fond solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Reprezentanta intimatei a vând cuvântul cu privire la excepțiile invocate în cauza de față, susține cu privire la excepția de neconstituționalitate solicită admiterea acesteia, iar cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2005 - 25.05.2005 lasă la aprecierea instanței. Pe fond solicită respingerea acțiunii formulată de reclamant, ca nefondată.
CURTEA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Constanța reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă B, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților la calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de legea pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică, astfel:
- pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 30 septembrie 2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform OG nr. 9/2005;
- pentru perioada 1 octombrie 2005 - 31 ianuarie 2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform OG nr. 9/2005;
- pentru perioada 1 februarie 2006 - 31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform OG nr. 3/2006;
- pentru perioada 1 septembrie 2006 - 31 decembrie 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform OG nr. 3/2006;
- pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007, la valoarea de referință sectorială de 358 lei, conform OG nr. 10/2007;
- pentru perioada 1 aprilie 2007 - 30 septembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform OG nr. 10/2007;
- pentru perioada 1 octombrie 2007 - 31 decembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 405 lei, conform OG nr. 10/2007, în raport cu valoarea de referință sectorială pentru care au fost calculate salariile în perioadele de mai sus.
Totodată, s-a solicitat actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflație de la data când trebuiau acordate și până la plata efectivă, respectiv acordarea dobânzii legale practicate de BNR, efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă și includerea în buget a sumelor necesare plății drepturilor salariale solicitate.
În motivarea cererii s-au invocat următoarele:
Potrivit art.2 din Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică " ispozițiile prezentei legi se aplică persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, precum și persoanelor angajate pe bază de contract individual de muncă în sectorul bugetar". Conform art.3 din același act normativ " funcția de demnitate publică este acea funcție publică care se ocupă prin mandat obținut direct, prin alegeri organizate, sau indirect, prin numire, potrivit legii."
Legea nr.154/1998 se aplică și " celor care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, prevăzute în anexele la lege."
Potrivit art.11din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești " ndemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești, se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege, pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive.
Această valoare corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi".
2 prevede că " Valoarea de referință sectorială prevăzută la (1) constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a magistraților și a salariilor de bază corespunzătoare grilelor de intervale prevăzute pentru celelalte categorii de funcții de execuție."
3 prevede că " ordonatorii principali de credite calculează nivelurile indemnizațiilor lunare și ale salariilor de bază ce corespund coeficienților de multiplicare și grilelor de intervale prevăzute în anexele nr. 1, 2, 4, 5 și 51la prezenta lege și valorii de referință sectorială stabilită la (1), rotunjite din o mie în o mie de lei în favoarea personalului".
Prin OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, întrată în vigoare la data de 01.04.2006, se prevede că indemnizația de salarizare se stabilește " pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa ce face parte integrantă din prezenta ordonanță" (art.3 1).
Conform anexei 1 la OUG nr.27/2006 valoarea de referință sectorială încalcă principiile Constituției României, ale Legii nr.303/2004 privind Statutul magistraților, ale Codului Muncii și ale Legii privind combaterea discriminării.
Astfel, potrivit OG nr.3/2006 valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, în luna aprilie 2006 era de 312,3 lei, iar OUG nr.27/2006 stabilește valoarea de referință pentru magistrați la suma de 257 lei.
Prin art.3 4 din Constituția României, în anul 2006 se prevede că "Statul se organizează potrivit principiilor separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale."
Prevederile legislative din ordonanțele nr.27/2006 și nr.8/2007 sunt în contradicție și cu prevederile art.74 din Legea nr.303/2004, lege organică, în vigoare la data apariției ordonanțelor.
Potrivit acestui act normativ " repturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege".
Stabilirea prin ordonanțe ale Guvernului, care reglementează salarizarea organelor puterii judecătorești, a altor valori de referință sectorială decât cele prevăzute pentru funcțiile de demnitate publică, în afara cazurilor expres prevăzute prin Legea nr.303/2004, contravine prevederilor acestui act normativ și a spiritului de echilibru al puterilor statului.
Acordarea unor valori de referință sectorială diferite în salarizarea puterilor statului, contravine atât Constituției, Codului Muncii cât și spiritului OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, respectiv a art.1 2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate, printre care la lit."i" se menționează și " dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare".
Referitor la calitatea de pârât al MIRAS, reclamantul a arătat că la data de 09.03.2005 prin hotărârea nr.9 aaf ost detașat pe o perioadă de 3 ani la Ministerul Internelor și Reformei Administrative, delegare ce a încetat la data de 16.03.2007 prin hotărârea nr.31/15.03.2007.
La data de 03.05.2007 prin hotărârea 67 a fost detașat pe o perioadă de 3 ani la Ministerul Internelor și Reformei Administrative, detașarea încetând urmare a solicitării MIRA la data de 05.11.2007 conform hotărârii nr.282/01.11.2007.
În susținerea și dovedirea celor solicitate reclamantul a depus înscrisuri la dosarul cauzei.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare, prin care a invocat în temeiul dispozițiilor art.27 1 din OUG nr.137/2000 necompetența materială a Tribunalului Constanța.
În susținerea excepției s-a arătat că în conformitate cu textul de lege enunțat " ersoana p. care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun".
Prin urmare, soluționarea cererilor întemeiate pe dispozițiile acestui act normativ sunt de competența judecătoriei.
De asemenea, în temeiul prevederilor art. art.1 1 din Decretul nr.167/1958 s-a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune al reclamantului pentru perioada 01.01.2005 - 25.05.2005.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat, respingerea acțiunii ca inadmisibilă, motivat de faptul că, reclamantul nu face parte nici din categoria personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria personalului care ocupă funcții de demnitate publică, aspect în raport de care textele de lege invocate ca temei al pretențiilor solicitate, nu sunt aplicabile.
Totodată, în temeiul dispozițiilor art.60 - 63 din Codul d e procedură civilă s-a solicitat admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, pentru ca în situația în care acțiunea va fi admisă, chematul în garanție să fie obligat să aloce sumele ce reprezintă pretențiile reclamantului.
Chematul în garanție a solicitat, pe calea întâmpinării respingerea cererii de chemare în garanție ca inadmisibilă.
Pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În ședința publică din data de 02.07.2008 instanța în temeiul dispozițiilor art. II 2 din OUG nr.75/2008 a trimis cauza spre competentă soluționare Curții de APEL CONSTANȚA.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr-.
Prin notele de ședință atașate în dosar la fila 7 Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat excepția de neconstituționalitate a art.2 1 și art.11 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare.
În motivarea excepției de neconstituționalitate pârâtul invocă faptul că instanța, în temeiul reglementărilor invocate, nu poate cenzura soluția adoptată de legiuitor și prin hotărâre să acorde drepturi salariale prevăzute exclusiv pentru alte categorii de salariați creând astfel pe cale judiciară sisteme de salarizare paralele, fapt care conduce la încălcarea principiului separației puterilor în stat.
Referitor la excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța, se rețin următoarele:
Potrivit art. 1 din OUG nr.75/2008 " Cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit Ordonanței Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările ulterioare, sunt soluționate, în primă instanță, de curțile de apel".
În ceea ce privește cauzele în curs de soluționare, același act normativ prevede la art.II 1 că " dispozițiile art.I se aplică și proceselor în curs de judecată, având ca obiect soluționarea cererilor privind acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiției, începute sub legea anterioară" iar 2 stabilește că, "Cauzele prevăzute la (1) aflate în curs de judecată în fond la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență vor fi trimise de îndată spre soluționare curților de apel, prin încheiere care nu este supusă nici unei căi de atac".
Din analiza acestui texte de lege rezultă că în cazul acțiunilor privind acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiției, competența de soluționare revine curților de apel - ca instanță de fond.
Pentru a stabili competența materială a unor astfel de cauze, legiuitorul a avut în vedere, ca aspect primordial, calitatea persoanei - respectiv personalul din sistemul justiției.
Având în vedere că, prevederile legale enunțate, au valoarea unei norme speciale, care se aplică cu prioritate față de norma specială, instanța constată că, competența de soluționare a prezentei cauze nu revine Judecătoriei Constanța, astfel cum s-a susținut de către pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Asupra excepției de neconstituționalitate invocate, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 29 1 din Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale " Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia ."
Art. 29. 6 din Legea 47/1992 instituie norme de procedură obligatorii pentru instanța care a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate.
Așadar, instanța are obligația de a selecta doar acele excepții care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, unica autoritate de jurisdicție constituțională. Această procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea excepției de neconstituționalitate ridicată de pârât, ci doar pronunțarea asupra oportunității sesizării Curții Constituționale.
Instanța de judecată are rol de filtru al excepției de neconstituționalitate ridicate de părți, având obligația de a le respinge ca inadmisibile pe cele care nu îndeplinesc cerințele legii.
Din analiza dispozițiilor art. 29 1 din Legea 47/1992 se desprind mai multe ipoteze în care excepția de neconstituționalitate apare ca fiind inadmisibilă.
Din formularea "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești"- privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, rezultă că este inadmisibilă excepția de neconstituționalitate în următoarele situații: a) când Curtea Constituțională a decis asupra aceleiași excepții ridicată în fața instanței judecătorești, stabilind că textul legal criticat este neconstituțional; b) excepția privește neconstituționalitatea unui act normativ altul decât lege sau ordonanță; c) excepția privește neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe care nu mai este în vigoare; d) soluționarea cauzei nu depinde de respectiva lege sau ordonanță ori dispoziție din acestea, cu privire la care s-a invocat excepția de neconstituționalitate, adică nu are legătură cu obiectul cauzei.
In speță, ne aflăm în prezența ipotezei de la lit. d care se desprinde fără echivoc din interpretarea formulării "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanței judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei -.
Această primă teză a art. 29 1 din Legea 47/1992 permite exercitarea unui filtru asupra excepției de neconstituționalitate de către instanța de judecată în fața căreia s-a invocat excepția, având în vedere următoarele argumente: textul de lege este înserat în secțiunea a 2 - a legii și privește procedura jurisdicțională, nefiind vorba de normă care să reglementeze competența materială a curții; dacă prin decizii anterioare Curtea Constituțională a decis asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanței, stabilind neconformitatea dispozițiilor legii sau ordonanței cu legea fundamentală, sesizarea Curții apare ca fiind inoportună; de asemenea este inoportună sesizarea Curții cu excepții de neconstituționalitate ale unor dispoziții legale care nu se mai află în vigoare și nici dacă acele dispoziții legale nu au legătură cu fondul cauzei.
În speță instanța constată că textele legale, respectiv art. 2 al. 1 și art. 11 din OG nr. 137/200 privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare nu au legătură cu soluționarea cauzei, în condițiile în care temeiurile de drept ale acțiunii sunt prevederile Legii nr. 19/2000, Legea nr. 250/2007 și Legea nr. 24/2000.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată de pârât nu este admisibilă, urmând aor espinge ca atare.
Față de excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada ianuarie 2005 - 25.05.2005, se rețin următoarele:
Conform dispozițiilor art.137 Cod procedură civilă, instanța va analiza cu prioritate excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește plata drepturilor bănești anterioare lunii mai 2005.
Excepția este fondată pentru următoarele considerente:
Conform art.1 din Decretul nr.167/1958, privind prescripția extinctivă, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar potrivit art.7 prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.
În art.3 din același act normativ se precizează că termenul prescripției este de 3 ani dacă nu există alte prevederi legale derogatorii.
Conform art.283 1 lit.c din Legea nr.53/2003, cererile în materia conflictelor de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Legea de salarizare a magistraților, nu cuprinde dispoziții derogatorii referitoare la termenul de prescripție, astfel încât devine aplicabil termenul general de prescripție prevăzut de dreptul comun.
Chiar dacă magistrații sunt o categorie distinctă de personal, fiind numiți în funcție, aceștia au tot un raport juridic de muncă.
Față de data introducerii acțiunii, respectiv 20 mai 2008, instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile bănești aferente perioadei ianuarie 2005 - 20 mai 2005, cu consecința respingerii acestora ca atare.
Pe fondul cauzei, analizând pretenția dedusă judecății, prin prisma textelor de lege incidente, se constată că acțiunea este nefondată pentru următoarele considerente:
Susținerile reclamantului nu sunt conforme cu realitatea evoluției legislative.
Este real că potrivit art.11din Legea nr.50/1996, introdus prin OG nr.83/2000 indemnizația pentru magistrați se stabilea pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Legea nr.216/2001, legea bugetului de stat pe anul 2001stabilește prin art.13 1 că valoarea de referință sectorială reprezintă 0,62 din valoarea de referință universală.
Această valoarea de referință sectorială a fost majorată prin OUG nr.187/2001 și OUG nr.177/2002 începând cu data de 01.01.2003.
Prin OUG nr.177/2002 - intră în vigoare a data de 1 ianuarie 2003 - rt. 50 2 a abrogat art.11din Legea nr.50/1996 care prevedea că " indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorității legislativă și executivă".
Semnificația juridică a unei atare prevederi normative este aceea că de la acest moment valoarea de referință sectorială nu se mai raportează la funcțiile de demnitate publică alese sau numite, ci este stabilită distinct pentru magistrați.
Prin OUG nr.177/2002 valoarea de referință sectorială s-a majorat cu 6 % începând cu 01.01.2003 și cu 9 % începând cu 01.10.2003 ajungând la 194,38 lei respectiv la 211,87 lei.
OUG nr.123/2003 a majorat valoarea de referință sectorială care a ajuns la 224,58 lei începând cu 01.01.2004 la 238,06 lei începând cu 01.10.2004.
Prin OG nr.33/2005 aceasta s-a majorat la 246,60 lei începând cu 01.01.2005 și la 257,10 lei începând cu 01.10.2005, iar prin OUG nr.27/2006 s-a majorat la 267,28 lei începând cu 01.04.2006 și la 280,64 lei de la 01.09.2006.
Actele normative invocate de reclamant, respectiv OG nr.9/2005, OG nr.3/2006, OG nr.10/2007 se referă la stabilirea salariilor personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr.24/2000 respectiv pentru personalul contractual din sistemul bugetar și a personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de salarizare pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică.
Fără a mai prelua considerentele, arătăm că începând cu data de 01.01.2003 modul de stabilire a indemnizației pentru magistrați nu se mai raportează la funcțiile de demnitate publică.
În lipsa unui temei legal, nu se mai poate acorda o altă valoarea de referință sectorială pentru perioada martie 2004 - martie 2008.
Reclamantul susține că prin neacordarea creșterilor salariale, categoria profesională a magistraților a fost discriminată comparativ cu celelalte categorii profesionale, aflate într-o situație comparabilă.
Articolul 16 1 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni, în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale nu și identitate de tratament juridic în privința unei măsuri în considerarea unei situații speciale.
Principiul egalității în fața legii, consacrat de art.16 1 din Constituție, nu înseamnă o uniformitate, așa încât, dacă la situațiile egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
În cazul de față nu poate fi vorba despre existența unei comparabilități sau analogii între categoria profesională a magistraților și celelalte categorii profesionale, ceea ce justifică un tratament diferențiat în stabilirea și acordarea creșterilor salariale aferente anilor 2004 - 2008.
Stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept și o obligație a legiuitorului.
De asemenea, dat fiind conținutul diferit al atribuțiilor de serviciu ale magistraților față de alte categorii profesionale, sisteme de salarizare diferite, fac să nu poată fi reținută situație comparabilă între aceste categorii profesionale distincte - magistrați, funcționari publici, personal contractual.
Principiul egalității în drepturi și al discriminării - pus în valoarea prin dispozițiile art.26 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice - se aplică numai situațiilor egale, tratamentul juridic diferențiat stabilit de legiuitorul național în considerarea unor situații obiective diferite nereprezentând nici privilegiu, nici discriminare.
Și nu în ultimul rând, acordarea de creșteri salariale prevăzute de ordonanțele arătate pentru unele categorii de persoane excede cadrului legislativ stabilit prin OG nr.137/2000, întrucât conținutul diferit de alte categorii profesionale a necesitat sisteme diferite de salarizare, situațiile nefiind, deci, comparabile.
De altfel, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul egalității în fața legii și a nediscriminării este constatată și recunoaște că principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea și că situațiile diferite impun un tratament juridic diferit, recunoscându-se astfel dreptul la diferențiere.
Invocarea dispozițiilor art.1 2 lit."e" din OG nr.137/2000 și art.27 din același act normativ, nu justifică afirmarea dreptului pretins câtă vreme Curtea Constituțională a statuat în mod constant )Decizia nr.818 din 3 iulie 2008, Decizia nr.819 din 3 iulie 2008, decizia nr.820 din 3 iulie 2008) că nu se poate da acestor dispoziții legale interpretarea potrivit cu care instanțele de judecată au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Pentru considerentele arătate și în raport de normele legale enunțate, instanța va respinge acțiunea cu a cărei soluționare a fost investită, ca nefondată.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor, se reține că potrivit art.60 1 din pr.civ. " artea p. poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire".
Față de neîndeplinirea condițiilor impuse de textul de lege menționat, instanța va respinge ca nefondată cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.2 1 și art.11 din nr.OG137/2000 ca inadmisibilă.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile bănești aferente perioadei ianuarie - 20 mai 2005.
Respinge ca nefondată acțiunea civilă având formulată de reclamantul - procuror DIICOT, cu domiciliul procesual ales în cadrul Parchetului de pe lângă, B, b-dul -, nr. 14, sector 5, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă B, cu sediul în B, sector 5,-, pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B, sector 1, nr. 1A și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B, cu sediul în B, sector 5,-.
Respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică azi, 7 octombrie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Asistenți judiciari,
- -
- -
Grefier,
- -
Red.as.jud.LV/21.10.2008
Tehnored.gref.RD/ 4 ex.
Emis 4 com./
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Jelena Zalman Marcel Nistor Loredana Voivozeanu
