Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 46/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 46
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petrina Manuela Aștefănesei
JUDECĂTORI: Petrina Manuela Aștefănesei, Sorina Romașcanu Jănică
: -
GREFIER:
**********************************
La ordine a venit spre soluționare recursurile promovate de recurent DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N ÎN NUMELE ȘI PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, recurent MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.819 din 29.10.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra cauzei civile de față, constată că:
Prin civ. nr. 819/C/29.10.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosar nr-, s-a dispus:
- respingerea ca nefondată a excepției lipsei calității procesual pasive a MFP și CNCD;
- admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune invocată din oficiu pentru perioada 1.10.2004-17.02.2006, cu consecința respingerii ca atare a acțiunii vizând respectiva perioadă;
- admiterea în parte a acțiunii precizate formulată de reclamanții, -, a, și în contradictoriu cu pârâții, MFP, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Neamț și CNCD, cu consecința obligării pârâților, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Neamț la plata, cu titlu de drepturi salariale, a diferenței dintre sumele primite lunar și cele cuvenite, calculate în baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, actualizate în funcție de indicele de inflație la data executării, proporțional cu timpul efectiv lucrat de fiecare, după cum urmează:
- pentru perioada 18.02.2006-31.08.2006 la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei;
- pentru perioada 1.09.2006-31.12.2006 la valoarea de referință sectorială de 331 lei;
- pentru perioada 1.01.2007-31.03.2007 la valoarea de referință sectorială de 358 lei;
- pentru perioada 1.04.2007-30.09.2007 la valoarea de referință sectorială de 365 lei;
- pentru perioada 1.10.2007-31.12.2007 la valoarea de referință sectorială de 405 lei;
- începând cu 1.01.2008 la zi și în viitor în baza valorii de referință sectorială corespunzătoare funcțiilor de demnitate publică conform actelor normative în vigoare.
- obligarea MFP să aloce și să includă în bugetul a sumelor necesare plății drepturilor salariale acordate în cauză.
În motivarea acestei soluții instanța de fond a reținut că:
Prin cererea înregistrată pe rolul său sub nr- din 20 februarie 2009, reclamanții, A, în calitate de judecători la judecătoria Roman, cu domiciliul ales în R,-, județul N, au chemat în judecată civilă pe pârâții:
- Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B, str. - nr.17, sector 5;
- Ministerul Justiției, cu sediul în B,-,
sector 5, în calitate de ordonator principal de credite;
- Curtea de Apel Bacău, cu sediul în B,-, județul B, în calitate de ordonator secundar de credite;
- Tribunalul Neamț, cu sediul în N,-, în calitate de ordonator terțiar de credite și
- Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, p-ța - - nr.1-3, sector 1, solicitând, în contradictoriu cu aceștia, plata cu titlu de drepturi salariale cuvenite sumelor reprezentând diferența rezultată dintre valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcții de demnitate publică, corectată periodic în raport de evoluția prețurilor de consum și valoarea de referință sectorială încasată, astfel:
- pentru perioada 01 octombrie 2004 - 31 octombrie 2004, la valoarea de referință sectorială de 238 lei, conform OUG nr.123/2003;
- pentru perioada 01 ianuarie 2005 - 30 septembrie 2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform OG nr.9/2005;
- pentru perioada 01 octombrie 2005 - 31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform OG nr.9/2005;
- pentru perioada 01 februarie 2006 - 31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform OG nr.3/2006, pentru perioada 01 septembrie 2006 - 31 decembrie 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform OG nr.3/2006;
- pentru perioada 01 ianuarie 2007 - 31 martie 2007, la valoarea de referință sectorială de 358 lei, conform OG nr.10/2007;
- pentru perioada 01 aprilie 2007 - 30 septembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform OG nr. 10/2007;
- pentru perioada 01 octombrie 2007 - 31 decembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 405 lei, conform OG nr. 10/2007, precum și în continuare, pentru viitor.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, au avut și au funcția de judecători la Judecătoria Roman, că, actele normative prin care este reglementată salarizarea magistraților și personalului din sistemul judiciar mențin drepturile salariale pretinse și în continuare, în conformitate cu dispozițiile art.1 din Legea nr.50/1996 salarizarea acestei categorii de personal realizându-se în raport de rolul, răspunderea, complexitatea, caracterului justiției de putere în stat, de pregătirea și competența profesională, precum și de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de Constituție și de Legea nr.92/1992; că, dispozițiile Legii nr.154/1998 se aplică atât persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, cât și persoanelor angajate pe bază de contract individual de muncă în sectorul bugetar, iar la art.9 din același act normativ s/ prevăzut faptul că prin legea bugetului de stat se stabilește valoarea de referință sectorială și evoluția acesteia în raport de sumă de factori indicați în norma legală invocată; că, în Anexa III din Legea nr.154/1998au fost reglementate salariile acordate persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite și că, în conformitate cu prevederile art.1 alin.2 din OG nr.134/1999, începând cu luna septembrie 1999, valoarea coeficientului de ierarhizare salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr.154/1998 pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, această valoare fiind corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale din sectorul bugetar, respectiv, OG nr.123/2003, OG nr.9/2005, OG nr.3/2006 și OG nr.10/2007, această situație fiind reglementată și prin art.1 din OG nr.83/2000 și art.2 alin.2 din OUG nr.177/2002; că, prin OUG nr.27/2006, începând cu 01 aprilie 2006 indemnizația de salarizare acordată magistraților s- stabilit pe baza valorii de referință sectorială și coeficienților de multiplicare prevăzuți în acest act normativ, în cuantum de 257 lei, prin aceasta fiind încălcate principiile Constituției României, ale Legii nr. 303/2004, ale Codului Muncii și ale normelor privind combaterea discriminării, întrucât valoarea de referință acordată astfel magistraților este diferită de cea prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorității legislative și executive, respectiv de 312,3 lei; că, legislația privind salarizarea magistraților și personalului din instanțele judecătorești și parchete trebuie să respecte principiul echilibrului puterilor legislative, executive și judecătorești în cadrul democrației constituționale, consacrat de Constituție prin art.3 alin.4, OUG nr.27/2006 încălcând acest principiu prin stabilirea unei valori de referință sectorială mai mică decât cea prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică; că, drepturile salariale dobândite nu pot fi diminuate în timp, atât unilateral, cât și prin negocieri sau prin acordul părților, potrivit principiului dreptului câștigat reglementat prin Codul muncii, la art.38; că, OUG nr.27/2006 încalcă și principiul ierarhiei actelor normative prevăzut în Legea nr.24/2000; că, prin Decizia nr.62/2007, pronunțată în ds. nr.761/2006, Curtea de Apel Suceava admis acțiune similară și că, în ședința din 04 octombrie 2007, plenul și/ exprimat opinia potrivit căreia magistrații sunt incluși în categoria persoanelor care dețin demnități publice. Au mai arătat că reclamantul a funcționat ca judecător la Judecătoria Roman în perioada 11 mai 2007 - 31 decembrie 2008 și că pretențiile reclamantei sunt solicitate începând cu data de 18 mai 2007.
Ulterior, și -au precizat acțiunea în sensul că înțeleg să nu invoce dispozițiile art.1 din OG 137/2000, republicată, ca temei de drept al acțiunii promovate de către reclamanți.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice solicitat, pe cale de excepție, respingerea acțiunii formulate împotriva sa, pentru lipsa calității procesuale pasive, motivat de faptul că nu trebuie confundat cu Statul Român și cu bugetul de stat, rolul său constând în elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și proiectelor bugetelor locale; că, Ministerul Finanțelor Publice nu este ordonator principal de credite, această calitate aparținând Ministerului Justiției, care răspunde de angajarea și salarizarea reclamantului.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, formulat, de asemenea, întâmpinare prin care invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că, nu poate fi chemat în judecată în calitate de pârât, ci de expert, întrucât, în conformitate cu dispozițiile art.16 - 20 din OG nr.137/2000 este abilitat doar cu aplicarea dispozițiilor legale în materie de nediscriminare, constatare și sancționare contravențiilor prevăzute de această ordonanță, având competența de se pronunța cu privire la săvârșirea tuturor faptelor de discriminare prin orice metodă și în oricare domeniu de activitate, cu atât mai mult cu cât, potrivit art.19 alin.3 din OG nr.137/2000, sesizările având ca obiect măsurile legislative adoptate în contextul stabilirii politicii de salarizare personalului din sectorul bugetar nu intră în competența sa materială de soluționare.
Pârâtul Ministreul Justiției și Libertăților a formulat întâmpinare prin care a apreciat că nu se impune citarea în cauză a CNCD, deoarece potrivit dispozițiilor OUG 75/2008, a fost modificată OG 137/2000 și că sesizările având ca obiect măsuri legislative adoptate în contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar nu intră în competența de soluționare a acestei autorități.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că prin intrarea în vigoare a Legii nr. 347/2003, nu există temei legal pentru ca indemnizația personalului din cadrul autorității judecătorești să fie stabilită pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, aceste indemnizații fiind stabilite expres și exclusiv prin OUG nr. 177/2002, OG nr. 23/2005 și OUG nr. 27/2006. Referitor la capătul de cerere privind aplicarea pentru viitor a celei mai recente valori de referință, menționează că acesta este inadmisibil, deoarece se referă la un drept care nu s-a născut încă și nu reprezintă o creanță certă lichidă și exigibilă.
Din oficiu, instanța invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01 octombrie 2004 - 17 februarie 2006.
Excepțiile invocate au fost unite cu fondul cauzei.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, instanța a constatat că este nefondată, urmând să respingă, ca atare, cu motivarea că, potrivit dispozițiilor art.27 alin.3 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, judecarea cauzei în care se invocă discriminarea are loc cu citarea obligatorie a Consiliului; citarea acestuia în cauză în calitate de pârât se datorează programului informatizat ECRIS al instanțelor de judecată, care impune atribuirea unei calități în proces, nefiind posibilă citarea doar cu titlu generic de parte, respectiv de participant.
Față de excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a apreciat că trebuie respinsă, deoarece potrivit Legii 500/2002, atribuțiile acestuia, constau în pregătirea proiectelor de lege bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție, luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscale bugetare, etc.
Calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor se justifică și prin dispozițiile art. 1 din OUG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugete acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Având în vedere dispozițiile art.1, 3 și 7 din Decretul Nr. 167 din 10 aprilie 1958 *** Republicat, privitor la prescripția extinctivă, preluate la art.283 alin.1 lit. din Legea nr.53/2003 și faptul că cererea dedusă judecății fost formulată în data de 17 februarie 2009, instanța a constatat că, pentru perioada 01 octombrie 2004 - 17 februarie 2006, drepturile salariale pretinse sunt prescrise, fiind solicitate peste termenul legal prevăzut. Motiv pentru care, acțiunea formulată de reclamanți pentru această perioadă, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Neamț și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, s- respins, ca fiind prescrisă.
În rest, pe fond, examinând materialului probator administrat, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de judecători în cadrul Judecătoriei Roman.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, salariile de bază în sectorul bugetar se stabilesc pe baza următoarelor elemente: valoare de referință universală, indicatorii de prioritate intersectorială, exprimați în procente, diferențiați pe domenii de activitate, valori de referință sectoriale, exprimate în lei, rezultate din înmulțirea valorii de referință universală cu indicatorii de prioritate intersectorială, grila de intervale pentru stabilirea salariilor de bază, pentru funcțiile fiecărui sector de activitate.
Prin art.1 ind.1 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești fost prevăzut că ndemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă, această valoare fiind corectată și că, valoarea de referință sectorială astfel reglementată constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a magistraților, aceste prevederi legale fiind preluate prin dispozițiile art.1 din OG nr.83/2000 și ale art.2 din OUG nr.177/2002.
Însă, prin OUG nr. 27 /2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, s - reglementat că indemnizația pentru magistrați se stabilește pe baza valorii de referință sectorială și coeficienților de multiplicare prevăzuți în Anexa la ordonanță, de 257 lei, mai mică decât valoarea sectorială de referință acordată persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite prin Legea nr.154/1998, de 312,3 lei, astfel cum fost cuantificată prin OG nr.3 /2006.
Astfel, s-a apreciat că, în cauză fost încălcat principiul dreptului câștigat consacrat la art.38 din Codul muncii, drepturile salariale recunoscute de lege neputând fi diminuate sau să facă obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, fiind apărate de lege împotriva oricăror încălcări și manifestări de subiectivism sau abuz.
De asemenea, s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 3 din Constituție,statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale", această prevedere legală reprezentând esența principiului separației dar și al egalității celor trei puteri ale statului și anume: executivă, legislativă și judecătorească.
Ori, prin salarizarea magistraților în baza unei valori de referință mai mică decât cea prevăzută de lege pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică este încălcat principiul echilibrului și al egalității celor trei puteri în stat, cu atât mai mult cu cât toate persoanele ce fac parte din cadrul acestora sunt salarizate corespunzător funcțiilor de demnitate publică, în detrimentul puterii judecătorești în cadrul căreia doar personalul Înaltei Curți de Casație și Justiție are această calitate, ceea ce contravine prevederilor art. 14 din Convenția Europeană a drepturilor omului.
Cum în anul 2003 modificarea legii fundamentale a adus o prevedere nouă și anume art. 123 alin. 11care a stipulat imperativ că, justiția este unică, imparțială și egală pentru toți", s-a apreciat că nu doar judecătorii care funcționează în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție trebuie asimilați din punct de vedere al statutului și astfel a tuturor drepturilor ce decurg cu persoanele ce dețin demnități publice, ci și judecătorii care activează la judecătorii, tribunale și curți de apel.
Astfel, în cadrul aceleiași puteri și anume a puterii judecătorești fost creată o diferențiere nejustificată pentru cei care compun aceeași categorie profesională - magistrații - cu implicații majore în ceea ce privește salarizarea, reprezentând o încălcare a principiului egalității în fața legii și a înlăturării oricărei discriminări, prin aceasta fiind încălcate dispozițiile art.5 și ale art. 6 din Codul Muncii, precum și ale art. 16 alin. 1 și 2 din Constituție și art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Motive pentru care instanța a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de plata diferenței rezultată din drepturile salariale calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, corectată periodic în raport de evoluția prețurilor de consum și cea stabilită prin nr.OG 27/2006, sume ce vor fi actualizate în funcție de indicele de inflație existent la data executării hotărârii, proporțional cu timpul efectiv lucrat de fiecare, astfel:
- pentru perioada 18.02.2006 - 31.08.2006 la valoarea de referință sectorială 312,3 lei;
- pentru perioada 01.09.2006 - 31.12.2006 la valoarea de referință sectorială 331 lei;
- pentru perioada 01.01.2007 - 31.03.2007 la valoarea de referință sectorială 358 lei;
-pentru perioada 01.04.2007 - 30.09.2007 la valoarea de referință sectorială 365 lei;
- pentru perioada 01.10.2007 - 31.12.2007 la valoarea de referință sectorială 405 lei
- începând cu data 18.02.2008 la zi și pentru viitor, conform actelor normative în vigoare.
În ceea ce privește reclamantul, acordarea drepturilor pretinse s-a apreciat că se impune a fi plătite pentru perioada în care a funcționat ca judecător, respectiv 11 mai 2007 - 31 decembrie 2008, iar pentru reclamanta, drepturile solicitate trebuiesc acordate de la data când a fost încadrată în funcția de judecător la judecătoria Roman, respectiv începând cu data de 18 mai 2007.
În termen legal, motivat și legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru, împotriva acestei soluții au formulat recurs pârâții MFP pentru Statul Român prin DGFP N și, ambele fiind înregistrate pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr-.
Criticile formulate de recurentul MFP pentru Statul Român prin DGFP N ( fl. 3-5 ) au vizat greșita reținere a calității sale procesual pasive în cauză apreciind că întrucât nu poate fi confundat cu Statul Român, iar Ministerul Justiției are calitate de ordonator principal de credite, nu poate fi obligat la alocarea de fonduri, necesare plății indexărilor solicitate; de asemenea, a mai arătat că a formulat cerere de strămutare, iar instanța de fond nu a așteptat soluționarea acesteia.
La rândul său recurentul a criticat sentința prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9.pr.civ. susținând că:
- prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești legiferând acordarea unui drept salarial neprevăzut de legislația specifică categoriei profesionale căreia aparțin reclamanții, depășire constatată și de Curtea Constituțională prin. 838/2009.
- soluția adoptată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv cu nesocotirea dispozițiilor Legii 347/2003 care nu au mai făcut trimitere la valoarea de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică și alese, ci la valori de referință expres prevăzute în actele normative cu caracter special precum OG 23/2005, OUG27/2006; mai mult, aceste valori nu s-au diminuat și nici nu au rămas la nivelul anului 2003 ( 1.833.754 lei ), ci s-au majorat prin OG23/2005 de la 2.380.593 lei ( rol ) la 2.571.040 lei, prin OG13/2008 cu 2% față de nivelul din decembrie 2007 și cu 2% față de nivelul din septembrie 2008; de asemenea, începând cu 1.01.2003 persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite nu au mai beneficiat de îndemnizații în baza unor valori de referință sectorială, ci de unele fixe ( conf. OUG24/2000, OG9/2005, OG3/2006, OG10/2007 ).
Ambii recurenți au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Legal citați, intimații nu s-au prezentat, nu au formulat întâmpinare și nici alte cereri.
Nu s-au administrat probatorii noi în recurs.
Examinând recursurile în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, precum și față de dispozițiile art. 304, 304/1, 312.pr.civ. curtea constată următoarele:
* Recursul formulat de este întemeiat, pretențiile deduse judecății neavând un suport normativ în textele invocate de către reclamanți.
Astfel, este adevărat că dispozițiile aliniatului 1 al art. 2 din OUG177/2002 prevedeau că indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă, respectiv că această valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților în temeiul prezentei ordonanțe de urgență.
Însă aceste dispoziții au fost abrogate tacit prin Legea 347/2003 - de aprobare a OUG177/2002 -, fiind înlocuite cu următoarea prevedere: pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută înanexa nr. 1la prezenta ordonanță de urgență."
Prin urmare, din acel moment dispozițiile Legii 154/1998 nu mai erau aplicabile magistraților, derogarea de la acestea fiind menționată și în art. 6 din Legea 347/2003 ( de modificare a art. 43 din OUG177/2002 ).
Astfel, pârâții care au calitatea de ordonatori de credite nu mai aveau obligația de a calcula și plăti în favoarea reclamanților drepturi salariale în alt cuantum decât cel stabilit de actul normativ incident în materia salarizării magistraților, respectiv OUG177/2002, OUG27/2006. În caz contrar s-ar fi adăugat la lege, fapt ce excede competențelor acestor instituții.
De asemenea, din acel moment, evoluția îndemnizațiilor magistraților judecători ( cazul de față ) a fost distinctă de cele ale funcțiilor de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă, însă acest fapt nu echivalează cu încălcarea principiului dreptului câștigat - așa cum s-a reținut la fond -, căci nici una din părți nu a invocat și nici dovedit că după iulie 2003 ( prin intrarea în vigoare a Legii 347/2003 ) valoarea de referință sectorială pe baza căreia se stabileau îndemnizațiile magistraților a scăzut ( doar într-o astfel de situație s-ar fi pus problema încălcării drepturilor câștigate ); din contră, rezultă din susținerile recurentului - necontestate de reclamanți - coroborate cu chiar susținerile reclamanților din acțiune ( fl. 2 ) că până în decembrie 2004 valoarea de referință sectorială a fost la fel, respectiv 238 lei ( ron ).
Ori modul în care a evoluat ulterior legislația în materia salarizării categoriei profesionale căreia aparțin reclamanții nu poate fi cenzurată de către instanță, fără a se activa conflictul juridic de natură constituțională constatat a exista prin Decizia 838/2009 a Curții Constituționale.
De asemenea, trimiterea la tratamentul diferențiat, nejustificat obiectiv, din cadrul aceleiași puteri - cea judecătorească -, nu-și are incidența în cauză din moment ce reclamanții au precizat expres că nu-și întemeiază acțiunea pe discriminare ( fl. 54_55 fond ) și, oricum, nu mai este posibilă după pronunțarea deciziilor 818-820/3.07.2008 de către Curtea Constituțională.
Prin urmare, constatând că recursul este întemeiat, va fi admis, cu consecința modificării în parte a sentinței recurate conform dispozitivului.
* Recursul MFP pentru Statul Român prin DGFP N nu este întemeiat prin prisma motivelor invocate întrucât:
- în mod legal a procedat prima instanță, respingând excepția din moment ce legitimarea sa procesuală este dată de interpretarea dispozițiilor art. 4 alin.2 din Legea 500/2002,modif.- conf. cărora sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prevăzute laart. 1alin. (2), în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite - în coroborare cu cele ale art. 19 din același act normativ - ce reglementează rolul Ministerului Finanțelor Publice ( respectiv alin.1 lit."a, g, i").
Însă, recursul va fi admis ca o consecință a admiterii recursului, în temeiul art. 48 alin.2 pr.civ.
u s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile promovate de recursurile promovate de recurent DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N ÎN NUMELE ȘI PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, recurent MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.819 din 29.10.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 20 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
Red.sent.,a
Red.dec./25 ian.2010
Tehn.red.EG/3.02.2010
Președinte:Petrina Manuela AștefăneseiJudecători:Petrina Manuela Aștefănesei, Sorina Romașcanu Jănică
