Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 47/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 47/R/2010
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 2: Dana Cristina Gârbovan
JUDECĂTOR 3: Cristina
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 2348 din 3 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, privind și pe pârâții intimați MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect calcul drepturi salariale - spor de risc.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta recurentă lipsă fiind reprezentanții pârâților intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pârâții intimați au depus întâmpinări care se comunică reclamantei recurente.
Reclamanta recurentă depune la dosarul cauzei practică judiciară în materie și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamanta recurentă solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulat, pentru motivele invocate în scris prin cererea de recurs.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2348 din 3 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins acțiunea formulată de către reclamanta, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE INALTA C DE CASATIE SI JUSTITIE, PARCHETUL DE PE CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că eclamanta îndeplinește funcția de consilier juridic în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ începând cu data de 10.10.2008 și a formulat prezenta acțiune având în vedere faptul că, prin hotărâri judecătorești anterioare, magistrații au beneficiat de plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut conform prev.art. 47 din Legea nr. 50/1990 republicată. Aceste prevederi nu au fost abrogate expres sau implicit și prin Decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție -Secțiile Unite, pronunțată în dosar nr. 5/2008 acest drept a fost recunoscut magistraților și personalului auxiliar de specialitate și după intrarea în vigoare a OUG 83/2000 aprobată prin Legea 334/2001, decizie care conform art. 329 alin.3 Cod procedură civilă este obligatorie pentru instanțele judecătorești.
Privitor la acordarea drepturilor salariale solicitate de către reclamantă Ministerul Justiției și Libertăților a emis Ordinul nr. 768/C/04.03.2009 prin care arată că începând cu data de 01.03.2009, judecătorii instanțelor judecătorești beneficiază de un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația de încadrare bruta lunară. Acest ordin a fost emis având în vedere cele dispuse prin Decizia nr. 21/2008 a înaltei Curți de Casație si. Justiție- Secțiile Unite cu privire la recursul în interesul legii privind interpretarea și aplicarea disp.art. 47 din Legea 50/1996 republicată, cu modificările
Prin Ordinul nr. 1165/C/09.04.2009 al Ministrului Justiției și Libertăților, drepturile salariale recunoscute anterior menționate, urmau să se acorde doar magistraților care dețin hotărâri judecătorești prin care li se recunoaște plata "pentru viitor sau în continuare". Din analiza prevederilor acestui ordin rezultă că hotărârile judecătorești pronunțate la data emiterii acestuia și după această data prin care se acordă aceste drepturi "pentru viitor" sau "în continuare" vor fi puse în executare doar de la momentul "pronunțării", neputându-se pune problema recalculării drepturilor cuvenite pentru intervalul 01.03.2009 și data pronunțării. Prevederi asemănătoare cuprind și Ordinele nr. 1167/2009 și nr. 1168/2009.
Potrivit dispozițiilor art. 5 alin.l si 4 din Codul Muncii, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament, angajatorul fiind obligat să nu dispună măsuri având ca efect neacordarea, restrângerea sau înlăturarea unor drepturi prevăzute în legislația muncii sau rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă.
Întârzierea nejustificată a drepturilor salariale stabilite și recunoscute angajatului poate determina obligarea angajatorului la daune interese pentru repararea prejudiciului, conform prev.art. 161 alin.4 din Codul Muncii.
In contextul celor mai sus arătate s-a avut în vedere faptul că reclamanta a fost angajată după apariția nr.OG8/2007 act juridic prin care s-au abrogat prevederile Legii nr.50/1996 și ca atare acestea nu mai pot fi invocate pentru acordarea acestui spor salarial. Mai mult, aceasta îndeplinește funcția de consilier juridic și plata drepturilor salariale se face în baza unei legi speciale, nefiind incidente dispozițiile legale privind salarizarea magistraților și a personalului auxiliar din justiție.
S-a reținut că reclamanta nu poate, în speța de față, să invoce nici tratamentul discriminatoriu față de colegii ei întrucât prevederile art.1,art.2 și art.27 din nr.OUG137/2000 au fost declarate neconstituționale de către Curtea Constituțională prin Decizia nr.819/03.07.2008, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară.
Diferențierea indemnizațiilor și salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar reprezintă o opțiune liberă a legiuitorului care este în drept să instituie modalități diferite de salarizare în funcție de categoriile de personal și de importanța socială a muncii. Tratamentul juridic diferențiat,stabilit de legiuitor,nu instituie privilegii sau discriminări deoarece Guvernul României,prin delegare legislativă în condițiile art.115 din Constituție,are competența de a institui,modifica și abroga norme juridice de aplicare generală,competență pe care nu o au instanțele judecătorești.
Referitor la calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei si Finanțelor,excepție invocată în întâmpinare, instanța a constatat că acesta are calitate procesuale pasivă deoarece potrivit dispozițiilor art.2 din OG nr. 22/2002 ca și ordonator principal de credite, are obligația să ia toate măsurile care se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea bugetelor proprii ale celorlalte instituții publice finanțate de la bugetul de stat și instituțiilor din subordine pentru efectuarea plății sumele stabilite prin titluri executorii. De asemenea potrivit art.l din OUG nr. 22/2002, aprobată prin Legea 228/2002, modificată și completată prin Legea nr. 110/2007, executarea obligațiilor de plată a instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Așa fiind, este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul Ministerului Justiției și Libertăților în calitate de ordonator principal de credite, care la rândul sau să vireze sumele cu acest titlu instituțiilor din subordine pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului arată că îndeplinind funcția de consilier juridic - personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, reclamanta are potrivit actelor normative în vigoare, aceleași drepturi și obligații ca magistrații judecători și procurori.
Faptul că a fost angajată ulterior apariției nr.OG8/2007, nu poate constitui un temei pentru neaplicarea dispozițiilor Deciziei nr.21/10.03.2008 pronunțată de ca urmare a soluționării recursului în interesul legii, întrucât în conformitate cu dispozițiile art.329 alin.3, teza finală proc.civ. dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
Prin decizia nr.21/2008 a decis ca magistrații au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Arată că solicitarea actualizării sumelor conform indicelui de inflație are la bază dispozițiile art.1082 și art.1073 civ. iar efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei se întemeiază pe dispozițiile art.1-8 din Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă.
Pârâții, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, Parchetul de pe lângă și Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinări au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
Analizând recursul formulat, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, Curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin Decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație si Justiție - Secțiile Unite, pronunțate în dosar nr. 5/2008, acest drept a fost recunoscut magistraților și personalului auxiliar de specialitate și după intrarea în vigoare a OUG 83/2000 aprobată prin Legea 334/2001, decizie care conform art. 329 alin.3 Cod Procedură Civilă este obligatorie pentru instanțele judecătorești. Recurenta, îndeplinind funcția de consilier juridic, personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, se încadrează în categoriile de personal enumerate prin decizia ÎCCJ amintită mai sus.
În mod greșit a reținut instanța de fond că dispozițiile Deciziei nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt aplicabile doar pentru perioada 01 octombrie 2000 - 03 februarie 2007, atâta vreme cât din considerentele deciziei invocate nu se desprinde în nici un fel concluzia recurentei că această dispoziție ar fi limitată în timp Dimpotrivă, efectele acesteia se produc în timp până la intervenția legiuitorului în materia salarizării personalului din justiție, lucru care nu s-a întâmplat până la data introducerii acțiunii. Daca concluzia recurentei ar fi fost corectă, acest lucru ar fi fost menționat chiar în cuprinsul deciziei în interesul legii, aceasta fiind ulterioară adoptării actelor normative indicate de recurentă. Este astfel evident că la pronunțarea decizie în interesul legii că au fost apreciate toate normele incidente și existente de la data publicării nr.OG 83/2000 și până la data pronunțării deciziei nr. XXI din 10.03.2008.
În ceea ce privește incidența în cauză a deciziei nr. 819/03.07.2008 a Curții Constituționale, reținute de instanța de fond, Curtea reține că printr-o altă decizie, Curtea a explicat în mod exhaustiv care sunt efectele pe care deciziile sale le au asupra hotărârilor ce au fost deja pronunțate de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Astfel, Curtea Constituțională prin Decizia nr. 838/2009 reține că:
"În cauza de față, sesizarea Curții pentru îndeplinirea atribuției referitoare la soluționarea conflictelor juridice de natură constituțională dintre autoritățile publice, la analiza conduitei părților de către C, sub aspectul îndeplinirii competențelor conform prevederilor constituționale, precum și decizia prin care se stabilește existența unui conflict și modul de soluționare a acestuia nu pot constitui elementele exercitării unei căi de atac, ce ar avea ca scop lipsirea de efecte juridice a unor hotărâri judecătorești. Astfel, asimilarea atribuției prevăzute de art. 146 lit. e) din Constituție cu efectuarea de către Curtea Constituțională a unui control de legalitate/constituționalitate asupra hotărârilor judecătorești, transformând Curtea într-o instanță de control judiciar, ar echivala cu o deturnare a dispozițiilor constituționale privind soluționarea conflictelor juridice și o încălcare flagrantă a competenței Curții Constituționale.
Așa fiind, apare ca evident că decizia pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329 din Codul d e procedură civilă.
De altfel, Curtea a statuat și cu alte ocazii că, potrivit competențelor sale, care sunt expres și limitativ prevăzute de <LLNK 11992 47 11 212 146 48>art. 146 din Constituție și de Legea nr. 47/1992, aceasta asigură, pe calea controlului de constituționalitate, supremația Constituției în sistemul juridic normativ, nefiind competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâri judecătorești sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice (Decizia nr. 988 din 1 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 24 noiembrie 2008).
Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, "Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor". Efectul ex nunc al actelor Curții constituie o aplicare a principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separației puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept.
Pe cale de consecință, efectele deciziei Curții nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de către autoritățile publice implicate în conflictul juridic de natură constituțională."
Prin urmare se reține că decizia pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, acestea rămânând să producă efecte obligatorii în continuare.
În consecință, pentru ansamblul considerentelor expuse mai sus, în temeiul art. 304 rap. la art.312 pr.civilă, Curtea va admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 2348 din 03.09.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr- pe care o va modifica în totalitate în sensul dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 2348 din 03.09.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr- pe care o modifică în tot și în consecință:
Obligă pe pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA C DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, la plata în favoarea reclamantei a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 01.10.2008 și până la 11.11.2008.
Obligă pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
Obligă pe pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE să aloce sumele necesare efectuării plăților.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - -
GREFIER
Red.DG
Dact./7ex.
Jud.fond: /
Președinte:Ioana TriponJudecători:Ioana Tripon, Dana Cristina Gârbovan, Cristina
