Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 475/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.475/
Ședința publică din 8 aprilie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M,--3, în numele Ministerului Finanțelor Publice și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,- sector 5, împotriva sentinței civile nr. 63 din 5 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Târgu -M, în dosarul nr- precum și împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale nr. 5/C din 9 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Târgu -M, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile au fost declarate și motivate în termen, fiind scutite de taxă judiciară de timbru.
Se constată că prin încheierea civilă nr.23/CR/8.04.2009 a Curții de Apel Târgu Ms -a constatat incompatibilitatea doamnelor judecător și, completul fiind constituit prin cooptarea domnilor judecători și.
Văzând lipsa părților și împrejurarea că acestea au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor conform art. 242 Cod procedură civilă, în baza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
La data de 15 septembrie 2008 fost înregistrată la Curtea de Apel Târgu M cererea prin care, în calitate de grefier din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Târgu Mureșa solicitat instanței obligarea pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -, Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în solidar la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procednt de 50 % calculat la indemnizația brută lunară de încadrare începând cu data de 1.06.2007; obligarea la actualizarea sumelor conform indicelui de inflație și a dobânzilor legale, acordarea în continuare a acestui spor, înscrisrea mențiunilor în carnetul de muncă referitoare la acest spor și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 63 din 5 noiembrie 2008, Curtea de Apel Târgu Ma respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor iar pe fond, a admis în parte acțiunea civilă, a obligat pârâții în solidar la plata în favoarea reclamantei a unui spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50 %, începând cu data de 1.06.2007; a stabilit că sumele cuvenite reclamantei trebuie reactualizate în raport cu rata inflației; a obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să înscrie în carnetul de muncă mențiunile cuvenite; a admis cererea de chemare în garanție și a obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sumele necesare acordării drepturilor bănești stabilite în favoarea reclamantei și a respins celelalte pretenții.
Din oficiu, la data de 9 ianuarie 2009, prin încheierea civilă nr. 5/C, Curtea de Apel Târgu Ma dispus îndreptarea erorii materiale cuprinse în dispozitivul hotărârii, în sensul că, după alineatul 4, s-a inserat alineatul 5, prin care se stabilește dreptul reclamantei la dobânzi legale începând cu 15 septembrie 2008 până la plata efectivă a debitului.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, au declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, precum și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu mențiunea că Ministerul Publica atacat și încheierea de îndreptare a erorii materiale.
Direcția Generală a Finanțelor Publice Mas olicitat în principal, modificarea în parte a hotărârii, în sensul respingerii acțiunii civile ca inadmisibilă față de Ministerul Economiei și Finanțelor, datorită lipsei calității procesuale pasive a acestuia, precum și respingerea cererii de chemare în garanție.
În motivarea recursului, pârâta prin reprezentantul său, a arătat că raționamentul instanței de fond este greșit, deoarece reclamanta a solicitat acordarea unor drepturi salariale în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor, în condițiile în care nu există un raport de muncă între cele două părți.
Împrejurarea că Ministerul Economiei și Finanțelor răspunde de elaborarea bugetului de stat, nu poate constitui, în opinia pârâtului, temei pentru admiterea cererii de chemare în garanție. Ministerul Economiei și Finanțelor nu este plătitorul direct al drepturilor pretinse de reclamantă, iar potrivit Legii nr. 500/2002, nu are atribuții decât în ceea ce privește luarea măsurilor necesare prin aplicarea politicii fiscal bugetare.
Asupra fondului cauzei, pârâta a susținut că temeiul de drept invocat de reclamantă nu mai este în vigoare, în condițiile în care, art. 47 din Legea nr. 50/1996, au fost în mod expres abrogate, prin nr.OG 83/2000. Mai mult, pârâta a susținut că dispozițiile art. 30 lit. a din nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea, Legea nr. 50/1996 a fost de asemenea abrogată în mod expres.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
La rândul său, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii ca neîntemeiate a capătului de cerere privind actualizarea cu indice de inflație a drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă, iar pe fond, a cerut respingerea în întregime a acțiunii ca inadmisibilă.
În considerentele recursului pârâtul a arătat următoarele:
În primul rând, Ministerul Publica susținut că aceste drepturi salariale puteau fi acordate prin hotărâre judecătorească doar până la data de 03.02.2007, în temeiul Deciziei nr. 21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite și publicată în Monitorul Oficial nr. 444 din 13.06.2008. Potrivit acestei decizii de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, personalul auxiliar de specialitate are dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001. În opinia pârâtului, efectele deciziei dată în interesul legii încetează după data de 3.02.2007, dată la care a intrat în vigoare nr.OG 8/2007, prin care s-a reglementat salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și a parchetelor. Prin această Ordonanță a Guvernului, Legea nr. 50/1996 a fost abrogată și deci nu mai pot fi acordate drepturi în temeiul acestei legi.
În opinia pârâtului această concluzie se desprinde cu atât mai mult cu cât Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat doar problema eventualei abrogări a art. 47 de către nr.OG 83/2000 fără a face referiri la prevederile nr.OG 8/2007.
În al doilea rând, pârâtul critică hotărârea atacată pentru că s-ar fi dispus în mod nelegal plata pentru viitor a drepturilor salariale solicitate, depășind atribuțiile puterii judecătorești, deoarece numai legiuitorul - puterea legiuitoare - sunt abilitate să creeze și să adopte legi.
Pârâtul a considerat că în mod nelegal instanța de fond a stabilit în favoarea reclamantei dreptul la actualizarea sumelor acordate în raport cu rata inflației.
În susținerea acestui punct de vedere pârâtul a arătat că potrivit legii bugetului de stat nr. 388/31 decembrie 2007, nu poate acorda aceste sume care nu au fost prevăzute într-un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor drepturilor salariale. Această obligație apare în opinia pârâtei ca fiind una imposibilă, în condițiile în care, art. 29 alin. 3 din Legea nr.500/2002, cheltuielile aprobate au destinație precisă și limitată și nu pot fi utilizate în alt scop.
În fine, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat nelegală obligarea sa la înscrierea în carnetelor de muncă a mențiunilor corespunzătoare drepturilor salariale acordate, deoarece, această obligație vine în contradicție cu dispozițiile art. 11 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976, privind carnetele de muncă.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și cele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă.
Reclamanta nua formulat întâmpinare.
Recursurile au fost înregistrate la Curtea de Apel Târgu M, și au fost înaintate în conformitate cu art. II din nr.OUG 75/2008, Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin decizia nr. 104/20 ianuarie 2009 Curții Constituționale au fost declarate neconstituționale prevederile art. I și II din nr.OUG 75/2008, motiv pentru care dosarul a fost înaintat Curții de Apel Târgu M pentru a soluționa recursul.
Verificând hotărârea atacată, Curtea constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 42 alin. 1 din Legea nr. 511/2004 și ale art. 26 alin. 1 din Legea nr. 379/2005, cheltuielile privind despăgubirile, inclusiv cele provenite din aplicarea legislației privind creanțele fiscale administrate de Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală, alte daune stabilite ca fiind datorate de Ministerul Finanțelor Publice și de Agenția Națională de Administrare fiscală, în nume propriu sau în reprezentarea intereselor statului, pe baza hotărârilor definitive ale instanțelor judecătorești.se acoperă de către Ministerul Economiei și Finanțelor.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002, rolul Ministerului Finanțelor Publice nu se rezumă la controlul execuției bugetare, ci are în vedere o serie de alte atribuții, respectiv de a analiza propunerile de buget și etapele de elaborare a bugetului de către ordonatorii de credite; de a asigura monitorizarea execuției bugetare, iar în cazul în care, constată abateri ale veniturilor și cheltuielilor de la nivelurile autorizate, propune Guvernului măsuri pentru reglementarea situației etc.
În altă ordine de idei, în virtutea dispozițiilor art. 1 din nr.OG 22/2002, Ministerul Finanțelor Publice răspunde de executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli.
Recurenții au fost obligați la plata sumelor solicitate de reclamanți nu în considerarea unui raport de muncă, ci în baza atribuțiilor ce le revin, decurgând din legea lor de organizare și funcționare. Or, una dintre aceste atribuții este aceea de a asigura instituțiilor bugetare care nu au venituri proprii, cum este și Ministerul Public, sursele financiare necesare pentru desfășurarea corespunzătoare a activității, surse prevăzute fie prin bugetele anuale, fie prin rectificările bugetare.
De asemenea, trebuie avute în vedere și prevederile art. 6 alin.1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil, drept ce presupune și punerea în executare a hotărârilor judecătorești într-un termen rezonabil. Or, chemarea în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor, precum și a organelor sale descentralizate din teritoriu, are tocmai menirea de a facilita executarea în cel mai scurt timp a obligațiilor de plată stabilite în sarcina ordonatorilor de credite.
Pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a recunoscut că reclamanta, în calitate de personal de specialitate, angajată la DNA - Serviciul Teritorial Târgu Mureș, în calitate de grefier, este îndreptățită la plata acestui spor doar până la data de 03.02.2007, până când Decizia nr. 21 din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, își produce efectele. Ulterior acestei date, instanța de fond nu putea acorda aceste drepturi bănești.
Critica pârâtului nu este fundamentată și de fapt nu are în vedere dispozițiile art. 329 Cod procedură civilă. Potrivit art. 329 alin.3 Cod procedură civilă, soluțiile date în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțele judecătorești în ceea ce privește dezlegarea dată problemelor de drept. La data de 10.03.2008, ulterior adoptării nr.OG 8/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, a statuat, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, că personalul auxiliar de specialitate din cadrul parchetelor este îndreptățit să primească sporul de 50%. Dând această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 erau în vigoare la data pronunțării iar această interpretare este obligatorie, pentru instanțele judecătorești.
Nici cea de-a doua critică formulată de pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate fi primită pentru că instanța de fond nu și-a extins atribuțiile în domeniul legislativ ci doar în conformitate cu interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, reclamanta în calitate de grefier este îndreptățită la sporul de 50% la salariul brut lunar. Instanța de fond nu a abrogat vreun text de lege ci doar a aplicat o decizie dată în interesul legii, care, de altfel, este obligatorie.
În ceea ce privește actualizarea cu rata inflației a sumelor stabilite în favoarea reclamantei, Curtea constată că prin decizia dată în interesul legii nr. XXI/2008, s-a stabilit că personalul auxiliar este îndreptățit să primească acest spor de 50 % și după intrarea în vigoare a Ordonanței de Guvern nr. 83/2000. Cu toate acestea, sporul nu a fost acordat reclamantei, cauzându-i acesteia un prejudiciu pe care potrivit art. 998 - 999 Cod civil, pârâta este obligată să îl acopere, prin acordarea despăgubirilor.
Este adevărat că prin aceeași hotărâre, drepturile bănești i-au fost acordate reclamantei, însă aceasta a fost lipsită de aceste drepturi o perioadă îndelungată de timp în care moneda națională s-a devalorizat. Pentru a asigura o reparație integrală a prejudiciului, reclamanta este îndreptățită să primească valoarea actualizată a acestor sume de bani care i se cuvenea, potrivit deciziei de îndrumare menționată mai sus.
Nici criticile referitoare la petitul 4 din acțiune nu sunt întemeiate avându-se în vedere faptul că acest spor reprezintă potrivit art. 47 din Legea 50/1997 drepturi salariale, care trebuie cuprinse în carnetul de muncă, potrivit art. 11 alin.2 din Decretul 92/1986.
III. Ministerul Publica declarat recurs fără a dezvolta în considerente motivele de nelegalitate și împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale. Se observă faptul că, reclamanta a solicitat prin cererea sa de chemare în judecată obligarea pârâților și la plata unei dobânzi legale. Constatând că din eroare dispozitivul hotărârii nu cuprinde în mod fidel conținutul minutei aflată la fila 71 dosar fond, în conformitate cu dispozițiile art. 281 Cod procedură civilă, instanța dispus îndreptarea acestei erori cuprinse în dispozitivul hotărârii.
Față de cele reținute, constatând că în cauză nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 Cod, neregăsindu-se nici un alt motiv de nelegalitate, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu M,--3, județul M, în numele Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 63 din 5 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Târgu M, în dosarul nr-.
Respinge ca nefondate recursurile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 63 din 5 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Târgu -M, în dosarul nr- precum și împotriva încheierii civile nr. 5/C din 9 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Târgu -M, în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 aprilie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./18.05.2009
Jud. fond. HG;
Asist.jud.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
