Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 478/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 478
Ședința publică de la 05 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursurile formulate de Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I și Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 923 din 18.06.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimați fiind, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că prin serviciul registratură s-a depus la dosar concluzii scrise de către intimații persoane fizice. S-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată că în cauză s-au formulat două cereri de recurs, ambele declarate în termen și motivate. Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, mai constată recursurile în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la aceasta.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la ribunalul Iași la nr-, reclamanții, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se constate discriminarea cauzată de prevederile art.11 alin.1 și 2 raportat la prevederile art.3 și 4 din OUG nr.27/2006 aprobate prin Legea nr.45/2007 coroborate cu art.1 și 2 și art.27 din OG nr.137/2000, să se anuleze situația creată prin discriminare prin acordarea despăgubirilor reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul prevăzut în Anexa I lit.A pct.6-13, corespunzător funcțiilor exercitate de fiecare în parte și cel efectiv încasat, începând cu data intrării în vigoare a OUG nr.27/2006, respectiv 10.04.2006, până la zi și pentru viitor, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data executării efective la care se adaugă dobânda legală, pârâtul Tribunalul Iași să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare acordării acestor despăgubiri.
In motivarea cererii reclamanții au arătat că sunt judecători la udecătoria Pașcani și că, prin Hotărârea nr.185/22.07.2005, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat că prevederile art.28 al.4 din OUG nr.24/2004, modificată prin Legea nr.601/2004 și ale art.24 din Legea nr.258/2004 au instituit o discriminare directă între magistrații judecători și magistrații procurori din cadrul DNA și DIICOT.
Legalitatea acestei hotărâri a fost recunoscută și prin decizia nr.VI din 15.01.2007 pronunțată de ICCJ în Secțiile Unite cu prilejul soluționării unui recurs în interesul legii, decizie care potrivit disp.art.329 alin.ultim pr.civilă este obligatorie pentru instanțele de judecată.
Au mai susținut reclamanții că noua modalitate de salarizare concretizată inițial prin adoptarea OUG nr.27/7.04.2006 aprobată prin Legea nr.45 din 6.03.2007, în loc să înlăture această discriminare directă o adâncește și mai mult, prin stabilirea unui coeficient de ierarhizare superior în favoarea magistraților procurori din structurile menționate.
Judecătorii sunt discriminați sub aspectul remunerației diferite a muncii față de procurorii din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și terorism, care beneficiază pentru cauzele instrumentate de o indemnizație superioară celei primite de judecători, în condițiile în care toate considerentele avute în vedere de legiuitor la stabilirea acestora sunt valabile și în faza de judecată a infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism. Astfel, potrivit art.11(1) din OUG nr.27/29.03.2006 aprobată prin Legea nr.45/6.03.2007 procurorii din cadrul DIICOT sunt salarizați potrivit nr.crt.6-13 de la lit.A din anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii. Prin urmare, este nefiresc și nelegal ca cei care îndeplinesc actele de investigare, prealabile judecății, să beneficieze de un salariu superior celui primit de cei care judecă acele cazuri.
Reclamanții au arătat că, prin această grilă de salarizare stabilită potrivit criteriilor 6-13 de la lit.A din Anexa I la acestea, este afectat însuși principiul unității procesului penal, întrucât se recunoaște urmăririi penale superioritate în raport cu judecata.
Mai susțin reclamanții că "necesitatea intensificării întârziate a reducerii fenomenului de corupție" se asigură nu numai prin activitatea de urmărire penală, judecata fiind cea care finalizează și stopează fenomenul infracțional de criminalitate organizată, terorism sau de corupție.
Instituirea unor criterii diferite de salarizare în situația în care activitatea de urmărire penală nu este superioară judecății au fost impuse numai cu scopul de a plasa categoria profesională a judecătorilor într-o situație discriminatorie față de procurorii DIICOT și DNA, având ca efect direct, în condiții de competență materială identică, restrângerea exercitării dreptului "la un salariu egal pentru muncă egală", contrar art.1 alin.2 din OG. Nr.137/2000.
De asemenea, mai susțin reclamanții că nu toți procurorii DNA și DIICOT funcționează efectiv în aparatul propriu al Parchetului de pe lângă ICCJ, ci doar în structuri teritoriale, această teritorialitate fiind analogă structurii celorlalte instanțe și parchete, potrivit art.5 alin.1 din OUG nr.43/2002 și art.4 alin.3 din Legea nr.508/2004. De asemenea, competența, în instrumentarea actelor acestor structuri, revine de regulă, în primă instanță, tribunalelor, iar nu ICCJ, care este o altă unitate cu altă personalitate juridică distinctă, fiind vorba de instituții diferite conform art.1 din OUG nr.43/2002 și art.1 din Legea nr.508/2004.
Reclamanții au invocat dispozițiile art.16 din Constituția României, art.7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, Protocolul 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, OG nr.137/2000, Decizia Curții Constituționale 135/5.11.1996.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâtul a arătat că pct.6-13 din Anexa la OUG nr.27/2006 au în vedere salarizarea procurorilor de la Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție. De asemenea, salarizarea procurorilor care își desfășoară activitatea în cadrul DIICOT este identică cu cea a procurorilor din cadrul altor direcții ale Parchetului de pe lângă ICCJ, iar acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 acestor procurori este făcută în considerarea criteriul gradului instanței sau al parchetului unde funcționează, chiar și pe durată determinată, în acord cu disp.art.74 din Legea nr.303/2004 modificată și completată de art.3 din OUG nr.27/2006. iar faptele prezentate nu constituie fapte de discriminare, sens în care s-a pronunțat și CNCD.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin reprezentant legal, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 923 din 18 iunie 2008, Tribunalul Iașia respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Justiției, precum și de Ministerul Economiei și Finanțelor.
A admis acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea De APEL IAȘI, Tribunalul Iași, Statul Român prin Ministerul Economiei Și Finanțelor și Consiliul National pentru Combaterea Discriminării.
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI și Tribunalul Iași să plătească reclamanților o despăgubire egală cu diferența dintre drepturile salariale calculate potrivit nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la OUG 27/2006 în raport cu funcțiile pe care le dețin și drepturile salariale încasate efectiv, începând cu data de 10.04.2006 și pentru viitor, până la înlăturarea stării de discriminare, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor acordate reclamanților.
A declinat în favoarea Judecătoriei Iași competența de soluționare a cererii privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Examinând excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, față de disp.art.15 din HG nr.83/2005 și art.118 din Legea nr.303/2004 care stipulează că activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, pârâtul MEF coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătește proiectele legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, instanța a constatat că nu este întemeiată și va fi respinsă.
Față de excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Justiției, instanța a dispus respingerea acesteia motivat de calitatea legală a acestui pârât de ordonator primar de credite,și de prevederea drepturilor salariale ale judecătorilor ca și capitol de buget al Ministerului Justiției.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamanții sunt judecători în cadrul Judecătoriei Pașcani și consideră că sunt discriminați în raport cu procurorii din cadrul DIICOT, deoarece prestează aceeași muncă, dar au salarii inferioare.
Prin OUG nr.27/2006 aprobată prin Legea nr.45/2007 sunt prevăzute salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Potrivit dispozițiilor legale ale acestui act normativ, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art.68 din Legea nr.303/2004, republicată, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte din actul normativ menționat mai sus.
Raportat la dispozițiile art.11 alin.1 din OUG nr.27/2006 și la dispozițiile art.1 alin.1 și 2 din OUG nr.43/2002, instanța reține că și, sunt structuri cu personalitate juridică distincte, care nu se confundă cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar procurorii care își desfășoară activitatea în cele două structuri nu sunt procurori în cadrul Parchetului de pe lângă ICCJ.
De altfel, în acest sens sunt și dispozițiile art.11 alin.1 din OG nr.27/2006 care prevăd în mod expres că procurorii din cadrul DIICOT și DNA sunt salarizați potrivit nr.crt.6-13 de la lit.A din anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii.
A mai reținut instanța că, la stabilirea indemnizațiilor brute lunare ale procurorilor care funcționează în aceste structuri distincte, se are în vedere criteriul naturii cauzelor pe care aceștia le instrumentează și anume combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, iar a doua în domeniul combaterii corupției. Ori, acest criteriu nu este prevăzut de lege la stabilirea indemnizațiilor brute lunare ale judecătorilor și procurorilor.
Față de prevederile Deciziei în interesul legii nr.VI/2007, obligatorie pentru instanțe, dar și cele ale art.2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și ale art.14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, s-a constatat că, în conformitate cu disp.art.2 alin.3 din OG nr.137/2000, art.11 alin.1 din OUG nr.27/2006 este discriminatoriu, fiind o prevedere care dezavantajează judecătorii și ceilalți procurori față de procurorii din cadrul DIICOT și DNA, pe baza criteriului naturii cauzelor soluționate, fiind restrâns, astfel, dreptul recunoscut de lege al egalității de tratament în domeniul salarizării.
Se va admite acțiunea reclamanților și vor fi obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI și Tribunalul Iași să plătească reclamanților o despăgubire egală cu diferența dintre drepturile salariale calculate potrivit nr.crt.6-13 de la lit.A din anexa OUG 27/2006 în raport cu funcțiile pe care le dețin, și drepturile salariale încasate efectiv începând cu data de la care fiecare reclamant în parte și-a desfășurat activitatea conform tabelului depus la dosar (fila 23) și pentru viitor, până la înlăturarea stării de discriminare, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor va fi obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor acordate reclamanților.
In ceea ce privește cererea reclamanților privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă, având în vedere dispozițiile art.296 alin.1 și 2 din Codul muncii coroborat cu disp.art.298 alin.3 din Codul muncii, instanța a constatat întemeiată excepția necompetenței materiale, iar în temeiul disp.art.158 alin.3 pr.civilă, va declina competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Iași.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă, recurentul Ministerul Finanțelor Publice consideră că nu are calitate procesuală pasivă în cauză. Susține recurentul că nu există raporturi juridice între el și reclamanți, iar în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite. Mai mult, ordonatorul principal, Ministerul Justiției, nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate.
Mai susține recurentul că, în același sens, este și nr.OUG 75/2008, solicitându-se admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea acțiunii în contradictoriu cu acest pârât.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, recurentul Ministerul Justiției susține, în primul rând, că textele de lege pe care s-a întemeiat prima instanță, respectiv art. 1, art. 21 alin. 1 și art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000, au fost declarate neconstituționale, așa cum rezultă din Decizia nr. 818/2008 a Curții Constituționale. Deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii, iar hotărârea este nelegală în măsura în care dispune acordarea către intimați a unui drept neprevăzut de lege, prin interpretarea eronată a dispozițiilor OG 137/2000.
A mai susținut recurentul că acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 procurorilor de la DIICOT s-a făcut avându-se în vedere criteriul gradului instanței sau al parchetului unde funcționează, în acord cu dispozițiile art. 3 din OUG nr. 27/2006 și ale art. 74 alin. 1 din Legea nr. 303/2004.
A fost menținută, în cazul acestor procurori, regula numirii, nu cea a promovării lor, pe o durată temporară, prin urmare nu există reguli diferite de promovare în profesie între judecători și procurori, sens în care au fost menționate dispozițiile art. 75 alin. 11 din Legea nr. 304/2004.
În vederea numirii în cadrul DIICOT și DNA nu este necesar ca procurorul în cauză să aibă grad profesional de procuror al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, ceea ce conduce la concluzia inexistenței unor reguli diferite de promovare în profesie între judecători și procurori
Mai consideră recurentul, că există posibilitatea stabilirii unor reguli diferite de organizare și funcționare a instanțelor judecătorești comparativ cu parchetele, precum și a adoptării unor prevederi diferite în ceea ce privește raporturile de serviciu ale celor două categorii de magistrați, fără a se aduce atingere principiului nediscriminării, care nu presupune uniformitate.
Nu au fost administrate probe noi, iar intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurenți, Curtea constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:
Calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât Ministerul Finanțelor Publice este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Nu s-a solicitat, de către reclamanți, finanțarea de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite, ci alocarea, în buget, a sumele necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile recurentului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și cea de coordonare a acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, Curtea constată că prima instanță l-a obligat pe recurent să acopere prejudiciul cauzat reclamanților, prin plata unei despăgubiri egale cu diferența dintre drepturile salariale rezultate prin aplicarea la valoarea de referință sectorială a coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la OUG 27/2006, în raport cu funcția deținută, și drepturile salariale încasate efectiv.
Prin decizia nr. 818/2008, Curtea Constituțională a constatat că prevederile OG nr. 137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Or, în prezenta cauză, prima instanță nu a anulat și nici nu a refuzat să aplice un act normativ, care să fie înlocuit cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, ci, constatând tratamentul discriminatoriu, sancționat nu numai prin OG nr. 137/2000, ci și prin Protocolul 1 și 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 25 alin. (1) din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 5 din Codul muncii, a obligat la plata despăgubirilor către persoana prejudiciată. De altfel, în jurisprudența, cauza Von Kamann Nord - 14/83, s-a statuat că ordinea juridică comunitară permite tuturor persoanelor care se consideră nedreptățite de o discriminare rezultată din acte normative să o invoce efectiv în litigiile de pe rolul tribunalelor naționale.
Față de tratamentul discriminatoriu, Curtea constată că, potrivit art. 3 alin. 1 din acest act normativ, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurata la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținuta și cu vechimea în magistratura prevăzută de <LLNK 12004 303 11 202 86 30>art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referința sectoriala și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanta de urgență.
Din examinarea anexei, parte integrantă din actul normativ, se constată că, la stabilirea coeficienților de multiplicare, se au în vedere două criterii: gradul instanței sau parchetului și funcția deținută. de multiplicare, pe baza căruia se stabilește indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor și procurorilor, scade de la președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, până la judecătorii, procurorii și auditorii de justiție cu 0-1 an vechime.
Potrivit art. 11 alin. 1 din nr.OUG 27/2006, procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticoruptie și cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt salarizați potrivit nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii. La lit. A din anexă, nr. crt. 6-13, sunt prevăzuți coeficienții de multiplicare pe baza cărora se stabilește indemnizația de încadrare brută lunară a procurorilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Față de dispozițiile Legii nr. 508/2004, se reține că este o structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În același sens, sunt și dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 din nr.OUG 43/2002, în forma în care este în vigoare în prezent, potrivit cărora Direcția Națională Anticorupție se înființează ca structură cu personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin reorganizarea Parchetului Național Anticorupție. îsi exercită atribuțiile pe întregul teritoriu al României prin procurori specializați în combaterea corupției.
Din cele două acte normative, se desprinde concluzia că și sunt structuri distincte, cu personalitate juridică, care nu se confundă cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar procurorii care își desfășoară activitatea în cele două structuri nu sunt procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. De altfel, dacă OT. și NA. ar fi fost incluse în Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorii care își desfășoară activitatea în cele două structuri ar fi fost salarizați potrivit nr. crt. 6-13 lit. A din anexa la.G nr. 27/2006, fără să fie necesară o prevedere legală specială în acest sens.
Or, așa cum s-a arătat, art. 11 alin. 1 din G nr. 27/2006 prevede în mod expres că procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticoruptie și cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt salarizați potrivit nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii. Prin urmare, contrar susținerilor recurentului, la stabilirea indemnizațiilor lor brute lunare nu se are în vedere primul criteriu prevăzut în art. 3 alin. 1 din nr.OUG 27/2006, cel al nivelului instanței sau parchetului. Aceasta cu atât mai mult cu cât, atât în cadrul, cât și în cadrul, funcționează servicii teritoriale, organizate, de regulă, în localitățile unde își au sediile parchetele de pe lângă tribunale și curți de apel, respectiv parchetele de pe lângă curțile de apel.
În realitate, ceea ce se are în vedere la stabilirea indemnizațiilor brute lunare ale procurorilor care funcționează în aceste structuri distincte, este criteriul naturii cauzelor pe care aceștia le instrumentează. Atât, cât și sunt calificate, chiar prin lege, ca structuri specializate, prima în domeniul combaterii infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, iar a doua în domeniul combaterii corupției. Acest criteriu nu este prevăzut de lege la stabilirea indemnizațiilor brute lunare ale judecătorilor și procurorilor.
caracterul de structuri distincte, specializate, cu personalitate juridică, atât în cazul DIICOT, cât și în cazul DNA, prima instanță a concluzionat, în mod corect, că, la stabilirea indemnizațiilor brute lunare ale procurorilor care funcționează în aceste structuri, s-a avut în vedere un criteriu neprevăzut de lege, cel al naturii cauzelor instrumentate. Aceasta, în condițiile în care, prin decizie în interesul legii, instanța supremă a constatat, anterior, că folosirea acestui criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați, prin acordarea unui spor la indemnizația de încadrare brută lunară, este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă, fiind discriminatorie.
Prin prisma considerentelor reținute de prima instanță, nu prezintă relevanță gradul profesional al procurorilor DNA și DIICOT și modalitatea lor de numire, însă, în condițiile în care există un corespondent între judecători și procurori, sub aspectul salarizării, așa cum rezultă din prevederile OUG nr. 27/2006, pornind de la președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, până la judecătorii, procurorii și auditorii de justiție cu 0-1 an vechime, prezintă relevanță salarizarea superioară a acestei categorii de magistrați, procurori în cadrul DNA și DIICOT, prin raportare la ceilalți magistrați, judecători și procurori, pe baza unui criteriu neprevăzut de lege, cel al apartenenței lor la anumite domenii de realizare a justiției.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se vor respinge recursurile și se va menține sentința.
Prin cererea înregistrată la ribunalului Iași la data de 04.11.2008, reclamanții, și au solicitat, în temeiul disp.art.2811Cod.proc.civ. lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului sentinței civile nr. 923 din 18 iunie 2008 pronunțate de Tribunalul Iași, în sensul că obligația pârâților constă în plata unei despăgubiri calculată ca diferență dintre salariile rezultate prin aplicarea la valoarea de referință sectorială a coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr.crt.6-13, lit.A din anexa la OUG 27/2006, la care se adaugă sporurile prevăzute de acest act normativ (necalculate în acest mod), începând cu data de 10.04.2006 și pentru viitor, până la înlăturarea stării de discriminare, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Reclamanții au arătat că dispozitivul sentinței nu este clar precizat, ceea ce conduce la aplicarea greșită a acestuia, în sensul calculării greșite a despăgubirii ce le este datorată prin acest titlu executoriu.
Potrivit art.3(1) din OUG27/2007, indemnizația de încadrare brută lunară se stabilește pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți in anexă. Indemnizația brută lunară astfel rezultată va fi majorată prin aplicarea sporurilor prevăzute de OUG27/2007.
Numai în acest fel se poate înțelege aplicarea dispozitivului, pentru a se realiza repararea prejudiciului efectiv suferit și înlăturarea stării de discriminare.
Aceste lămuriri sunt absolut necesare, în faza executării titlului executoriu. Altfel spus, modul de calcul al indemnizației cuvenite rămâne același, prevăzut de OUG27/2007, singura corecție intervine în ceea ce privește coeficientul de multiplicare, ce va fi aplicat conform nr.crt.6-13, lit.A din anexă. Despăgubirea reală trebuie înțeleasă ca o recalculare a întregii indemnizații cu tot cu sporuri, ca urmare a aplicării noului coeficient, și nu doar a indemnizației de încadrare brute lunare.
Prin încheierea nr. 930 din 19.11.2008, Tribunalul Iașia admis cererea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Iași, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul National pentru Combaterea Discriminării.
A dispus lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului sentinței civile nr. 923 din 18.06. 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, în sensul că obligația pârâților constă în plata unei despăgubiri calculate ca diferență dintre salariile rezultate prin aplicarea la valoarea de referință sectorială a coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la OUG 27/2006 la care se adaugă sporurile aferente, în raport cu funcțiile pe care le dețin și acele drepturi salariale pe care le-au încasat efectiv, începând cu data de 10.04.2006 și pe viitor, până la înlăturarea stării de discriminare, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că cererea este întemeiată, întrucât în faza executării titlului executoriu - sentința civilă nr. 923 din 18 iunie 2008 a Tribunalului Iași, s-a constatat că sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului acestei hotărâri.
Pentru repararea integrală a prejudiciului cauzat reclamanților prin discriminare, se impune ca despăgubirea la care aceștia sunt îndreptățiți să se calculeze ca diferență dintre drepturile salariale rezultate prin aplicarea la valoarea de referință sectorială a coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la OUG 27/2006, la care se adaugă sporurile prevăzute de acest act normativ, în raport cu funcțiile pe care le dețin și acele drepturi salariale pe care le-au încasat efectiv.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, se susține că ceea ce s-a solicitat de către reclamanți nu viza înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului, ci modificarea acestuia. În cauză, dispozitivul sentinței este suprapus întocmai considerentelor și nu comportă nici o interpretare cu privire la aspectele a căror lămurire a fost dispusă de instanța de fond.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Recursul este nefondat.
Prin sentința civilă nr. 923 din 18 iunie 2008 Tribunalului Iași, care constituie titlu executoriu, recurentul a fost obligat la plata unei despăgubiri către fiecare intimat reclamant, egală cu diferența dintre drepturile salariale calculate potrivit nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la OUG 27/2006 în raport cu funcția dețină și drepturile salariale încasate efectiv, începând cu data de 10.04.2006 și pentru viitor, până la înlăturarea stării de discriminare, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Prin urmare, obiectul obligației de "a da" este reprezentat de o sumă de bani, într-un cuantum determinabil, stabilit prin dispozitiv, calculat ca diferență de drepturi salariale.
Tocmai modul de calcul al drepturilor salariale stabilite potrivit nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la OUG 27/2006, care constituie primul termen avut în vedere la acordarea despăgubirilor, a generat interpretări diferite, fiind necesar ca instanța de judecată să lămurească înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului sentinței, mai exact a sintagmei "drepturi salariale calculate potrivit nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la OUG 27/2006".
Astfel, prima instanța, făcând aplicarea dispozițiilor art. 2811Cod proc. civilă, a reținut în mod corect că, pentru a se asigura repararea integrală a prejudiciului suferit de intimații reclamanți, se are în vedere întreaga sumă cuvenită cu titlul de drepturi salariale, calculată prin adăugarea sporurilor aferente la indemnizația de încadrare brută lunară stabilită pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la OUG 27/2006, ceea ce nu reprezintă o modificare a dispozitivului sentinței, așa cum susține recurentul.
În consecință, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține încheierea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I și Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 923/18.06.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Respinge recursul formulat de Ministerul Justiției împotriva încheierii din 19.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
01.06.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina Moruzi, Carmen
