Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 482/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 482/
Ședința publică din 09 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol judecarea recursurilor declarat de pârâții Ministerul Public, reprezentat prin Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu -M, cu sediul în B,-, sector 5, respectiv Târgu-M,-, județul M și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediu în Târgu-M,--3, județul M, împotriva sentinței civile nr. 89 din 24.11.2008, pronunțată de Curtea de Apel Târgu -M în dosar nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile sunt declarate în termen legal și sunt scutite de la plata taxei de timbru.
Instanța în temeiul art. 32 pct.1 Cod procedură civilă, dă citire încheierii de cameră de consiliu nr. 27/CR din 8.04.2009, prin care a fost soluționat incidentul procedural, privind incompatibilitatea magistraților și.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța față de actele și lucrările dosarului reține cauza în vederea pronunțării.
CURTEA,
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 20 martie 2008 la Tribunalul Mureș, reclamantul - conducător auto și - grefier, au solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și Ministerul Economiei și Finanțelor, acordarea unui spor de 50%, spor de stres, calculat la indemnizația brută lunară de încadrare începând cu luna ianuarie 2007, respectiv decembrie 2007.
În susținerea cererii, în esență, reclamanții au susținut că acest spor a fost acordat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, iar aceste dispoziții au rămas în vigoare și după apariția nr.OUG 177/2002, ca urmare a intrării în vigoare a nr.OUG 27/2006.
Ca urmare a admiterii declarațiilor de abținere formulate de judecătorii Tribunalului Mureș, Curtea de APEL TÂRGU MUREȘa dispus prin Încheierea nr. 147/CR din 30 mai 2008 trimiterea cauzei Tribunalului Harghita.
La rândul său, Tribunalul Harghita, văzând dispozițiile art. II alin.1 și 2 din nr.OUG 75/2008 a dispus trimiterea cauzei la Curtea de APEL TÂRGU MUREȘ ca instanță de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de APEL TÂRGU MUREȘa hotărât prin Sentința civilă nr. 89 din 24 noiembrie 2008 respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor, iar pe fond a respins acțiunea formulată de reclamantul și a admis în parte acțiunea reclamantei - și, în consecință a obligat pârâții în solidar la plata în favoarea reclamantei a sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază lunar începând cu data de 06.12.2007 și în continuare. De asemenea, au fost respinse restul pretențiilor reclamantei și a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a obligat chematul în garanție să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești acordate.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Generală a Finanțelor Publice M - Ministerul Economiei și Finanțelor.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În primul rând, Ministerul Publica susținut că aceste drepturi salariale puteau fi acordate prin hotărâre judecătorească doar până la data de 03.02.2007, în temeiul Deciziei nr. 21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite și publicată în Monitorul Oficial nr. 444 din 13.06.2008. Potrivit acestei decizii de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, personalul auxiliar de specialitate are dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001. În opinia pârâtului, efectele deciziei dată în interesul legii încetează după data de 3.02.2007, dată la care a intrat în vigoare nr.OG 8/2007, prin care s-a reglementat salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și a parchetelor. Prin această Ordonanță a Guvernului, Legea nr. 50/1996 a fost abrogată și deci nu mai pot fi acordate drepturi în temeiul acestei legi.
În opinia pârâtului această concluzie se desprinde cu atât mai mult cu cât Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat doar problema eventualei abrogări a art. 47 de către nr.OG 83/2000 fără a face referiri la prevederile nr.OG 8/2007.
În al doilea rând, pârâtul critică hotărârea atacată pentru că s-ar fi dispus în mod nelegal plata pentru viitor a drepturilor salariale solicitate, depășind atribuțiile puterii judecătorești, deoarece numai legiuitorul - puterea legiuitoare - sunt abilitate să creeze și să adopte legi.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și cele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă.
La rândul său, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Mas olicitat modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, precum și a cererii de chemare în garanție față de Ministerul Economiei și Finanțelor.
În susținerea căii de atac promovate, recurenții au invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, apreciind că, întrucât, prin cererea de chemare în judecată se solicită acordarea unor drepturi salariale, reclamanții trebuiau să-și îndrepte pretențiile față de unitatea angajatoare. Cum pârâții - recurenți sunt terți față de raporturile juridice de muncă ale reclamanților, acțiunea acestora este inadmisibilă.
S-a mai susținut că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are atribuții în gestionarea bugetelor instanțelor judecătorești, acestea revenind Ministerului Public, conform prevederilor art. 131 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, iar obligația de a efectua demersurile necesare în vederea asigurării creditelor bugetare pentru plata drepturilor pretinse de reclamanți, revine ordonatorului principal de credite, respectiv ministrului public.
Reclamanta nu a formulat întâmpinare.
Verificând hotărârea atacată, Curtea constată că recursurile nu sunt întemeiate, având în vedere următoarele considerente:
Pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a recunoscut că reclamanta, în calitate de personal conex de specialitate, angajată la DNA - Serviciul Teritorial Târgu Mureș, în calitate de grefier din 06.12.2007, ( fila 44 dosar fond ), este îndreptățită la plata acestui spor doar până la data de 03.02.2007, până când Decizia nr. 21 din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, își produce efectele. Ulterior acestei date, instanța de fond nu putea acorda aceste drepturi bănești.
Critica pârâtului nu este fundamentată și de fapt nu are în vedere dispozițiile art. 329 Cod procedură civilă. Potrivit art. 329 alin.3 Cod procedură civilă. Soluțiile date în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțele judecătorești în ceea ce privește dezlegarea dată problemelor de drept. La data de 10.03.2008, ulterior adoptării nr.OG 8/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, a statuat, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, că personalul auxiliar de specialitate din cadrul parchetelor este îndreptățit să primească sporul de 50%. Dând această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 erau în vigoare la data pronunțării iar această interpretare este obligatorie, pentru instanțele judecătorești.
Nici cea de-a doua critică formulată de pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate fi primită pentru că instanța de fond nu și-a extins atribuțiile în domeniul legislativ ci doar în conformitate cu interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, reclamanta în calitate de grefier este îndreptățită la sporul de 50% la salariul brut lunar. Instanța de fond nu a abrogat vreun text de lege ci doar a aplicat o decizie dată în interesul legii, care, de altfel, este obligatorie.
II. În conformitate cu prevederile art. 42 alin. 1 din Legea nr. 511/2004 și ale art. 26 alin. 1 din Legea nr. 379/2005, cheltuielile privind despăgubirile, inclusiv cele provenite din aplicarea legislației privind creanțele fiscale administrate de Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală, alte daune stabilite ca fiind datorate de Ministerul Finanțelor Publice și de Agenția Națională de Administrare fiscală, în nume propriu sau în reprezentarea intereselor statului, pe baza hotărârilor definitive ale instanțelor judecătorești.se acoperă de către Ministerul Economiei și Finanțelor.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002, rolul Ministerului Finanțelor Publice nu se rezumă la controlul execuției bugetare, ci are în vedere o serie de alte atribuții, respectiv de a analiza propunerile de buget și etapele de elaborare a bugetului de către ordonatorii de credite; de a asigura monitorizarea execuției bugetare, iar în cazul în care, constată abateri ale veniturilor și cheltuielilor de la nivelurile autorizate, propune Guvernului măsuri pentru reglementarea situației etc.
În altă ordine de idei, în virtutea dispozițiilor art. 1 din nr.OG 22/2002, Ministerul Finanțelor Publice răspunde de executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli.
Recurenții au fost obligați la plata sumelor solicitate de reclamanți nu în considerarea unui raport de muncă, ci în baza atribuțiilor ce le revin, decurgând din legea lor de organizare și funcționare. Or, una dintre aceste atribuții este aceea de a asigura instituțiilor bugetare care nu au venituri proprii, cum este și Ministerul Public, sursele financiare necesare pentru desfășurarea corespunzătoare a activității, surse prevăzute fie prin bugetele anuale, fie prin rectificările bugetare.
De asemenea, trebuie avute în vedere și prevederile art. 6 alin.1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil, drept ce presupune și punerea în executare a hotărârilor judecătorești într-un termen rezonabil. Or, chemarea în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor, precum și a organelor sale descentralizate din teritoriu, are tocmai menirea de a facilita executarea în cel mai scurt timp a obligațiilor de plată stabilite în sarcina ordonatorilor de credite.
Pentru considerentele expuse, constatând că în cauză nu se regăsesc motivele de nelegalitate invocate de pârâții-recurenți și că niciun motiv de ordine publică nu a fost identificat din oficiu, Curtea va respinge ca nefondate recursule examinate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5 și Direcția Generală a Finanțelor Publice M, pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediu în Târgu-M,--3, județul M, împotriva sentinței civile nr. 89 din 24.11.2008, pronunțată de Curtea de Apel Târgu -
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09 aprilie 2009.
Președinte Judecător Judecător
Grefier
Red.
Tehnored.
2 exp./18.05.2009
Jud.fond.; -
Asist. jud.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
