Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 483/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 483/
Ședința publică din 09 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
JUDECĂTOR:
JUDECĂTOR:
GREFIER:
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 94 din 26.11.2008, pronunțată de Curtea de Apel Târgu -M în dosar nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termenul legal prevăzut de lege și este scutit de la plata taxei de timbru.
Instanța în temeiul art. 32 pct.1 Cod procedură civilă, dă citire încheierii de cameră de consiliu nr. 28/CR din 8.04.2009, prin care a fost soluționat incidentul procedural, privind incompatibilitatea magistraților și.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța față de actele și lucrările dosarului reține cauza în vederea pronunțării.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată la 6 iunie 2008, reclamanta a solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Tg-M, Tribunalul Mureș, Ministerul Finanțelor Publice, la plata drepturilor salariale restante reprezentând diferența între coeficienții de multiplicare ce se aplică grefierilor inclusiv grefier informaticieni, grefier-statisticieni și grefieri-documentariști cu studii medii și coeficienții de multiplicare ce se aplică grefierilor arhivari și grefierilor registratori începând cu luna ianuarie 2007.
Acordarea în continuare a acestor drepturi până la prevederea lor și pentru grefierii arhivari și grefierii registratori în legea specială de salarizare.
Obligarea Ministerului Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi.
Prin sentința civilă nr.94 din 26 noiembrie 2008 Curții de Apel Tg-M s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor; s-a admis acțiunea civilă, având ca obiect un conflict de drepturi, formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Mureș, Curtea de Apel Tg-M, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării; a obligat în solidar pârâții Tribunalul Mureș, Curtea de Apel Tg-M și Ministerul Justiției la plata în favoarea reclamantei a unei despăgubiri egale cu diferențele de drepturi salariale neacordate în mod discriminatoriu, diferențe dintre: drepturile salariale cuvenite reclamantei calculate în funcție de treapta profesională a acestora și coeficientului de multiplicare prevăzut de lege pentru grefier, grefier statisticieni și grefieri documentariști cu studii medii, și respectiv drepturile salariale primite efectiv de reclamantă, care au fost calculate în funcție de treapta profesională a reclamantei și de coeficientul de multiplicare prevăzut de lege pentru grefierii-arhivari și grefierii-registratori, diferențe calculate începând cu data de 28 aprilie 2008 și până la data încetării stării de discriminare; a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății în favoarea reclamantei a despăgubirilor salariale amintite.
În considerentele hotărârii atacate instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la competența materială a instanței de soluționare a cauzei s-au reținut prevederile art.27 alin.1 din OG 137/2000 reținându-se calitatea reclamantei de persoană discriminată și dreptul acesteia de a pretinde despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit conform dreptului comun, coroborându-se cu faptul că discriminarea s-ar săvârși la instituția la care este încadrată în muncă în cadrul raporturilor de muncă astfel în cât despăgubirile ar urma să fie solicitate conform dreptului comun al muncii.
Instanța de fond a reținut și prev.art.1 alin.2 și art.295 alin.1 Codul muncii coroborat cu prev.art.4 din Codul muncii care interzic discriminările în raporturile de muncă.
Referitor la calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor reținând prevederile Legii 500/2002, HG 208/2005, HG 386/2007, art.1 din OG 22/2002 aprobată prin Legea 288/2002, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Referitor la fondul cauzei s-a reținut că reclamanta face parte din categoria personalului din unitățile de justiție, mai exact grefieri cu studii medii, grefieri arhivari și grefieri registratori, raporturile juridice de muncă ale acestora fiind guvernate de Codul muncii.
S-a reținut că în trecut Legea nr.50/1996 până la adoptarea Legii 17/2006 funcția de arhivar și registratori a fost reglementată în afara corpului profesional ale grefierilor. S-a reținut că, conform modificărilor prev. de Legea 567/2004 arhivarii și registratorii au fost integrați în mod firesc în corpul profesional al grefierilor, aceștia făcând parte din categoria grefierilor cu studii medii.
Instanța de fond a reținut că din analiza statutului grefierilor arhivari și a grefierilor registratori se constată că este identic cu al tuturor celorlalți grefieri sub aspectul numirii în funcție, al promovării, a transferului, a drepturilor și îndatoririlor profesionale și a răspunderii profesionale.
În considerentele hotărârii atacate s-a reținut că aparent sub aspectul recrutării ar exista o deosebire în sensul că grefierii registratori și arhivari sunt recrutați prin concurs în urma căruia efectuează un stagiu la Școala Națională de Grefieri conform art.9 și 10 din Legea nr.567/2004, iar ceilalți grefieri trebuie să promoveze concursul de admitere la Școala Națională de Grefieri, art.5 din Legea 567/2007. În realitate s-a reținut că și recrutarea celorlalți grefieri se poate face prin concurs pentru ocuparea posturilor vacante conform art.8 alin.1 și art.36 din Legea nr.567/2004, astfel în cât instanța de fond a apreciat că sub acest aspect nu se justifică nicio diferență de tratament.
În ce privește aspectul atribuțiilor concrete de serviciu ale grefierilor instanța constată că legiuitorul nu a operat nicio diferență de salarizare între grefierii cu studii medii indiferent dacă aceștia sunt grefieri de ședință, statisticieni sau documentariști, deși este evident că acești au atribuții net diferite.
În ce privește condițiile de numire în funcție s-a reținut că sunt condițiile generale de numire în funcția de grefieri cu studii medii reglementat de art.33 alin.1 lit.a - f din Legea 567/2004.
S-a apreciat că este fără putință de tăgadă apartenența reclamantei la corpul grefierilor cu studii medii, reclamanta prestând munca alături de restul grefierilor cu studii medii iar principiul egalizării de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă.
S-a apreciat că nu există nicio justificare obiectivă și rezonabilă a excluderilor deoarece criteriul acordării coeficientului salarial este unul și același apartenența la corpul grefierilor cu studii medii.
S-a apreciat că prin neacordarea coeficientului de salarizare pentru grefierii cu studii medii reclamanta este în mod evident și grav discriminată deoarece se află în aceiași situație juridică și faptică care fundamentează și generează acest coeficient salarial și pentru restul grefierilor cu studii medii.
S-a apreciat că reclamanta este discriminată în sensul art.2 alin.1-3, art.6 din OUG 137/2000 și din dispozițiile art.7 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.7 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul 212/1974. art.14 din Convenția Europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul 12 la această convenție, art.4 din Carta socială europeană revizuită, Legea 53/2003, art.20, art.16, 53 și 41 din Constituție.
Conform Constituției României la art.16 alin.1 și 2, cetățenii sunt egali în fața legii și autorităților fără privilegii și discriminări nimeni nefiind mai presus de lege.
S-au reținut prevederile OUG 137/2000 coroborat cu art.2 pct.2 din Convenția nr.111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei, și art.6 alin.2 din Codul muncii concluzionându-se că pentru muncă egală este obligatorie o remunerație egală aspect ce se află în contradicție cu situația de față.
S-a apreciat că acordarea despăgubirilor solicitate reprezintă aplicarea prevederilor art.269 Codul muncii care garantează dreptul la despăgubiri inclusiv pentru discriminările în muncă.
S-a apreciat că în cadrul corpului grefierilor cu studii medii s-au aplicat tratamente diferențiate, arbitrare și discriminatorii în funcție de locul de muncă.
S-a reținut solidaritatea pasivă între debitori considerându-se că toți pârâții sun obligați concomitent de lege să aprobe plata sumei pe care o datorează și ca urmare s-a procedat la admiterea acțiunii formulate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților
În motivele de recurs s- arată că hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, motive de recurs prev. de aet.304 pct.4 și 9.pr.civ.
Se arată că diferențierea de salarizare aplicată nu este arbitrară ci are la bază criterii obiective privind pregătirea profesională diferită, specializată precum și atribuțiile de serviciu concrete ale diferitelor categorii de personal auxiliar.
Se arată de asemenea că atribuțiile de serviciu ale grefierului arhivar și registrator față de cele ale grefierului de ședință sunt în mod evident diferite inclusiv sub aspectul complexității, arătându-se că grefierul de ședință este singurul grefier ce participă în mod nemijlocit la ședințele de judecată, situație în care îndeplinește atribuții prevăzute de lege și regulamente sub controlul președintelui completului de judecată, întocmește actele de procedură dispuse de completul de judecată, operațiuni cu un grad de complexitate mult sporit față de alte activități desfășurare de grefierii arhivari și registratori ori alte categorii de personal auxiliar.
Se arată că chiar statutul personalului auxiliar, Legea 567/2004, diferențiază sub aspectul complexității sarcinile de serviciu ale grefierului de ședință de cele ale grefierilor arhivari și registratori instituind regula că recrutarea grefierilor se face prin Școala Națională de Grefieri în urma promovării unui concurs la nivel național și efectuarea unui stagiu de pregătire de 6 luni ori un an, finalizate prin examen în vreme ce recrutarea grefierilor arhivari sau registratori nu presupune această procedură și organizarea unui concurs la nivelul curților de apel efectuând un stagiu cu o durată de 2 luni în cadrul Școlii Naționale de Grefieri.
Se arată că reglementarea prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii ori nereglementarea de legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii nu ar fi o problemă ce poate fi apreciată din punct de vedere al discriminării depășind cadrul legal reglementat prin OG 137/2000.
Se precizează că reclamanta ridică chestiunea unei discriminări în materie de salarizare și în situații analoage sau comparabile trebuie analizată nu doar prin prisma calității de personal auxiliar, care este un criteriu mult prea general, ci e necesar să se țină cont și de funcția ocupată și de reglementările privind organizarea judiciară cu incidența în ceea ce privește cerințele necesare pentru ocuparea unei anumite funcții, conținutul concret al atribuțiilor de serviciu și complexitatea acestora.
Recurentul susține că complexitatea sarcinilor de serviciu este motivul pentru care legiuitorul nu recunoaște grefierilor arhivari și registratori beneficiul unui adaos salarial în situația în care aceștia au studii superioare.
Se arată că fiecare funcție implică responsabilități însă calificarea nivelului și a complexității acestora nu poate fi făcută independent de diferite criterii iar funcția de grefier nu este identică cu cea de grefier arhivar sau grefier registrator, fiecare dintre aceste funcții se definesc și se individualizează în condiții de numire, atribuții și responsabilități proprii ceea ce justifică în mod obiectiv și legitim salarizarea deosebită.
Ca urmare se solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii formulate arătându-se că pretențiile intimatei reclamante nu au nici un temei legal, drepturile salariale fiind stabilite în mod corect în funcție de conținutul concret al atribuțiilor de serviciu și complexitatea acestora.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate și a prevederilor art.304 pr.civ. rap.la art.304 ind.1 pr.civ. se constată că este fondat urmând a se admite pentru următoarele considerente:
Prin cererea adresată primei instanțe, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata unei despăgubiri reprezentând diferența dintre drepturile salariale acordate acestora, în funcție de coeficientul de multiplicare prevăzut de lege pentru grefierii - arhivari și drepturile salariale acordate grefierilor informaticieni, statisticieni și documentariști.
Examinând solicitarea acesteia, prima instanță a reținut incidența prevederilor art. 1, art. 2 alin. 1-3 și art. 27 alin.1 din nr.OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Trebuie observat, însă, că prin repetate decizii ale Curții Constituționale s-a stabilit că dispozițiile nr.OG 137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. ( deciziile nr. 818 - 821 din 3 iulie 2008, decizia nr. 1325/4 decembrie 2008 ).
Potrivit, dispozițiilor art. 31 alin.1 din Legea nr. 47/1992, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.
Cum prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a acordat reclamantei beneficiul drepturilor salariale prevăzute de lege pentru o altă categorie de personal auxiliar decât cea din care fac parte acestea, Curtea constată incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, soluția adoptată fiind lipsită de temei legal.
Pentru considerentele expuse, în baza prevederilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul dedus judecății și va modifica în parte hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, constatând că, față de motivul de nelegalitate identificat, nu se mai impune verificarea celorlalte critici expuse în cuprinsul memoriului de recurs, și se vor menține dispozițiile instanței de fond referitoare la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și Libertăților, analizate detaliat în hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților cu sediul în B-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.94 din 26 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Tg-
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că respinge în întregime acțiunea civilă.
Menține dispozițiile referitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și Libertăților.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
27.05.2009.
Jud.fond: -
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
