Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 494/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 494
Ședința publică de la 4 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Liliana Viziteu
JUDECĂTORI: Camelia Liliana Viziteu, Sorina Romașcanu Jănică
- -
GREFIER -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de reclamantul și intervenienții, și împotriva sentinței civile nr. 119/29.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că:
- procedura de citare legal îndeplinită;
- obiectul cauzei - drepturi salariale ale personalului din justiție;
- stadiul procesual - recurs;
Curtea, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, nefiind alte cereri de formulat și/sau excepții de invocat, constată recursul în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 119/2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor; a fost admisă excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru reclamantul pe perioada 05.12.2004-24.03.2005 și pentru intervenienții, și pe perioada 01.05.2004-19.06.2005 și, în consecință, a fost respinsă acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu pentru perioada menționată;a fost respinsă acțiunea pentru perioada 25.03.2005-01.04.2007 și 01.01.2008 la zi și pe viitor și a fost respinsă ca nefondată cererea de intervenție în interes propriu pentru perioada ulterioară datei de 20.06.2005.
Hotărârea a fost pronunțată cu opinia parțial separată a asistentului judiciar, care este pentru admiterea acțiunii pentru perioada 25.03.2005-01.04.2007 și 01.01.2008 la zi și pentru viitor.
În motivarea opiniei majoritare a fost reținută următoarea situație de fapt și de drept:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul, grefier în cadrul secției civile a Tribunalului Neamț, a solicitat în contradictoriu cu MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL BACĂU, TRIBUNALUL NEAMȚ, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR ȘI CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII,
1)constatarea discriminării cauzate de prevederile art.14 alin.1 din legea 228/2003 coroborate cu prevederile art.1 alin.2 lit. e pct. i și ale art.27 din OG137/2000 rep. și cu dispozițiile OUG27/2006,
2)anularea situației create prin discriminare prin acordarea unor despăgubiri în cuantum de 15% din salariu de bază lunar, reprezentând echivalentul sporului de confidențialitate, pentru perioada 5 decembrie 2004- aprilie 2007, iar de la data de 1 ianuarie 2008 la zi și pentru viitor, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data executării efective;
3) obligarea pârâtului Tribunalului Neamț, să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă;
4) obligarea să asigure sumele necesare acordării acestor drepturi.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că:
În art. 1 din Legea 567/2004 cu modificările ulterioare se arată că: "In înfăptuirea actului de justiție, munca personalului auxiliar de specialitate constituie un sprijin pentru judecători si procurori, competența acestei categorii de personal și îndeplinirea corectă a sarcinilor care le revin jucând un rol important în buna desfășurare a întregii activități a instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea."
În exercitarea acestei activități art. 4 din același act normativ se prevede ca "Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, prevăzut laart. 3, este obligat ca, prin întreaga sa activitate, să respecte drepturile și libertățile persoanelor, precum și egalitatea lor în fața legii și să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanților la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora, să respecte normele deontologice ale profesiei și să participe la formarea profesională continuă." iar potrivit art. 9 din Codul Deontologic aprobat prin Hotărârea nr. 145/2005 "Personalul auxiliar de specialitate are obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate de exercitarea profesiei informațiile obținute pe parcursul desfășurării activității profesionale."
De asemenea obligația păstrării secretului profesional este stipulată expres de art. 78 din Legea 567/2004 cu modificările ulterioare "Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este obligat să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care ia cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul", iar în aliniatul 2 al aceluiași text de lege se prevede că "Personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea nu îi este permis să comenteze sau să justifice în presă ori în emisiuni audiovizuale hotărârile sau soluțiile date în dosarele despre care a luat cunoștință în exercitarea atribuțiilor de serviciu."
profesională magistraților și a personalului auxiliar de specialitate din instanțe este reglementată și pe plan internațional, fiind unul din principiile fundamentale adoptate de Congresul al VII-lea al Națiunilor Unite privind prevenirea criminalității și tratamentul infractorilor, desfășurat la Milano în perioada 26.08 -06.09.1985, aprobate ulterior prin Rezoluțiile Adunării Generale nr. 40/32/29.11.1985 și 40/146/13.12.1985. S-a stabilit astfel că judecătorii au obligația de a păstra secretul profesional în ceea ce privește deliberările și informațiile confidențiale dobândite în timpul exercitării altor atribuții profesionale decât ședințele de judecată publice și nu vor fi obligați să depună mărturie în astfel de cauze.
Dispozițiile menționate mai sus sunt în perfectă concordantă și cu prevederile art. 12 pct. (b), (d) și (f) din Legea nr. 544/ 2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, care exceptează de la dreptul general de acces al cetățenilor, prevăzut de art. 1, între altele:."informațiile privind deliberările autorităților.", "informațiile cu privire la datele personale, potrivit legii", precum și "informațiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces achitabil, interesului legitim al oricăreia din părțile implicate în proces ".
Corespunzător acestei obligații, în favoarea unor categorii de salariați s-a prevăzut, fie prin acte normative speciale, fie în baza anumitor proceduri, dreptul corelativ la un spor de confidențialitate, după cum urmează:
- personalul contractual din aparatul de lucru al Guvernului și personalul contractual din instituțiile și autoritățile publice beneficiază, conform art. 13 din nr.OUG 123/2003, de un spor de confidențialitate de 15% din salariul de bază;
- personalul CNSAS beneficiază, conform art. 13 din nr.OG 9/2001, de acordarea unui spor de confidențialitate de până la 30% din salariul de baza brut;
- personalul Oficiului R pentru Adopții,beneficiază de acordarea unui spor de confidențialitate de 15% din salariul de bază conform art. 10 din Legea nr. 274/2004;
- muzeografii salariați în baza Legea nr. 311/2003 beneficiază, potrivit art. 25 alin. 4 din acest act normativ de acordarea unui spor de confidențialitate de 15% din salariul de bază;
-personalul din Administrația Prezidențială, Oficiul
Național al Informațiilor Secrete de Stat, Consiliul Național
pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Departamentul de Comerț, Consiliul Legislativ, Instituția Avocatului Poporului și Curții Constituționale beneficiază, potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 228/2003 de un spor de confidențialitate ce se adaugă la salariul de bază conform actelor normative care reglementează activitatea fiecăreia dintre aceste instituții;
-personalul din administrația publică centrală
beneficiază, potrivit art. 10 din Legea nr. 274/2004 modificată
de un spor de confidențialitate de 15% din salariul de bază;
- personalul din aparatul Consiliului pentru Combaterea Discriminării beneficiază de un spor de confidențialitate de 15% din salariul de bază în baza art. 30 alin. 3 din nr.OG 137/2000;
- personalul militar și funcționarii publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în conformitate cu art. 3 din nr.OG 19/2006, aprobată prin Legea nr. 444/2006, beneficiază de un spor de confidențialitate de până la 15% din salariul de bază.
Consideră că, în situația în care personalul auxiliar de specialitate, are aceeași obligație de confidențialitate ca și categoriile socio-profesionale enumerate mai sus, fără a beneficia însă de dreptul corelativ recunoscut acestora, s-a încălcat principiul tratamentului egal și al nediscriminării consacrat de art. 16 alin. 1 din Constituția României.
Compensația bănească acordată categoriilor de salariați obligate la confidențialitate prin natura activității pe care o desfășoară trebuie apreciată ca fiind legitimă, rezonabilă și echitabilă pentru că această obligație le limitează libertatea de exprimare.
Deși aflat într-o situație analogă, personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, nu i s-a acordat o compensație rezonabilă și echitabilă cu același titlu, ceea ce constituie o excludere bazată pe criteriul categoriei sociale, și care are ca efect înlăturarea recunoașterii, folosinței și exercitării în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege în domeniul economic și social, constituind o defavorizare pe criteriul apartenenței la o anumită categorie.
a invocat în întâmpinare, lipsa calității procesuale pasive ca, de altfel și, iar a arătat că acțiunea este nefondată.
În cauză au formulat cerere de intervenție, și.
Curtea,față de dispozițiile art.19 din Legea 500/202 a constatat că Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală.
Instanța a constatat ca prescris dreptul la acțiunea pentru drepturile aferente celor 3 ani anteriori introducerii acțiunii și ca nefondată acțiunea pentru restul perioadei.
În ce privește cererea principală și cea de intervenție referitoare la perioada 5 decembrie 2004- 24 martie 2005 și respectiv 1 mai 2004- 19 iunie 2005, instanța, față de dispozițiile art.27 alin.2 din OG137/2000 a respins, pe excepția prescripției, acțiunea.
Pentru restul perioadei (discriminarea este continuă, așa încât pentru fiecare "act discriminatoriu" există un termen de prescripție de 3 ani) se apreciază că acțiunea reclamantului și intervenienților este nefondată.
Reclamanții (și intervenienții) și-au întemeiat acțiunea pe discriminare prin raportare la beneficiarii acestui spor de confidențialitate conform OG19/2006, nr.OUG 123/2003, nr.OG 9/2001, Legea nr. 311/2003
De esența litigiului este stabilirea dacă părțile sunt în situații analoage sau comparabile, iar dacă da, dacă există o justificare rezonabilă și obiectivă din partea autorităților statale în neacordarea acelorași sporuri.
Se apreciază că, în speță, reclamanții și intervenienții nu sunt în situație analoagă sau comparabilă cu personalul la care se face referire.
Acordarea acestui spor categoriilor de persoane la care s-a făcut trimitere în acțiunea principală s-a făcut prin prisma nu numai a " vocației" persoanelor respective de a opera cu informații clasificate dar și a naturii concrete a manipulării unor astfel de informații.
Hotărârea 437/ 5 noiembrie 2007 deși produce efecte doar " partes" conține considerații care-și găsesc pe deplin aplicabilitatea în speță:
". reglementările legale incidente sunt circumscrise unor condiții care ating un grad de justificare obiectivă și rezonabilă, date deoperareacu informații clasificate,statutul specialal funcționarilor,desfășurarea de activități specificeîn instituții publice cu atribuții în domeniul apărării naționale, ordinii publice, siguranței naționale,puteriiexecutive, Guvern, anumite Ministere, Administrația prezidențială, etc.".
Mai mult decât atât, salarizarea întregului personal al autorității judecătorești (magistrați, personal auxiliar) se face în raport de drepturile și obligațiile ce se circumscriu actului de justiție în integralitatea sa, în raport de specificul funcției și muncii prestate.
Constatând, deci că nu există o situație analoagă sau comparabilă cu cea a personalului invocat în acțiunea principală, se apreciază că reclamanții nu sunt în drept să primească acest spor.
Salarizarea, inclusiv prin OG8/2007, s-a făcut ținând seama de interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal, respectiv art.78 din legea 567 din 9 decembrie 2004.
În aceste condiții, drepturile salariale acordate reclamanților prin OG8/2007sunt de natura a"include" și drepturile aferente unei asemenea obligații, respectiv de a păstra confidențialitatea.
Față de aceste considerente, instanța de fond a conchis că solicitarea privind obligarea pârâților la plata sumelor reprezentând sporul de 15 % este nefondata.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au declarat recurs reclamantul și intervenienții, care au criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate.
Aceștia au susținut că în mod nelegal instanța de fond a respins cererea de acordare a sporului de confidențialitate, dată fiind, pe de o parte, natura activității pe care o desfășoară iar, pe de altă parte, dată fiind împrejurarea că pentru alte categorii sociale acest drept salarial se acordă.
Curtea constată recursul întemeiat.
Reclamanții fac parte din categoria personalului din unitățile de justiție, raporturile juridice de muncă ale acestora fiind generate de Codul muncii.
Privitor la existența sau inexistența discriminării reclamanților prin neacordarea sporului de confidențialitate, se impune a se cerceta situația în care se află reclamanții în raport cu alte categorii socio-profesionale, tratamentul care se aplică acestora, justificările și criteriile tratamentelor diferențiate.
Conform Directivei 2000/EC/1978 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare, în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma persoanelor aflate în situații comparabile, iar nu neapărat în situații chiar similare.
În speță, în calitatea pe care o are, de grefier, reclamantului i s-a impus prin legea specială o obligație de confidențialitate, obligație ce se îndeplinește în cadrul executării raporturilor de muncă.
Prin însăși natura sa, activitatea desfășurată de reclamant implică contactul cu informații confidențiale și, în cadrul instituțiilor bugetare, faptului îndeplinirii obligației de confidențialitate i-a fost recunoscut și un drept corelativ, de natură salarială.
Ori, singurele elemente care pot duce la o diferențiere în sistemul salarial sunt cele ce țin de nivelul studiilor, treapta sau gradul profesional, calitatea și cantitatea muncii, condițiile de muncă, diferențe ce se găsesc reflectate numai în valoarea salariului de bază.
În acest context, prin neacordarea sporului de confidențialitate, reclamantul este evident discriminat, aflându-se în aceeași situație ce fundamentează și generează acest spor salarial pentru alte categorii profesionale.
De altfel, prin decizia civilă nr. 46 din 15 dec. 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost admis recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în interpretarea și aplicarea unitară a art. 99 alin.1 lit. d din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, raportat la art. 16 al.1 și 2 din Codul deontologic al magistraților și a art. 78 alin.1 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor, a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brut lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Față de argumentele prezentate, inclusiv de soluția dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, curtea va admite recursul și va modifica hotărârea recurată numai în ceea ce- privește pe recurentul, pentru care va recunoaște sporul de confidențialitate pentru perioada ce nu este supusă prescripției extinctive.
În ceea ce-i privește pe recurenții-intervenienți, se constată că aceștia nu fac parte din categoria personalului conex, pentru care nu există instituită prin lege o obligație de confidențialitate și, în concluzie, hotărârea pronunțată de instanța de fond față de aceștia este temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul.
Modifică în parte hotărârea recurată în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamantul și obligă pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL BACĂU și TRIBUNALUL NEAMȚ să plătească reclamantului sporul de confidențialitate în cuantum de 15% din salariul de bază lunar, pentru perioada 25.03.2005-01.04.2007 și 01.01.2008 - la zi și pentru viitor, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data executării efective.
Obligă Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure sumele necesare acordării acestor drepturi bănești și pârâtul TRIBUNALUL NEAMȚ să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Camelia Liliana Viziteu, Sorina Romașcanu Jănică
GREFIER,
red.sent. /
red. dec. CL
tehnored. / 3 ex.
2 mai 2009
Președinte:Camelia Liliana ViziteuJudecători:Camelia Liliana Viziteu, Sorina Romașcanu Jănică
