Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 492/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 492
Ședința publică de la 4 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Liliana Viziteu
JUDECĂTORI: Camelia Liliana Viziteu, Valerica Niculina Grosu
- - -
GREFIER -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 104/22.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că:
- procedura de citare legal îndeplinită;
- obiectul cauzei - drepturi salariale ale personalului din justiție;
- stadiul procesual - recurs;
Curtea, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, nefiind alte cereri de formulat și/sau excepții de invocat, constată recursul în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 104/2008, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, toți cu domiciliul ales la sediul Judecătoriei Tg.N, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Neamț, Curtea de APEL BACĂU, Ministerul Justiției și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și au fost obligați pârâții să plătească reclamanților majorările salariale, respectiv:
- începând cu 1 ianuarie 2007 de 5% față de luna decembrie 2006; de 2% începând cu 01.04.2007 față de nivelul lunii martie 2007 și de 11% începând cu 1.10.2007 față de nivelul lunii septembrie 2007, sume ce vor fi actualizate ci indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective.
Pentru a decide astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin acțiunea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr-, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Neamț, Curtea de APEL BACĂU, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata diferențelor de salarii rezultate din aplicarea reclamanților a majorărilor salariale de 5% începând cu 1 ianuarie 2007 în raport de luna decembrie 2006; de 2% începând cu 1 aprilie 2007 în raport cu luna martie 2007 și de 11% începând cu 1 octombrie 2007 în raport cu luna septembrie 2007, majorări egale cu cele acordate tuturor demnitarilor aleși sau numiți, judecătorilor, Procurorul General al României și adjuncților săi, judecătorilor Curții Constituționale, tuturor funcționarilor publici, tuturor salariaților contractuali și întregului personalului auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor din România. Au solicitat reclamanții reactualizarea cu rata inflației a sumelor de mai sus începând cu 1 februarie 2007 și până la data plății lor efective.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că în data de 31 ianuarie 2007, Guvernul României a emis un număr de trei ordonanțe simple prin care a dispus majorarea salariului, începând cu 1 ianuarie 2007, tuturor demnitarilor, funcționarilor publici și salariaților contractuali ai statului, cu excepția magistraților. Singurii magistrați care au primit majorările salariale de la 1 ianuarie 2007 sunt judecătorii de la, Procurorul General al României și adjuncții săi și judecătorii Curții Constituționale.
În drept au invocat reclamanții dispozițiile art.16 și 20 din Constituția României, dispozițiile art.5 alin.1 și 3 din Codul Muncii și dispozițiile art.1 alin.2 din nr.OG137/2000, art.14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, nr.OG10, 16, 27 din 2007, Legea nr.232/2007.
Pârâtul Ministerul Justiției formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Examinând cererea reclamanților raportat la apărările acestora și actele normative în materie, Curtea a constatat:
Reclamanții în calitate de judecători în cadrul Judecătoriei Tg.N, au formulat acțiunea privind acordarea majorărilor salariale de 5% începând cu 1 ianuarie 2007 în raport de luna decembrie 2006; de 2% începând cu 1 aprilie 2007 în raport cu luna martie 2007 și de 11% începând cu 1 octombrie 2007 în raport cu luna septembrie 2007, considerându-se discriminați în raport cu personalul care a beneficiat de aceste majorări.
Potrivit art.35 din nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, "Drepturile de salarizare prevăzute de prezenta ordonanță de urgență sunt brute și impozabile. Acestea vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate în conformitate cu prevederile legale. "
În baza art. 1 din nr.OG 10/2007, în cursul anului 2007, salariile de bază - astfel cum au fost majorate potrivit Ordonanței Guvernului nr. 3/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2006, avute la data de 31 decembrie 2006 - ale personalului contractual din sectorul bugetar stabilite potrivit nr.OUG 24/2000, aprobată prin Legea nr. 383/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, prevăzute în Anexele nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, urmau să fie majorate, în 3 etape, respectiv cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11 % începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
Respectivul act normativ a intrat în vigoare - conform art. 11 alin.1 din Legea 24/2000 R - la data de 5.02.2007 și se aplica conf. art. 32 începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007.
Prin urmare, faptul că ulterior - respectiv la 12.03.2007 - art. 35 din nr.OUG 27/2006 a fost abrogat prin art. 1 pct. 17 din Legea nr. 45/2007, nu mai putea împiedica aplicarea dispozițiilor nr.OG 10/2007, referitoare la indexările salariale, și categoriei profesionale în care se regăsesc reclamantele; aceasta întrucât OG10/2007 își producea deja efectele, iar acestea nu mai puteau fi înlăturate ca urmare a garanțiilor oferite de principiul neretroactivității legii civile reglementat de art. 15 alin. 2 din Constituție și de art. 1 din Codul civil, respectiv de principiul drepturilor deja câștigate.
De menționat că în baza acelorași texte legale judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, care ocupă funcții de demnitate publică numite, precum și Procurorului General al Parchetului de pe lângă aceasta și adjuncților săi - ce figurează în Anexa nr. II/2 la Legea nr. 154/1998 - li s-au acordat în continuare beneficiul respectivelor majorări salariale; pârâtul Ministerul Justiției nu a negat plata către aceste persoane a indexărilor vizate de prezenta acțiune, ci a susținut în întâmpinare doar că nici pentru aceștia nu mai exista alt temei de salarizare decât OUG27/2006. În sprijinul acestei concluzii stă și faptul că deși prin art. 41 lit. c din OUG27/2006 dispozițiile din Legea nr. 154/1998 privitoare la președintele, vicepreședintele, președinții de secții și judecătorii înaltei Curți de Casație și Justiție au fost abrogate, dispozițiile sale se referă exclusiv la salarizarea acestora, respectiv la indemnizația de încadrare brută lunară, valoarea de referință sectorială și coeficienții de multiplicare, nu și la indexările salariale acordate periodic. O interpretare contrară nu ar putea să explice de ce Legea nr. 231/2007 de aprobare și modificare a nr.OG 10/2007 a continuat să menționeze categoriile enumerate mai sus ca beneficiare ale indexărilor acordate în anul 2007.
În atare împrejurări, neacordarea indexărilor pe 2007 și reclamanților, deși salarizați ca și persoanele menționate în Anexa nr. II/2 la Legea nr. 154/1998 în baza aceluiași act normativ, respectiv OUG27/2006, are și semnificația unei discriminări în raport de categoriile profesionale beneficiare ale majorărilor salariale precizate mai sus, aflate în situații analoge cu ei. De altfel, este de observat că art. 35 din nr.OUG 27/2006 privea toate categoriile de personal salarizate în baza art. 1 din acest act normativ, inclusiv cele din Anexa nr. II/2 la Legea nr. 154/1998, care au continuat însă să beneficieze de creșterile salariale prevăzute de nr.OG 3/2006 și nr.OG 10/2007.
În raport de acestea, s-a apreciat că prin admiterea pretențiilor instanța nu face decât aplicarea actelor normative cu putere de lege referitoare la reclamanți.
Curtea a mai decis ca plata despăgubirilor cuvenite reclamanților să se facă în funcție de indicele de inflație, conform art. 1084 Cod civil, care reglementează dobânda legală. Acest aspect trebuie interpretat nu ca o sancțiune, ci ca o echilibrare a valorii pe care reclamanții sunt îndreptățiți să o pretindă pentru repararea pierderii suferite. puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație, care spre deosebire de dobânda legală - ce se datorează de la data introducerii cererii de chemare în judecată - este aplicabilă pentru întreaga perioadă în care sumele datorate nu au fost achitate.
Împotriva hotărârii pronunțate de curte, ca instanță de fond, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției.
Recursul a fost înregistrat la data de 08.12.2008 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție care, la 14 martie 2009, având în vedere prevederile deciziei Curții Constituționale nr. 104/20 ianuarie 2009, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și II din nr.OUG 75/2008, a trimis recursul, spre soluționare, instanței competente, potrivit art. 3 pct. 3 Cod procedură civilă.
Curtea, examinând recursul promovat de Ministerul Justiției, constată că se critică hotărârea recurată pentru nelegalitate, conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În concret, recurenta arată că prin hotărârea pronunțată s-a dispus obligarea ordonatorilor de credite la plata în favoarea reclamanților a unor drepturi salariale în alt cuantum decât cel stabilit de actul normativ incident în materia salarizării magistraților, respectiv nr.OUG 27/2006 ori alte acte normative prin care sunt reglementate drepturile salariale pentru această categorie profesională.
Recurenta arată că instituirea unor drepturi salariale în beneficiul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și neprevederea, ori prevederea în alt cuantum, în beneficiul unei alte categorii profesionale, reprezintă probleme de legiferare.
Mai arată recurenta că dispozițiile art. 2 alin.1 si 2 și ale art. 27 din OG137/2000, pe care și-au întemeiat, printre altele, acțiunea reclamanții au fost declarate neconstituționale.
Curtea, examinând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs invocate precum și din oficiu, potrivit art. 3041Cod procedură civilă, constată recursul nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Din succesiunea reglementărilor privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești (Legea nr.50/1996, nr.OG83/2000, nr.OUG177/2002) rezultă că "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege. Această valoare, corectată periodic în raportde evoluția prețurilor de consumse aplică de drept personalului salarizat potrivit acestor acte normative".
Potrivit art.35 din nr.OUG27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și alte categorii de personal din sistemul justiției, "drepturile de salarizare prevăzute de prezenta ordonanță sunt brute și impozabile. Acestea vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate în conformitate cu prevederile legale".
În baza art.1 din nr.OG10/2007, în cursul anului 2007, salariile de bază - astfel cum au fost majorate potrivit nr.OG3/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr.323/2006, avute la data de 31 decembrie 2006, ale personalului contractual din sectorul bugetar stabilite potrivit nr.OUG24/2000, aprobată prin Legea nr.383/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică prevăzute în anexele II și III din Legea nr.154/1998, urmau să fie majorate în 3 etape, respectiv cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 1.04.2007, față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007. Respectivul act normativ a intrat în vigoare conform art.11 alin.1 din Legea nr.24/2000 la data de 2.02.2007 și se aplică conform art.32 începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007.
Prin urmare, faptul că ulterior, respectiv la 12.03.2007, art.35 al nr.OUG27/2006 a fost abrogat prin art.1 pct.17 din Legea nr.45/2007 nu mai putea împiedica aplicarea nr.OG10/2007, referitoare la indexările salariale și categoriei profesionale în care se regăsesc magistrații.
Trebuie astfel avut în vedere conținutul și caracterul acestui drept solicitat de reclamanți, de a beneficia de unele prestații sociale, evident de natură salarială. Așa cum a fost reglementată, indexarea a fost acordată pentru mai multe categorii de personal, printre care și magistrații, pentru un anumit scop, respectiv înlăturarea totală sau parțială a efectului creșterii prețurilor pentru bunurile de consum.
Trebuie de asemenea subliniat că în niciun caz, temeiul acordării acestor adaosuri salariale nu a fost o măsură de protecție socială a unor categorii socio-profesionale cu venituri salariale restrânse, deoarece au caracterul unei indexări legale, aplicabile deopotrivă unei categorii largi de angajați ai autorităților și instituțiilor publice, în condițiile existenței inflației, pentru acoperirea unei părți din rata inflației.
Cu toate acestea, reclamanților nu le-a fost acordat pentru anul 2007 acest adaos salarial, deși anterior, dar și ulterior - în anul 2008 aceste adaosuri au fost prevăzute și acordate cu acest titlu.
În concluzie, unul și același element (constând în majorarea legală prin indexare pentru acoperirea devalorizării monedei naționale) produce efecte juridice diferențiate în sistemul de salarizare al personalului din unitățile finanțate din fonduri bugetare, în funcție de apartenența la o anumită categorie socio-profesională.
Ori, sistemul de salarizare este guvernat, printre altele, de două principii fundamentale: cel al egalității de tratament (art.154 Codul Muncii ) și cel al diferenței salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă. Ca atare, principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate în aceeași situație - a depunerii unei activități în muncă și a erodării salariilor din cauza creșterii indicelui prețurilor de consum și a inflației -. Deci tuturor acestor persoane trebuie să li se recunoască pentru același element faptic generator de drepturi salariale, același element salarial: indexarea anuală.
Din moment ce reclamanții sunt într-o situație identică (nu doar comparabilă) cu restul personalului sub aspectul influenței inflației rezultă că ei nu pot fi tratați diferențiat prin refuzul acordării indexării în anul 2007.
Aceasta cu atât mai mult cu cât nu există o justificare obiectivă și rezonabilă a excluderii lor, deoarece criteriul acordării indexării pentru anul 2007 este unul și același: creșterea indicelui prețurilor de consum și a inflației în anul 2007 față de anul 2006.
În acest caz, suntem din punctul de vedere al practicii Curții Europene, potrivit art.14 CEDO, în prezența unei discriminări, de vreme ce legiuitorul s-a preocupat la un moment dat, doar de menținerea puterii de cumpărare a celorlalți salariați cu excepția categoriei din care fac parte reclamanții.
Diferența de tratament instituită prin nr.OG10/2007, pentru anul 2007, nu se întemeiază așa cum s-a reținut pe nicio justificare obiectivă și rezonabilă cu atât mai mult cu cât, menținându-se condițiile și criteriile acordării indexărilor, aceste drepturi au fost reluate și pentru această categorie de personal în anul următor - 2008 (Legea nr.45/2007 - majorarea începând cu 1.04.2008 cu 2% față de luna decembrie 2007 și respectiv cu 1 octombrie 2008 față de luna septembrie 2008).
Pentru aceste argumente, Curtea constată că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică și legală și pe fondul cauzei, făcând și aplicarea dispozițiilor art. 1084 cod civil pentru o justă despăgubire a reclamanților.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 104/22.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr- ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red.sent./
red.dec.
tehnored. / 2 ex.
2 mai 2009
Președinte:Camelia Liliana ViziteuJudecători:Camelia Liliana Viziteu, Valerica Niculina Grosu
