Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 5/2009. Curtea de Apel Constanta
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5/CM
Ședința publică de la 13 ianuarie 2009
Completul specializat pentru cauze
privind conflicte de muncă
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu Lucian Neacșu
Magistrat Asistent - - -
Magistrat Asistent -
Grefier -
Pe rol, judecarea acțiunii civile formulată de reclamanții și, cu domiciliul procesual ales la Tribunalul Tulcea,-, județul T, în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI B, cu sediul în nr. 1, sector 1, MINISTERUL JUSTIȚIEI B, cu sediul în-, sector 5, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, cu sediul în nr. 1-3, sector 1, TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în-, județul T și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B PRIN T, cu sediul în- Bis, județul T, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 87 și urm. pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că pârâtul Guvernul României a depus la dosarul cauzei întâmpinare, fiind comunicate 3 exemplare reclamanților și pârâtului Ministerul Justiției.
Totodată, grefierul de ședință aduce la cunoștința completului de judecată că părțile au solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform art. 242.pr.civ.
Instanța, având în vedere că părțile au solicitat judecata cauzei și în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra acțiunii civile de față, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr- reclamanții - și au chemat în judecată pârâții Guvernul României, Ministerul Justiției, Tribunalul Tulcea, Curtea de Apel Constanța și Ministerul Economiei și Finanțelor în calitate de chemat în garanție, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței obligarea pârâților la acordarea creșterilor salariale prevăzute de OG nr. 10/2007 cu 5% începând de la 1.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând de la 1.04.2007, față de nivelul din luna martie 2007, actualizarea cu indicele de inflație a creșterilor salariale de la data când trebuiau acordate și până la plata efectivă.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că prin nr.OG 6, 10, 11/2007 s-au prevăzut creșteri salariale ale funcționarilor publici, personalului salarizat potrivit nr.OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalul salarizat potrivit anexelor II și III la Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și pentru personalul didactic din învățământ salarizat potrivit Legii nr. 128/2007 privind Statutul personalului didactic.
Prin toate aceste acte normative s-au prevăzut creșteri salariale pentru personalul din sectorul bugetar, astfel că, prin excluderea d-lor de la creșterile salariale acordate celorlalte categorii de personal din cadrul bugetar s-a creat un caz de discriminare.
Ordonanța nr. 8/2007 stabilește salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, pe baza valorii de referință sectorială cuprinsă în art. 39 din nr.OUG 26/20.03.2006, în cuantum de 280,64 RON, nemodificat până în prezent și a coeficienților de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau al parchetului, astfel, modificându-se doar coeficienții de multiplicare.
În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe disp. art. 1 al.(2) lit. e pct. I din nr.OG 137/2000, modificată și completată, Constituția României, art. 1 - 4 din OG nr. 10/2007, art. 1 din OG nr. 16/2007, art. 2 al. 2 al. 2 din OG nr. 27/2007, Legea nr. 232/2007.
Consiliul național pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că este instituția abilitată și învestită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare.
Guvernul României la rândul său a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că legea îi acordă capacitatea de a sta în judecată în calitate de pârât numai atunci când instanțele judecătorești specializate exercită în condițiile stabilite de Constituție și de Legea nr. 554/2004 controlul legalității actelor sale.
Pe fondul cauzei, Guvernul României a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată întrucât instanța judecătorească nu are competența de a crea, abroga sau modifica dispozițiile unei legi, întrucât ar fi încălcate disp.art. 61 al.(1) din Constituție, care stabilesc drept unică autoritate legiuitoare a țării Parlamentul României.
Ministerul Justiției prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că acțiunea a fost promovată de personalul auxiliar de specialitate.
Referitor la personalul auxiliar de specialitate, acestora li s-au aplicat creșterile salariale prevăzute de nr.OG 8/2007.
Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și implicit a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți.
Procedând la judecarea cauzei potrivit art. 137 Cod pr. civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Cu privire la excepția lipsei capacității juridice a Guvernului României:
Potrivit art. 282 din Codul muncii pot fi părți în conflictele de muncă: salariații, angajatorii - persoane fizice sau juridice, sindicatele, patronatele, alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al Codului d e pr. civilă.
Reclamanții care aveau obligația să justifice calitatea procesuală pasivă a Guvernului României, nu au indicat care este legea specială în temeiul căreia Guvernul are vocația de a sta în judecată.
Potrivit dispozițiilor constituționale și celor ale Legii nr. 90/2001, Guvernul României este autoritatea publică a puterii executive care funcționează în baza votului de încredere acordat de Parlament și care asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală Administrației publice, iar pentru realizarea atribuțiilor sale adoptă acte administrative de autoritate pe baza și în vederea executării legii ( hotărâri, ordonanțe), în condițiile stabilite de art. 102 coroborat cu art. 108 din Constituția României.
Guvernul este un organ alcătuit din Primul - ministru și alți miniștri stabiliți prin legea organică, care poate sta în justiție în calitate de pârât numai în litigiile de contencios-administrativ atunci când se contestă legalitatea actelor administrative pe care le adoptă.
Astfel, pentru considerentele arătate, instanța a admis excepția lipsei capacității juridice a Guvernului României, cu consecința respingerii acțiunii față de acesta.
Referitor la susținerile pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor se rețin următoarele:
În conformitate cu disp. art. 282 din Codul muncii, pot fi părți în litigiul de muncă pe lângă angajatorii propriu-ziși și alte persoane juridice sau fizice care au această vocație, în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e pr. civilă.
Calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor, rezultă nu din calitatea de angajator al reclamanților, ci din normele legale privind elaborarea proiectelor de buget.
Potrivit art. 118 din legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
În conformitate cu prev. art. 3 al.1 pct. 2 din nr.HG 208/2005, în realizarea funcțiilor sale, Ministerul Economiei și Finanțelor în virtutea rolului său de elaborare a proiectului bugetului de stat, va face propuneri de rectificare a acestui buget.
Cu privire la fondul cauzei, instanța constată că pretențiile reclamanților sunt nefondate pentru următoarele considerente:
1)Cu privire la reclamanții personal auxiliar de specialitate:
Prin cererea formulată reclamanții în calitate de personal auxiliar și conex în cadrul Tribunalului Tulcea au at că sunt discriminați comparativ cu personalul din sectorul bugetar, întrucât acestora li s-au acordat majorările salariale prev. de OG10/2007, OG16/2007 și respectiv OG27/2007, în timp ce reclamanții au fost exceptați de la aceste creșteri salariale.
Art. 16 al.1 din constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale nu și identitate de tratament juridic în privința unor măsuri în considerarea unor situații speciale.
Principiul egalității în fața legii consacrat de art. 16 al.1 din Constituție nu înseamnă o uniformitate așa încât dacă la situațiile egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât fi diferit.
În speță, nu poate fi vorba despre existența vreunei comparabilități între categoria profesională a personalului auxiliar de specialitate și celelalte categorii profesionale, ceea ce justifică un tratament diferențiat în stabilirea și acordarea majorărilor salariale aferente anului 2007.
Potrivit art. 59 din Legea nr. 567/2004 stabilirea drepturilor personalului auxiliar se face ținându-se seama de locul și rolul acestuia în desfășurarea activității în justiție, de răspunderea și complexitatea fiecărei funcții, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru persoanele care sunt încadrate.
Salarizarea personalului auxiliar de specialitate este reglementată prin nr.OG 8/2007 prin care s-a prevăzut o creștere a drepturilor salariale a personalului auxiliar de specialitate, astfel încât legiuitorul a apreciat că nu se mai impune pe anul 2007 acordarea altor creșteri salariale.
Având în vedere sistemele de salarizare diferite ale personalului auxiliar de specialitate față de alte categorii profesionale, nu poate fi vorba de existența vreunei comparabilități între categoria profesională a personalului auxiliar de specialitate și celelalte categorii profesionale, ceea ce justifică existența unui tratament diferențiat.
De altfel, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul egalității în fața legii și a nediscriminării este constantă și recunoaște că principiul egalității nu este sinonim cu uniformitate și că situațiile diferite impun un tratament juridic diferit, recunoscându-se astfel dreptul la diferențiere.
Reclamanții solicită în realitate extinderea dispozițiilor legale ale ordonanțelor care prevăd majorări salariale pentru alte categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și pentru personalul auxiliar de specialitate, așadar, pentru alte situații decât cele avute în vedere prin dispozițiile acestor acte normative.
Prin deciziile nr. 818/3.07.2008, nr.819/3.07.2008, nr. 820/3.07.2008, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1, art.2 al.3 și art. 27 al.1 din nr.OG 37/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești, au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În considerentele acestor decizii s-a reținut că un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor consacrat în art. 1 al.4 din Constituție, precum și prevederile art. 61 al.4 în conformitate cu care parlamentul este unica putere legiuitoare a țării.
Art. 11 al.3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, prevede faptul că deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
În consecință, deciziile Curții Constituționale produc efecte "erga omnes", iar dispoziția din lege sau ordonanță declarată neconstituțională nu se mai poate aplica în nici o altă cauză.
În consecință, acțiunea acestora apare ca fiind nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei capacității juridice civile a Guvernului și respinge acțiunea împotriva acestuia.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții și, cu domiciliul procesual ales la Tribunalul Tulcea,-, județul T, în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI B, cu sediul în nr. 1, sector 1, MINISTERUL JUSTIȚIEI B, cu sediul în-, sector 5, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, cu sediul în nr. 1-3, sector 1, TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în-, județul T și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B PRIN T, cu sediul în- Bis, județul T, ca nefondată față de ceilalți pârâți.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 10 zile de comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.01.2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Asistenți judiciari,
- -
Grefier,
Red.hot./12.03.2009
Tehnoredact. dispozitiv - gref.
9 ex./18.03.2009
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu Lucian Neacșu