Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 515/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- drepturi salariale
ale personalului din justiție
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 515
Ședința publică de la 29 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Surdu Oana
JUDECĂTOR 2: Dumitrașcu Veronica
JUDECĂTOR 3: Rață Gabriela
GREFIER: - -
Pe rol, judecarea recursurilor, formulate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților B și de către Ministerul Finanțelor Publice B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, împotriva sentinței civile nr.2 din 4.09.2008, pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - Secția Conflicte de drepturi și asigurări sociale, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc pârâții recurenți, pârâții intimați Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Suceava, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B cât și reclamanții intimați, (), C,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de APEL SUCEAVA sub nr. 4027/86 din 5 iunie 2008, reclamanții, (), C, și, ce fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate la Curtea de APEL SUCEAVA, au chemat în judecată pe pârâții: Ministerul Justiției B, Ministerul Economiei și Finanțelor B, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Suceava și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, pârâții să fie obligați, în solidar, la plata în favoarea fiecărui reclamant a drepturilor salariale constând în sporul de 50% din salariul de bază brut lunar, actualizat cu indicele de devalorizare monetară, începând cu data de 1 februarie 2007 la zi, precum și pentru viitor, dar și la plata dobânzii legale aferente acestui spor, de la data nașterii drepturilor și până la data efectuării plății efective, cu obligarea pârâților de a efectua mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în conformitate cu art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Acest text de lege a fost abrogat prin art.1 pct. 42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
În concret, OG nr. 83/2000 a abrogat mai multe legi organice și ordonanțe de urgență (Legea nr. 92/1992, Legea nr. 78/2000, OUG nr. 24/2000, Legea nr. 50/1996), încălcându-se astfel principiul ierarhiei actelor juridice.
Prin raportare la dispozițiile Legii nr. 24/2004, norma legală ordinară, în speță ordonanța de guvern, nu poate modifica dispozițiile unui act normativ de nivel superior, respectiv legea.
Sporul de 50% din salariul de bază brut lunar, de care beneficiau magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate, a fost astfel abrogat neconstituțional, cu încălcarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 și art. 53 din Constituție, precum și ale art. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
La data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrații și personalul auxiliar își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, existente în aceeași formă și în momentul de față.
Au considerat astfel reclamanții că, dreptul prevăzut de art. 47 din Legea 50/1996 a fost aplicabil până la data de 1 februarie 2007, când a intrat in vigoare a OG nr. 8/2007 care a abrogat disp. Legii nr. 50/1996 și, pe cale de consecință, el trebuie acordat pentru această perioadă.
De altfel și dispozițiile art. 155, 165, 136, 139 și 241 pct. 1 lit. "d" din Codul muncii prevăd obligativitatea acordării sporurilor.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice S, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că, în speță raporturile juridice de muncă s-au stabilit între reclamanți și Ministerul Justiției, care are atribuții în ceea ce privește angajarea și salarizarea propriilor angajați, fără participarea Ministerului Economiei și Finanțelor.
De asemenea s-a arată că, atât Ministerul Economiei și Finanțelor cât și Ministerul Justiției sunt ordonatori principali de credite, iar potrivit dispozițiilor legale, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator de credite.
Consiliul Național pentru Constituirea Discriminării a invocat la rândul său excepția lipsei calității procesuale pasive în cauză, arătând că poate fi citat doar în calitate de expert în domeniul nediscriminării și pentru a-și preciza poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare, în spiritul prevederilor art. 27 din nr.OG 137/2000 republicată.
Pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava nu au depus întâmpinare.
Prin încheierea din data de 3 iulie 2008, Tribunalul Suceava, în temeiul dispozițiilor art. II alin. 2 din OUG nr. 75/11.06.2008 a scos cauza de pe rol și a trimis-o Curții de APEL SUCEAVA, spre competentă soluționare.
La Curtea de APEL SUCEAVA, cauza a fost înregistrată sub nr-.
-se cu soluționarea cauzei, Curtea de APEL SUCEAVA - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr. 2/4.09.2008 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B și Ministerul Economiei și Finanțelor B;
A admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B, Ministerul Economiei și Finanțelor B, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Suceava și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării;
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 1 februarie 2007 până la 4 septembrie 2008, actualizate în raport de indicele de inflație la data plății;
A obligat pârâta Curtea de APEL SUCEAVA, să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în esență, că Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care se circumscriu responsabilității Guvernului cu privire la sistemul bugetar, că prin Decizia nr. XXI/10.03.2008 Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, admițând recursul în interesul legii au constatat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din legea nr. 50/1996, judecătorii, procurorii, magistrații, asistenții, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței guvernului nr. 83/2001, dezlegare obligatorie pentru instanțe în temeiul art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă și că, pentru viitor, pretențiile reclamanților sunt incerte și eventuale nejustificând obligarea pârâților.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
În motivarea recursului pârâtul Ministerul Justiției a arătat că, deși decizia nr. XXI/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție constată îndreptățirea personalului auxiliar de specialitate la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, ulterior intrării în vigoare a noii legi de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, respectiv nr.OG 8/24.01.2007 și care abrogă în întregime Legea nr. 50/1996, pretențiile reclamanților apar ca nefondate, că întrucât nu înțelege să recunoască în sarcina sa vreo obligație de plată în favoarea reclamanților, actualizarea cu indicele de inflație până la data plății efective dispusă de prima instanță nu se justifică, art. 1088 cod civil făcând trimitere la dobânda legală, datorată din ziua cererii de chemare în judecată, ca echivalent al prejudiciului încercat prin neexecutarea obligației creditorului.
Motivându-și recursul, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Sai nvocat nelegalitatea sentinței față de greșita nereținere în cauză a excepției lipsei calității procesuale pasive, în condițiile în care, nu are calitatea de ordonator principal de credite, iar raportul litigios este unul de dreptul muncii, conținând drepturi și obligații opozabile numai angajaților și angajatorului.
Criticile formulate se încadrează în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, însă se dovedesc a fi neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Reclamanții - personal auxiliar de specialitate în cadrul Curții de APEL SUCEAVA, au înțeles să investească instanța cu soluționarea unui conflict de muncă privind executarea raportului de muncă.
Ori, potrivit principiilor generale ale legislației muncii, orice salariat are dreptul la salarizare pentru munca depusă, indiferent de funcția deținută, angajatorul având, la rândul său, obligația să acorde salariaților drepturile ce decurg din lege.
Conform dispozițiilor art. 154 din Codul muncii aprobat prin Legea nr. 53/2003 "salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat", iar conform prevederilor art. 155 din aceeași reglementare, "salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, premii și alte adaosuri". Relevante sunt și dispozițiile art. 161 alin. 1 din Codul muncii, conform cărora "salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună", iar potrivit dispozițiilor art. 295 alin. 2 din Codul muncii "prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi de muncă, reglementate prin prevederi speciale în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective".
Prin decizia nr. XXI din 10.03.2008 publicată în Monitorul Oficial nr. 444 din 13.06.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție în compunerea Secțiilor Unite, admițând recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a statuat că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, această decizie fiind obligatorie, conform dispozițiilor art. 329 Cod procedură civilă.
Astfel, instanța supremă, prin considerentele deciziei enunțate, a argumentat că dispozițiile art. 1 pct. 42 și art. IX alin. 2 paragraful 1 din nr.OG 83/2000 adoptat cu încălcarea limitelor legii speciale de abilitare, sunt neconstituționale conform art. 147 alin. 1 din Constituție și își încetează efectele, iar inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în dispozițiile enunțate, impune ca instanța să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată.
În raport de cele reținute, instanța supremă a argumentat că "rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, normele ce reglementau, acordarea sporului de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice". Altfel spus, "nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum s-a arătat, prin prevederile din nr.OG 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. 3 din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței ( art. 108 alin. 3, în forma republicată în 2003 Constituției României).
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție, rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Față de cele reținute, având în vedere considerentele instanței supreme prin care s-a constatat că sporul de risc și suprasolicitare de 50 % nu a fost abrogat și că se cuvine și în continuare persoanelor care se încadrează în dispozițiile enunțate, respectiv art. 47 din Legea nr. 50/1996, în mod corect prima instanță a procedat la admiterea pretențiilor reclamanților, cu atât mai mult cu cât, în prezent, unui număr însemnat de persoane - magistrați și personal auxiliar de specialitate - le-a fost recunoscut, prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, dreptul de a beneficia de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut constant existența unei discriminări în condițiile în care, diferența de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate în situații analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Decizia din 26 septembrie 2002, Duchez contra Franței, Decizia din 6.12.2007, Beian contra României), în sensul dispozițiilor art. 16 alin. 1 din Constituție, ale nr.OG 137/2000 și ale art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la Convenție.
Cu referire la cel de-al doilea motiv de recurs invocat de pârâtul Ministerul Justiției, se reține că, în spiritul prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului și care prevalează în raport cu dreptul intern, dreptul câștigat în justiție de reclamanți trebuie să fie unul efectiv și nu derizoriu iar repararea prejudiciului suferit de aceștia prin neexecutarea de către pârâtul recurent Ministerul Justiției, a obligației de plată a sumelor de bani reprezentând drepturi salariale restante, trebuie să fie una reală și integrală, în aplicarea principiului fundamental de drept IN (art. 1073, 1082 și 1084 Cod Civil).
Ori, în speță, acesta se circumscrie și conceptului de beneficiu nerealizat, aferent perioadei 1.02.2007 - 4.09.2008, ce poate fi acoperit efectiv în varianta actualizării valorii creanței, funcție de indicele de inflație la data plății și nu prin acordarea dobânzii legale, prevăzute de art. 1088 cod civil, începând cu data cererii de chemare în judecată, față de specificul și dinamica pieței monetare naționale, caracterizată prin inflație și devalorizarea leului și nu prin stabilitate și predictibilitate, aspecte de natură să atragă o diminuare a beneficiului, peste nivelul dobânzii legale.
Pe de altă parte, recursul pârâtului Ministerul Economiei și finanțelor apare ca neîntemeiat față de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, potrivit cărora, Ministerul Finanțelor ordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din nr.HG 208/2005, Ministerul Finanțelor este cel care are ca atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției de către Ministerul Finanțelor, cel dintâi ar fi practic în imposibilitate să achite sumele la care a fost obligat prin hotărârea atacată.
Ori, potrivit dispozițiilor art. 131 alin. 1 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
În consecință, deși între reclamanți și pârâtul-recurent nu există raporturi specifice de muncă, prin natura cererii dedusă judecății, a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează pretențiile în litigiu, reclamanții justifică îndreptățirea de a obține obligarea recurentului, în condițiile în care, după cum s-a arătat, acestuia îi revin obligații legale stricte, reglementate prin norme imperative, care condiționează executarea obligației principale de la angajator către reclamanții - salariați.
Astfel, corect a respins prima instanță excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, aspectele sus - menționate impunând, cu necesitate, pronunțarea în cauză a unei hotărâri în condiții de opozabilitate și față de acesta.
Față de cele ce preced, constatând că motivul de nelegalitate nu este dat și că nici din oficiu nu există motive de casare, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1, 3041Cod pr. Civilă, va respinge recursurile, ca nefondate.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților B și Ministerul Finanțelor Publice B-prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, împotriva sentinței civile nr.2 din 4.09.2008, pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - Secția Conflicte de drepturi și asigurări sociale, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
pentru jud. pentru grefier
pensionată, semnează plecat la
președintele instanței altă instanță
semnează
prim grefier
Red.
Tehnored.
2 ex./25.05.2009
Președinte:Surdu OanaJudecători:Surdu Oana, Dumitrașcu Veronica, Rață Gabriela
