Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 516/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale ale personalului din justiție -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 516
Ședința publică de la 30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Dumitraș Daniela
JUDECĂTOR 2: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5 și Ministerul Economiei și Finanțelor B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, cu sediul în mun. S,-, județul S, împotriva sentinței nr. 40 din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile, respectiv: reclamantul intimat, pârâții recurenți și pârâții intimați Tribunalul Suceava și Curtea de APEL SUCEAVA.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 9.06.2008, înregistrată sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Suceava și Curtea de APEL SUCEAVA prin reprezentanți legali, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâții să fie obligați la plata sporului de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea 50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar pentru perioada 10.02.2003 - 01.08.2004, plata reactualizată la zi a sumelor cuvenite la data plăților efective, avându-se în vedere indicele de inflație, precum și indexările semestriale cu indicele prețurilor de consum înregistrat la mărfurile alimentare, comunicat de către Comisia Națională pentru Statistică, potrivit art. 3 alin. 2 din Legea 142/1998, precum și obligarea de a se face mențiunile cu privire la aceste sume în cartea de muncă.
În motivare, reclamantul a arătat că în intervalul pentru care a formulat acțiunea a avut și are calitatea de personal auxiliar de specialitate la Judecătoria Suceava.
Potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Ulterior, prin dispozițiile art. 50 din OUG nr. 177/2002, privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, au fost abrogate și dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, abrogare care a fost înlăturată prin art. 41 din OUG 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Potrivit art. 30 lit. a din OG nr. 8/2007, privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției " la data intrării în vigoare se abrogă: Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial, partea a I-a nr. 563 din 18.11.1999, cu modificările și completările ulterioare".
În timp ce OUG 177/2002 prevedea în mod expres, în art. 50, că se abrogă și Legea nr. 50/1996, în art. 41 din OUG 27/2006 se prevede în mod expres că se abrogă numai OUG 177/2002, nu și Legea nr. 50/1996.
În atare situație, a apreciat că dreptul prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, a fost și a rămas în vigoare de la data apariției actului normativ care-l reglementa și, pe cale de consecință, el trebuia acordat în continuare magistraților și personalului auxiliar de specialitate, lucru ce nu s-a întâmplat.
A mai arătat că acțiunea sa este pe deplin întemeiată întrucât un act normativ cu puterea juridică a unei legi organice nu poate fi modificat sau abrogat decât de un alt act normativ de aceeași forță juridică.
A mai arătat reclamantul că nu a intervenit prescripția dreptului la material la acțiune pentru perioada 10.02.2003 - 01.08.2004, întrucât de la adoptarea nr.OG 83/2000, prin care sporul invocat a fost retras magistraților și acordat controlorilor financiari, legiuitorul a mai adoptat o serie de acte normative succesive, prin care recunoscut acest spor diferitelor categorii profesionale și care au avut drept consecință instituirea unei discriminări permanente în ceea ce îl privește pe reclamant.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune.
A arătat pârâtul că potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958 termenul de prescripție este de 3 ani iar potrivit art. 12 din același act normativ, în cazul în care un debitor este obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prestație deosebită.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - prin a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Prin încheierea din data de 7.07.2008 dată în dosarul nr-, în temeiul dispozițiilor art. II alin. 2 din OUG nr. 75/2008 cauza a fost scoasă de pe rolul Tribunalului Suceava și a fost trimisă Curții de APEL SUCEAVA spre competentă soluționare.
După administrarea probelor, Curtea de APEL SUCEAVA prin sentința civilă 40/20 noiembrie 2008 a respins ca nefondate excepțiile invocate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că:
- reclamantul a avut posibilitatea reală de a acționa în justiție pârâții pentru plata drepturilor salariale în discuție doar după pronunțarea deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în interesul legii, prin care s-a stabilit că personalul auxiliar are dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, încât termenul general de 3 ani impus de art. 283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii se calculează de la data pronunțării acestei decizii;
- în raport de atribuțiile conferite prin dispozițiile Legii nr. 500/2002, nr.HG 208/2005 și art. 1 din nr.OG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, nu poate fi concepută fără aprobarea Ministerului Economiei și Finanțelor Publice, care răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat și a proiectelor de rectificare a acestuia;
- față de caracterul obligatoriu al deciziei nr. 21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, potrivit căreia personalul auxiliar de specialitate din instanțele judecătorești are dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin legea nr. 334/2001, cererea reclamantului, care a făcut și face parte din această categorie de salariați, privind perioada 10.02.2003 - 1.08.2004 este întemeiată.
Împotriva sentinței au declarat recurs în termen legal Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, criticând-o pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor, Ministerul Justiției și Libertăților a criticat modul de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantului pentru pretențiile mai vechi de trei ani la data introducerii acțiunii, reiterând susținerile de la prima instanță.
La rândul său, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S a criticat hotărârea primei instanțe cu privire la modul de soluționare a excepției privind lipsa calității sale procesuale și a celei privind prescripția dreptului la acțiune.
Totodată, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, arătând că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, obligându-l să vireze la bugetul Ministerului Justiției sumele necesare achitării dreptului solicitat de reclamant.
Cele două recursuri au fost înregistrate la Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr-.
Urmare a admiterii excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. I și II din nr.OUG 75/2008, prin decizia nr. 104/20.01.2009 a Curții Constituționale, dosarul cauzei a fost remis spre competentă soluționare Curții de APEL SUCEAVA, fiind înregistrat sub nr-.
Investită astfel, Curtea, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de pârâți, în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă, constată neîntemeiate recursurile.
Astfel, cum corect a sesizat prima instanță, posibilitatea reală a reclamantului de a-și valorifica dreptul la acțiune în justiție pentru realizarea pretențiilor ce fac obiectul investirii în speță s-a născut la data pronunțării deciziei în interesul legii, nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru ca prescripția să-și producă efectul extinctiv, sancționator, este necesar ca pentru titularul dreptului la acțiune să existe pe lângă voință și posibilitatea reală de a acționa.
Or, în condițiile în care dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, care îi confereau reclamantului acest drept, au fost abrogate expres prin nr.OG 83/2000, art. 1 pct. 42, până la pronunțarea deciziei acesta nu a avut posibilitatea de a-și valorifica dreptul din motive ce nu țin de pasivitate ori neglijență.
În ce privește calitatea procesuală a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor Publice în cauză, Curtea reține că aceasta a fost reținută de instanța de fond pe baza unei interpretări și aplicări juste a dispozițiilor art. 19 din Legea 500/2002 și art. 3 alin. 1 pct. 2 din nr.HG 208/2005.
În lipsa aprobării rectificărilor de buget cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției de către Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, cel dintâi ar fi practic în imposibilitate de a achita sumele la care ar fi obligat prin hotărâre.
Rațiunea însăși a chemării în judecată a acestui pârât este aceea a asigurării opozabilității hotărârii pronunțate, în scopul punerii sale în executare.
În lipsa unei astfel de mențiuni în dispozitivul sentinței, aceasta ar fi lipsită de putere executorie, iar demersul reclamantului, deși câștigat, imposibil de realizat.
Față de cele ce preced, Curtea, constatând că nu sunt date în cauză motivele invocate de pârâți și nici motive de nulitate a hotărârii ce pot fi invocate din oficiu,
Văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5 și Ministerul Economiei și Finanțelor B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, cu sediul în mun. S,-, județul S, împotriva sentinței nr. 40 din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond. /
Tehnored.
Ex.2
28.05.2009
Președinte:Dumitraș DanielaJudecători:Dumitraș Daniela, Plăcintă Dochița, Timofte Cristina
