Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 523/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale ale personalului din justiție -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 523
Ședința publică de la 30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Dumitraș Daniela
JUDECĂTOR 2: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței nr. 432 din 12 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit reprezentanții pârâtului-recurent, pârâților-intimați Tribunalul Botoșani, Ministerul Economiei și Finanțelor B, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și reclamanții-intimați, și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani la data de 8.01.2008, înregistrată sub nr-, reclamanții - și au solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Botoșani și Ministerul Economiei si Finanțelor, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării B, la plata cu titlu de despăgubiri către fiecare dintre ei a sumei de 1700 lei, reprezentând stimulentele pentru anul 2005 prevăzute de Ordinul Ministrului Justiției nr.1921/C/2005, iar reclamanții, -, -, au solicitat în contradictoriu cu aceeași pârâți obligarea la plata sumei de 350 lei cu același titlu, sumele cuvenite urmând a fi actualizate în funcție de indicii de inflație la data plății efective.
Totodată, reclamanții au solicitat obligarea acelorași pârâți la plata actualizată a stimulentelor aferente anului 2006, în baza dispozițiilor art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 și a Ordinului Ministrului Justiției nr. 1008/C/ din 19.04.2006 precum și obligarea pârâtului Tribunalul Botoșani la înscrierea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate, cu ocazia sărbătorilor de iarnă, stimulente financiare judecătorilor cu o vechime de până la 3 ani si personalului contractual în sumă de 1700 lei și respectiv 350 lei.
Acest fapt a fost însă constatat de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin hotărârea nr. 15/2006 ca fiind o discriminare față de ceilalți magistrați, cu vechime mai mare. In mod similar, întrucât prin același ordin au fost acordate stimulente personalului contractual din cadrul instanțelor de judecată, reclamanții - personal auxiliar și personal conex se consideră discriminați față de aceștia întrucât, deși desfășoară activitate în cadrul instanței de judecată, nu s-au bucurat de asemenea stimulente.
Referitor la cererea de acordare a stimulentelor aferente anului 2006, reclamanții au arătat că în ședința de lucru din 21.12.2006, Colegiul de conducere al Judecătoriei Dorohoia luat în discuție nota întocmită de grefierul delegat la Biroul de executări penale, din care rezultă că în cursul anului 2006 la această instanță s-au încasat cheltuieli judiciare în sumă de 35594,10 lei și s-a stabilit ca sumele ce se vor acorda cu titlu de stimulente să fie împărțite în mod egal tuturor salariaților.
În privința fondului total pentru stimulente, reclamanții au apreciat că acesta trebuia să fie de 75% din suma încasată la nivelul instanței, conform prevederilor art. 2 din Ordinul nr. 1008/C/ din 19.04.2006.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 73 - 93 din Legea nr. 303/2004, ale OG nr. 137/2000 și ale art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, coroborat cu cele ale Ordinului Ministrului Justiției nr. 1008/C/din 19.04.2006.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată,susținând că nu există nici un act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi stimulente fiecărui judecător ori unui alt salariat din sistemul justiției.
În plus, nu s-ar putea vorbi de existența vreunei discriminări, deoarece protecția în temeiul dreptului la un tratament egal ar fi necesară doar în cazul recunoașterii, folosinței sau exercitării unuia dintre drepturile fundamentale ori a celor recunoscute de lege, pe când drepturile bănești solicitate in speță nu ar avea asemenea caracter.
De asemenea, s-a mai arătat că stimulentele nu pot intra în categoria salarizării ori a premiului anual stabilit prin lege (care ar fi drepturi conferite prin lege), astfel cum în mod eronat a apreciat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
În plus, prin hotărârea nr. 15/23.01.2006 a s-a constatat existența unei discriminări indirecte pentru judecătorii care îndeplineau criteriile obiective pentru acordarea stimulentelor, dar aveau o vechime mai mare de 3 ani, nu și pentru personalul auxiliar de specialitate.
Această categorie de personal nu a fost avută în vedere la acordarea stimulentelor prin Ordinul nr. 1921/C/2005, susține pârâtul, întrucât ulterior prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1793/C/27.07.2006 a fost aprobată repartizarea unui fond destinat exclusiv personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești.
Și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în considerarea faptului că pretențiile reclamanților de acordare a stimulentelor financiare pot fi opuse doar ordonatorului principal de credite, respectiv Ministerului Justiției, și angajatorului, Tribunalul Botoșani.
După administrarea probelor, Tribunalul, prin Sentința nr. 432/12.03.2008 a admis în parte acțiunea. Drept urmare, pârâții au fost obligați să plătească reclamanților și câte 1700 lei, iar celorlalți reclamanți câte 350 lei, cu titlu de despăgubiri egale cu stimulentele prevăzute de Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005, actualizate cu indicii de inflație începând cu 21 decembrie 2005 și până la plata efectivă. Totodată, a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamanților, și și au fost respinse capetele de cerere privind plata stimulentelor aferente anului 2006 și înscrierea sumelor în carnetele de muncă ale tuturor reclamanților.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/05 au fost acordate stimulente financiare judecătorilor din cadrul judecătoriilor, care aveau o vechime de muncă între 0 și 3 ani, de 1700 lei. Prin hotărârea nr. 15/23.01.2006 a s-a stabilit că acordarea acestor prime doar acestei categorii de magistrați constituie act de discriminare, conform art. 2 alin. 2, art. 6 lit. c, art. 8 alin. 3, și art. 19 alin. 4 din nr.OG 137/2000. Această hotărâre nu a fost atacată la instanță de contencios administrativ, constituind de drept titlu executoriu, conform dispozițiilor art. 195alin. 9 și 10 din OG137/2000.
Reclamanții, -, și aceștia se încadrează în categoria personalului auxiliar de specialitate, reclamanții, și - în categoria personalului conex iar reclamanții și în categoria personalului contractual.
Pentru verificarea pretențiilor acestora s-a reținut că prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/15 decembrie 2005 s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente pentru personalul din sistemul justiției.
Potrivit art. 2 din ordin " se acordă cu ocazia sărbătorilor de iarnă, reglementate legal,. unor categorii din cadrul instanțelor potrivit art. 4 alin. (1,3) din Normele Interne".
Or conform art. 4 alin. 1 din Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul nr. 2404/C/23.08.2004 emis de Ministerul Justiției, "Principalele criterii de repartizare individuală a stimulentelor sunt:
a) rezultatele meritorii obținute în activitate;
b) respectarea îndatoririlor prevăzute de lege;
c) calificativele anuale "foarte bine" sau "bine",
d) complexitatea sarcinilor de serviciu potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora;
e) celeritatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu;
f) lipsa sancțiunilor disciplinare".
De asemenea, conform alin. 3 al. art. 4 "In acordarea stimulentelor prevăzute la alin. 2 se au în vedere obiectivele propuse, importanța acestora pentru promovarea obiectivelor generale ale ministrului justiției, gradul de realizare a acestor obiective în termenele stabilite, precum și sărbătorile legale aprobate prin acte normative". După cum se poate observa, alin. 3 se referă la acordarea de către ministrul justiției a stimulentelor nominale prevăzute de alin. 2 al art. 4, astfel încât nu este aplicabil în cauza de față, reclamanții neîncadrându-se în ipoteza de acordare a acestei categorii de stimulente.
În schimb, întrucât Ordinul nr. 1921/C/2005 face referire expresă la art. 4 alin. 1 din Normele interne, tribunalul a constatat că, potrivit art. 2 alin. 2 din norme, repartizarea sumelor pentru instanțele judecătorești și instituțiile subordonate Ministerului Justiției, destinate stimulării personalului, se face de către ordonatorul principal de credite - care este, conform art. 1 alin. 3 din norme, ministrul justiției; că, în baza art. 3 alin. 1 din norme, aprobarea stimulentelor nominale pentru personalul propriu se face de către conducerea instanțelor judecătorești, cu respectarea criteriilor de repartizare individuală prevăzute de art. 4 alin. 1 din același norme.
Este de remarcat în acest context că aceste criterii au în vedere, circumstanțiat de complexitatea sarcinilor de serviciu, aspectul calitativ al activității desfășurate de personalul din sistemul justiției - respectiv judecători, personal auxiliar de specialitate, personal economic, tehnic, administrativ și de serviciu din cadrul instanțelor judecătorești, conform art. 2 alin. 1 din norme - și nu introduc limitări în raport de natura strictă a funcției sau postului deținut. Cu toate acestea, prin Ordinul nr. 1921/C/2005 s-a procedat astfel, nerespectându-se normele interne de acordare a stimulentelor, cu consecința încălcării principiului egalității de tratament și producerii unei discriminări indirecte a reclamanților - personal auxiliar de specialitate și personal conex.
Aceasta întrucât:
- există un tratament diferențiat în ceea ce-i privește, manifestat prin excluderea de la acordarea stimulentelor;
- este aplicat unor persoane aflate în situații comparabile; sub acest aspect este de reținut că atât art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 cât și art. 1 alin. 1 și art. 2 alin. 1 din Normele interne au în vedere stimularea "personalului din sistemul justiției", astfel încât reclamanții - personal auxiliar de specialitate și personal conex - se află în situație comparabilă cu personalul contractual;
- criteriu de discriminare care poate fi reținut este cel al categoriei profesionale;
- dreptul recunoscut de lege pretins încălcat este cel prevăzut de art. 39 alin. 1 lit. d din Codul muncii, respectiv "dreptul la egalitate de șanse și de tratament;
Tratamentul diferențiat nu este justificat obiectiv de un scop legitim, aceasta întrucât, deși dreptul la acordarea stimulentelor nu este unul fundamental, totuși ca o componentă a dreptului la egalitate de șanse și de tratament trebuia respectat. Aceasta nu în sensul acordării automate a stimulentelor, ci prin oferirea posibilității repartizării lor de către conducerea instanțelor, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 4 alin. 1 din Normele interne. Or, acest lucru nu a fost posibil în condițiile în care, în lipsa relevării unui scop legitim, prin Ordinul nr. 1921/C/2005 reclamanții au fost excluși de plano de la acordarea stimulentelor "cu ocazia sărbătorilor de iarnă".
Întrucât potrivit art. 5 din Normele interne aprobate prin Ordinul nr. 2404/C/2004 (respectiv art. 4 din actualele Norme interne aprobate prin Ordinul nr. 1008/C/2006), stimulentele nu fac parte din salariul de bază, nu se suportă din fondul de salarii, iar asupra lor nu se calculează contribuția pentru asigurări sociale, șomaj și pensie suplimentară, a fost respinsă cererea reclamanților privind înscrierea acestor sume în carnetul de muncă.
Totodată, tribunalul a respins cererea reclamanților -, și de acordare a stimulentelor în baza aceluiași ordin întrucât, conform adresei Tribunalului Botoșani din 25.02.2008, au beneficiat de acestea.
Referitor la cererea tuturor reclamanților de acordare a stimulentelor aferente anului 2006, s-a reținut că, potrivit art. 25 alin. 1 și 2 din Legea nr. 146/1997, din suma ce reprezintă 75% din sumele realizate din cheltuielile judiciare avansate de stat și din amenzile judiciare se constituie "un fond cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiției".
Conform alin. 3 al aceluiași articol, repartizarea veniturilor pe beneficiar se face în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției - respectiv prin Ordinul nr. 1008/C din 19 aprilie 2006.
După ce în art. 1 alin. 1 din Normele interne, aprobate prin acest ordin, se face referire la modul de constituire a fondului pentru acordarea stimulentelor, alin. 2 prevede că din veniturile de 75% "ministrul justiției repartizează prin ordin, pentru stimularea personalului, un procent de 1% pentru Înalta Curte de Casație și Justiției, 3% pentru parchete și 1% pentru Consiliul Superior al Magistraturii.
Din interpretarea coroborată a art. 1 și art. 2 alin. 1 din Normele interne rezultă că restul de 70% se va utiliza "pentru stimularea judecătorilor, personalului auxiliar de specialitate, personalului economic, tehnic, administrativ și de serviciu din cadrul instanțelor judecătorești, a personalului Ministerului Justiției, al Institutului Național de, al Institutului Național de Expertize criminalistice, precum și a personalului din Centrul Medical de Diagnostic și Tratament Ambulatoriu".
Potrivit art. 2 alin. 2 și 3 din norme, repartizarea sumelor pentru instanțe și instituțiile subordonate Ministerului Justiției se face de către ministrul justiției, după cum și în cadrul instanțelor judecătorești tot ministrul justiției este cel care, prin ordin, face repartizarea sumelor destinate stimulării personalului "pe ordonatori secundari și terțiari de credite, ținându-se seama, în principal, de gradul de colectare a acestor sume la nivelul ordonatorilor secundari și terțiari de credite".
După această modalitate de repartizare, la nivelul curților de apel și respectiv al tribunalelor, alin 5 al art. 2 din norme prevede efectuarea propunerilor nominale în vederea acordării stimulentelor de către colegiilor de conducere ale instanțelor, conform criteriilor de repartizare individuală prevăzute de art. 3 din norme.
Așadar, în cauză, în baza Normelor interne aprobate prin Ordinul nr. 1008/C din 19 aprilie 2006, ministrul justiției a repartizat Tribunalului Botoșani fonduri destinate stimulării personalului, astfel:
- pentru judecători prin Ordinul nr. 1744/C/13 iulie 2006;
- pentru personalul auxiliar de specialitate prin Ordinul 1793/C din 27 iulie 2006;
- pentru funcționarii publici și personalul contractual prin Ordinul nr.2800/C/30decembrie 2006.
Analizând sumele destinate acordării stimulentelor din anexele acestor ordine pentru Tribunalul Botoșanis -a constatat că acestea corespund cu sumele indicate de pârâtul Tribunalul Botoșani ca fiind plătite efectiv personalului din cadrul Judecătoriei Dorohoi.
De altfel, este de observat că în motivarea în fapt a acestui capăt de cerere reclamanții au făcut referire la suma colectată de către Judecătoria Dorohoi, probabil din eroare. Cu toate acestea, tribunalul a reținut că pretenția reclamanților este de a li se acorda stimulente într-un cuantum ce reprezintă 75% din suma colectată de Judecătoria Darabani în 2006 și că această pretenție este nefondată, întrucât nu au făcut dovada contrară celor probate de pârâți, respectiv că li s-ar fi cuvenit sume mai mari decât cele acordate în 2006, cu titlu de stimulente. Aceasta, întrucât susținerile cu privire la faptul că modul de calcul al acestor sume nu respecta Normele interne cu privire la procentul efectiv cuvenit instanțelor judecătorești - conform art. 1 alin. 2 și art. 2 alin. 1 din norme rezultând un procent situat sub 70% - și nici cu privire la gradul de colectare al sumelor - deoarece acesta se socotește la nivelul ordonatorilor secundari și terțiari de credite, nu la nivelul fiecărei instanțe.
In plus, cu privire la nivelul fondurilor repartizate Tribunalului Botoșani, cele trei ordine ale ministrului justiției se bucură de prezumția de legalitate, prevederile acestor neputând fi analizate în acest cadrul procesual.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen legal Ministerul Justiției, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor, amplu expuse, a arătat, în esență, că prima instanță nu a luat în considerare toate elementele ce caracterizează situația care a determinat conflictul. Criteriile de repartizare a stimulentelor, redate în normele interne aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2404/C/2004 are caracter exemplificativ, iar nu limitativ, ordonatorul de credite fiind cel care evaluează și stabilește la un moment dat necesitatea stimulării financiare, pe baza unor criterii ce corespund obiectivelor fixate în politica de dezvoltare a sistemului judiciar; că nu s-a analizat natura acestor stimulente și obligativitatea recompensării tuturor judecătorilor în același timp. financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut, ci are un caracter incert, încât nu poate fi apreciat ca un drept de creanță, lichidă și exigibilă; că prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1794/C/06 a fost aprobată repartizarea unui fond destinat stimulării personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, fond care li s-a adresat exclusiv, încât reclamanții nu pot invoca o diferență de tratament, care i-ar pune într-o situație discriminatorie. Reclamanții - personal contractual au beneficiat de stimulente în cuantum de 500 RON, fiind menționați expres în nr. 1921/C/05. În sentința atacată instanța a reținut suma de 350 lei, care nu se regăsește în, sub acest aspect hotărârea nefiind motivată.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate de pârât, în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată neîntemeiat recursul.
Astfel, cum corect a sesizat prima instanță, acordarea, prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005 a stimulentelor de 1700 lei doar magistraților din cadrul judecătoriilor, având o vechime de până la 3 ani, constituie act de discriminare, constatat prin hotărârea nr. 15/23.01.2006 a, care, neatacată la instanța de contencios administrativ, constituie de drept titlu executoriu.
Prin urmare, fiind constatată situația discriminatorie, în ce-i privește pe reclamanții - și, pentru înlăturarea efectelor acesteia pârâții au fost obligați la plata către cei doi magistrați a stimulentului în cuantumul prevăzut de Ordinul Ministrului Justiției.
Contrar susținerilor recurenților, prima instanță a avut în vedere la pronunțarea hotărârii atacate natura stimulentelor solicitate în cauză, criteriile ce stau la baza acordării acestora, factorii responsabili de repartizarea acestora și Ordinul Ministrului Justiției nr. 1793/C/27.02.2006.
La filele 49 - 57 dosar fond sunt atașate dovezile emise de Departamentul Financiar contabil al Tribunalului Botoșani privind stimulentele acordate reclamanților în baza Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005 și nr. 1793/27.07.2006.
Potrivit acestora, au încasat stimulente în sumă de 400 lei fiecare, reclamanții -, și (personal contractual), în baza Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005, motiv pentru care cererea celor trei reclamanți a fost respinsă cu referire la acest petit.
Prin urmare, cum prin dispozitivul sentinței nu s-a stabilit în sarcina pârâților obligația de plată către cei trei reclamanți - personal contractual a sumei de 350 lei, reprezentând stimulente prevăzute de Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/05, nu subzistă motivul de recurs privind nemotivarea sentinței sub acest aspect.
În considerarea celor ce preced, Curtea, constatând că nu sunt date în cauză motivele indicate de pârât și nici motive de nulitate a hotărârii ce pot fi invocate din oficiu,
Văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței nr. 432 din 12 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond. /
Tehnored.
Ex.2
27 mai 2009
Președinte:Dumitraș DanielaJudecători:Dumitraș Daniela, Plăcintă Dochița, Timofte Cristina
