Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 517/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale ale personalului din justiție -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE
DECIZIA NR. 517
Ședința public de la 30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Dumitraș Daniela
Judector: - -
Judector: - -
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanții, și toți cu domiciliul ales la Judec toria Dorohoi,-, jud. B, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertților B,-, sector 5, Tribunalul Boto șani,cu sediul în-, județul B și intimatul parte în proces Consiliul Național pentru Combaterea Discriminrii B, cu sediul în B, sector 1, nr.1-3, împotriva sentinței nr. 43 din 20 noiembrie 2008 pronunțat de Curtea de Apel Suceava - Secția conflicte de munc și asigurri sociale, în dosar nr-.
La apelul nominal fcut în ședinț public, lipsesc prțile.
Procedura este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care, instanța constatând recursul în stare de judecat, a rmas în pronunțare.
Dup deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de faț, constat:
Prin acțiunea adresat Curții de Apel Suceava înregistrat sub nr- din 11.08.2008, reclamanții, și toți cu domiciliul ales la Judec toria Dorohoi,-, jud. B, au solicitat ca prin hotrârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B și Tribunalul Boto șani, și citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminrii B, s se dispun obligarea pârâților la plata drepturilor bnești reprezentând prima de concediu pentru anii 2003, 2004, 2005 și 2006, actualizat la data plții în funcție de indicii de inflație la data plții.
Motivând acțiunea, reclamanții au artat c magistrații au beneficiat de acest drept, conform art. 411din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autoritții judectorești, și cu toate c aceast dispoziție a fost considerat abrogat, situație reținut prin decizia nr. XXIII din 12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, este o msur discriminatorie neacordarea acestui drept în continuare din moment ce a fost acordat altor categorii de personal din sistemul justiției. Au mai susținut reclamanții c nu au beneficiat de acest drept decât pentru anii 2001 și 2002, invocând prevederile legilor bugetare anuale prin care, anual, în mod succesiv, acest drept a fost suspendat cu înclcarea dispozițiilor art. 38 și 39 din Constituție și înclcarea dispozițiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnic legislativ. Au fost invocate și dispozițiile art. 1 și 2 din nr.OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare și art. 14 Curtea European a Drepturilor Omului, art. 5 alin. 2 și 3 din Codul Muncii privind interzicerea discriminrii, precum și decizia 23 din 12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost admis recursul în interesul legii în aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 1 din Legea nr. 50/1996 modificat prin nr.OG 83/2000.
S-a susținut c prin nr.OUG 146/2007, Guvernul României a înțeles s înlture discriminarea în domeniul salarizrii dispunând plata acestor sume începând cu anul 2001 și, cum Înalta Curte de Casație și Justiție prin deciziile pronunțate ulterior a stabilit c acordarea primelor de concediu de odihn este justificat pentru alte categorii de personal, au solicitat admiterea acțiunii în considerarea dispozițiilor nr.OG 137/2000 și a Protocolului nr. 12 la Convenția European a Drepturilor Omului.
Prin întâmpinarea formulat, pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, invocând dispozițiile art. 1 și 7 din Decretul nr. 167/2003 și a art. 283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii. Pe fondul cauzei, a susținut c dispozițiile art. 41 alin.1 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate începând cu data de 1.01.2003, prin intrarea în vigoare a nr.OUG 177/2002, sens în care s-a pronunțat și prin soluționarea recursului în interesul legii, statuând c magistrații sunt îndreptțiți la acordarea primelor de concediu de odihn numai pentru anii 2001 și 2002, decizie obligatorie conform art. 329 alin. 3 Cod procedur civil. Cât privește invocarea dispozițiilor nr.OG 137/2000, s-a artat c prevederile art. 1 și 2 din aceast reglementare au fost declarate neconstituționale prin decizii pronunțate de Curtea Constituțional.
Prin sentința nr. 43 din 20 noiembrie 2008, Curtea de Apel Suceava respins ca nefondat acțiunea reclamanților, reținând c dispoziția legal ce reglementa plata primei de concediu în favoarea magistraților pentru perioada 2003 - 2006 fost abrogat, astfel încât nu se poate vorbi nici de discriminare în înțelesul nr.OG 137/2000, fiind vorba despre un drept care nu mai este ocrotit de lege. Prin nr.OUG 146/2007, a fost reglementat modalitatea de plat a primelor de concediu pentru situația în care acest drept a fost doar suspendat la plat, în conformitate cu legile bugetare anuale succesive, neputându-se vorbi despre o discriminare în raport cu personalul ce urmeaz a beneficia de dispozițiile acestui act normativ, întrucât nu sunt situații comparabile.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, care au reiterat susținerile din acțiunea inițial privind îndreptțirea lor la acordarea primei de concediu pentru perioada 2003 - 2006, invocând ca temei juridic decizia nr. XXIII/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv nr.OUG 146/2007, act normativ prin care autoritțile române au încercat s înlture discrepanțele ce au aprut între diferitele categorii de salariați bugetari. Reclamanții au criticat faptul c instanța nu a avut în vedere conținutul expres al ordonanței de guvern, dispozițiile acesteia fcând menține expres despre "alte categorii de personal care beneficiaz de prima de concediu în baza legilor speciale", text care se refer și la magistrați. Totodat au invocat nesoluționarea excepției privind prescripția dreptului la acțiune, invocat de ctre pârât, respectiv neanalizarea efectului excepției de neconstituționalitate invocat de Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la.OUG nr. 75/2008, privind competența de soluționare a prezentei cauze.
Analizând actele și lucrrile dosarului, raportat la motivele de recurs formulate, instanța constat recursul ca fiind neîntemeiat.
Prin acțiunea formulat, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor salariale constând în primele de concediu pentru anii 2003 - 2006, invocând ca temei legal dispozițiile legii referitoare la interzicerea discriminrii, astfel cum sunt cuprinse în nr.OG 137/2000 cu modificrile și completrile ulterioare, precum și dispozițiile nr.OUG 146/2007.
În aplicarea dispozițiilor art. 411din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autoritții judectorești, prin decizia nr. XXIII din 12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit c magistrații sunt îndreptțiți la plata unei prime de concediu în perioada 2001 și 2002, dup aceast perioad dreptul la un astfel de premiu anual fiind abrogat, astfel c nu poate fi apreciat c este o msur discriminatorie, doar pentru c a fost acordat altor categorii de personal din interiorul și din afara sistemului justiției.
În cazul reclamanților, dreptul nu era recunoscut și ocrotit de lege începând cu 01.01.2003 fiind abrogat dispoziția legal ce reglementa plata primei de concediu, OUG146/2007 referindu-se doar la salariații pentru care dispozițiile legale ce reglementau plata primei de concediu au fost suspendate succesiv și nu abrogate, cum este cazul reclamanților.
În cazul personalului specificat de dispozițiile nr.OUG 146/2007, dreptul la prima de concediu era prevzut de legile de salarizare, situație care nu este valabil pentru magistrați, aceștia putând eventual beneficia de dispozițiile actului normativ indicat doar în msura în care dreptul la prima de concediu va fi mai întâi stabilit/constatat în favoarea acestora.
Întrucât în prezenta cauz, reclamanții nu au fcut dovada stabilirii acestui drept în favoarea lor într-un alt mod, dispozițiile normative invocate de aceștia neavând drept efect îndreptțirea acestora la plata primei de concediu pentru perioada 2003 - 2006, instanța urmeaz a constata acțiunea formulat de reclamanți ca fiind neîntemeiat.
Constatând recursul ca fiind neîntemeiat, în temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedur civil și art. 41 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, instanța va respinge ca nefondat recursul.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, și toți cu domiciliul ales la Judec toria Dorohoi,-, jud. B, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertților B,-, sector 5, Tribunalul Boto șani,cu sediul în-, județul B și intimatul parte în proces Consiliul Național pentru Combaterea Discriminrii B, cu sediul în B, sector 1, nr.1-3, împotriva sentinței nr. 43 din 20 noiembrie 2008 pronunțat de Curtea de Apel Suceava - Secția conflicte de munc și asigurri sociale, în dosar nr-.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public din 30 aprilie 2009.
Președinte, Judectori, Grefier,
Red.
Jud. fond. /
Tehnored.
Ex. 2
6.07.2009
Președinte:Dumitraș DanielaJudecători:Dumitraș Daniela, Plăcintă Dochița, Timofte Cristina
