Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 524/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale ale personalului din justiție -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 524
Ședința publică de la 30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Dumitraș Daniela
JUDECĂTOR 2: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier: - -
Pe rol, judecarea cererilor de recurs formulate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5 și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului, cu sediul în mun. B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 42 din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc pârâții recurenți, pârâții intimați Tribunalul Botoșani, Curtea de APEL SUCEAVA și reclamanții intimați, -, -, și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin acțiunea dresată Curții de APEL SUCEAVA, reclamanții, -, -, și au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor B, Tribunalul Botoșani și Curtea de APEL SUCEAVA, solicitând:
- obligarea acestor pârâți la calcularea și la plata despăgubirilor echivalente diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite reclamanților, calculate prin includerea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% și drepturile salariale primite efectiv, pentru perioadele 01.09.2000 - 09.08.2004 și 01.08.2007 - data pronunțării sentinței și pentru viitor, cât timp se păstrează condițiile pentru acordarea acestui spor;
- obligarea primilor 3 pârâți la calcularea și la plata sumelor reprezentând reactualizarea drepturilor solicitate, începând cu data scadenței lunare a fiecărei sume și până la data executării efective a hotărârii și respectiv dobânda legală de la data punerii în întârziere;
- obligarea pârâtului Tribunalul Botoșani la înscrierea în carnetele de muncă a reclamanților a mențiunilor corespunzătoare acordării acestor drepturi de natură salarială;
- obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor B să pună la dispoziția Ministerului Justiției a sumelor necesare achitării acestor drepturi bănești.
Prin aceeași acțiune reclamantul - a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției B cu sediul în B,-, sector 5, Tribunalul Neamț cu sediul în municipiul P neamț-, jud. N, Curtea de apel Bacău cu sediul în mun. B,-, jud. B, Ministerul Economiei și Finanțelor B cu sediul în mun. B-, sector 5, Cod -, solicitând:
- obligarea primilor trei pârâți la calcularea și la plata despăgubirilor echivalente diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite reclamantului -, calculate prin includerea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% și drepturile salariale primite efectiv, pentru perioada 01.09.2000 - 06.05.2002
- obligarea acelorași pârâți la calcularea și la plata sumelor reprezentând reactualizarea drepturilor solicitate, începând cu data scadenței lunare a fiecărei sume și până la data executării efective hotărârii și respectiv dobânda legală de la data punerii în întârziere;
- obligarea pârâtului Tribunalul Neamț la înscrierea în carnetul de muncă a mențiunilor corespunzătoare acordării acestor drepturi de natură salarială;
- obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor B să pună la dispoziția Ministerului justiției Bas umelor necesare acestor drepturi bănești.
Același reclamant a chemat în judecată și pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Botoșani, Curtea de APEL SUCEAVA, Ministerul Economiei și Finanțelor B, solicitând obligarea primilor 3 pârâți la calcularea și la plata despăgubirilor echivalente diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite reclamantului -, calculate prin includerea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% și drepturilor salariale primite efectiv, pentru perioadele 07.05.2002 - 09.08.2004 și 01.08.2007 - data pronunțării sentinței și pentru viitor, cât timp se păstrează condițiile pentru acordarea acestui spor;
- obligarea acelorași pârâți la calcularea și la plata sumelor reprezentând reactualizarea drepturilor solicitate, începând cu data scadenței lunare a fiecărei sume și până la data executării efective a hotărârii și respectiv dobânda legală de la data punerii în întârziere;
- obligarea pârâtului Tribunalul Botoșani la înscrierea în carnetul de muncă a mențiunilor corespunzătoare acordării acestor drepturi de natură salarială;
- obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor B să pună la dispoziția Ministerului Justiției B a sumelor necesare achitării acestor drepturi bănești.
Reclamantele și, cu domiciliul ales la Tribunalul Botoșani str. - - nr.8, jud. B au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Botoșani, Curtea de APEL SUCEAVA și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea primilor trei pârâți la plata aceluiași spor pentru perioada 1.09.2000 - 28.02.2005 și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea sumelor necesare achitării drepturilor salariale.
Motivând acțiunea reclamanții, -,., -, și, au arătat că prin sentința civilă nr. 1559/18.12.2007 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr- au fost acordate diferențele salariale aferente sporului de 50% pentru perioada 10.08.2004 - 31.07.2007, iar reclamanții și au arătat că prin sentința civilă nr. 784/14.05.2008 a Tribunalului Botoșani pronunțată în dosarul nr- au fost acordate diferențe salariale pentru sporul de 50% pentru perioada 1.03.2005 - 14.05.2008 și în continuare.
Au susținut că, prin decizia 21/10.03.2008 publicată în Monitorul Oficial 444 din 13.06.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, invocând considerentele acestei decizii obligatorii conform art. 329 alin. 3 din codul d e procedură civilă" fiind evocate și dispozițiile art. 1 și 2 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, dispozițiile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, Protocolul nr. 12 la această convenție, art. 16 din Constituția României.
Au mai arătat reclamanții că pentru drepturile solicitate anterior datei de 1.07.2005, nu a intervenit prescripția extinctivă întrucât potrivit dispozițiilor art. 166 din Legea nr. 53/2003 dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate, dar acest termen se întrerupe în cazul în care a intervenit o recunoaștere din partea debitorului. S-a motivat că deși dreptul magistraților la acordarea sporului de 50% a fost considerat de Ministerul Justiției și ceilalți ordonatori de credite ca fiind abrogat prin dispozițiile art. I pct. 32 și 42, din nr.OG 83/2000, prin decizia 21 din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit că abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 prin nr.OG 83/2000 a fost neconstituțională, astfel încât termenul de prescripție nu a început să curgă decât de la data publicării acestei hotărâri.
S-a mai solicitat înscrierea dreptului la sporul de 50% în carnetele de muncă ale reclamanților în temeiul Decretului art. 92/1976, iar în ce privește pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, s-a solicitat obligarea la alocarea sumelor necesare plății drepturilor salariale în raport de dispozițiile Legii nr. 500/2002, nr.HG 2008/2005 și nr.OUG 22/2002.
Pârâtul Ministerul justiției prin întâmpinarea formulată a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune, enunțând dispozițiile art.1 și 7 din Decretul nr. 167/1958, precum și art. 283 alin. 1 lit. c din legea nr. 53/2003, iar în privința reclamanților și a susținut că aceștia, având calitatea de asistenți judiciari, nu au beneficiat de sporul de risc și suprasolicitare, enunțând dispozițiile Legii nr. 50/1996 modificată și completată prin nr.OG 56/1997 și dispozițiile art. 3 din nr.OUG 179/1997.
Pârâtul Ministerul economiei și finanțelor prin Direcția generală a finanțelor publice a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că rolul său este acela de a elabora proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, fiind evocate și legile bugetare anuale nr. 743/2001, Legea nr. 631/2002, Legea nr. 507/2003, Legea nr. 511/2004. Pe fondul cauzei, a susținut că în raport de prevederile Legii nr. 500/2002 nu are nici competența de a iniția un proiect de notificare bugetară, neavând calitatea de ordonator principal de credite, și nici pe cea de calitatea de angajator această calitate aparținând Ministerului justiției.
Prin precizările formulate de reclamanții și cu privire la temeiul juridic al acțiunii, au arătat că au fost numite în funcția de asistent judiciar prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1316/C/2000, iar prin art. 3 din nr.OUG 20/2002 privind modificarea și completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească s-a stabilit că "asistenții judiciari în funcție sunt de drept magistrați consultanți, prin art. 2 din același act normativ dispunându-se în mod concret asupra salarizării acestei categorii profesionale în sensul că "magistrații consultanți beneficiază, în raport de vechimea în specialitate juridică, de drepturile de salarizare prevăzut pentru judecători, de la judecătorii de Legea nr. 50/1996". Cum în drepturile de salarizare ale judecătorilor de la judecătorii a fost cuprins și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică reglementate de prevederile art. 47, dispozițiile acestei ordonanțe nefiind abrogate, au solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Prin sentința nr. 42 din 20 noiembrie 2008, Curtea de APEL SUCEAVAa admis în parte acțiunea reclamanților, respingând ca nefondate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Ministerului economiei și finanțelor și a prescripției dreptului la acțiune, precum și capătul de cerere privind plata dobânzii legale.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, pentru ca prescripția să-și producă efectul extinctiv, este necesar ca orice titular al dreptului la acțiune să aibă posibilitatea reală de a acționa pentru protecția dreptului său. În condițiile în care prin nr.OG 83/2000 emisă în mod nelegal cu depășirea limitelor speciale stabilite prin legea drepturilor abilitare, s-a dispus abrogarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, este evident că reclamanții nu au avut posibilitatea de a se adresa instanțelor de judecată pentru plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, abia prin decizia 21/2000, constatând neconstituționalitatea normei de abrogare a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, cu modificările și completările ulterioare și aplicabilitatea în continuare a normei aparent abrogate, pe durata de timp de la abrogare și până la constatarea neconstituționalității normei abrogatoare neputându-se pune problema curgerii prescripției dreptului la acțiune pentru plata drepturilor salariale restante. În același timp, pârâtul Ministerul justiției, care în calitate de organ al administrației centrale a avut, conform HG83/2005 privind asigurarea și funcționarea Ministerului justiției, inițiativa legislativă în domeniul de activitate al justiției prin elaborarea de proiecte de acte normative în acest domeniu, dar și avizarea din punct de vedere a legalității, a proiectelor de acte normative elaborate de alte ministere, a recunoscut că datorează magistraților și personalului auxiliar de specialitate din justiție, drepturi salariale restante, începând cu anul 2000, stabilind ca termen de plată luna decembrie 2005, termen care însă nu a fost respectat.
Față de aceste aspecte, s-a reținut că, în cauză, au intervenit mai multe acte de întrerupere a prescripției prin adresele făcute de pârâtul Ministerul justiției către instanțe pentru a se întocmi situația de plată, privind drepturile salariale restante, atât pentru persoane care aveau, cât și pentru cele care nu dețineau un titlu executoriu, fiind emise în acest sens, diferite ordine, respectiv Ordonanța 903/C/2003 din 28.03.2003 pentru constituirea comitetului mixt de soluționare a problemelor de natură salarială a magistraților sau Ordonanța nr. 3/C/2005 prin care s-a dispus calcularea și actualizarea sumelor datorate magistraților și personalului din organele autorității judecătorești conform anexelor 11-18. De asemenea, la inițiativa Ministerului justiției a fost inclusă în strategia de reformă a sistemului judiciar și planul de activitate pentru anul 2005 - 2007 (aprobat prin nr.HG 232/2005 publicat în Monitorul Oficial) măsura plății drepturilor salariale restante, dar și eliminarea discriminării în domeniul salarizării magistraților și personalului auxiliar de specialitate, acest act normativ fiind semnat atât de Ministerul justiției cât și de Ministerul economiei și finanțelor.
În aceste împrejurări, față de dispozițiile nr.HG 232/2005, act normativ publicat în Monitorul Oficial cu putere de lege și efecte erga omnes, și anexa nr. 2 cap. VI pct. 3.2, prin care s-a stabilit scadența de plată a drepturilor salariale restante în luna decembrie 2005, respectiv 31.12.2005, finele acestei luni, prescrierea dreptului la acțiune începe să curgă din ziua următoare datei stabilite de pârâtul Ministerul justiției, respectiv începând cu 01.01.2006, situație în care acțiunea reclamanților, promovată la data de 9 august 2008 trebuie considerată ca fiind formulată în cadrul termenului de 3 ani, prevăzut de art. 161 și 283 alin.1 lit. c din Codul Muncii.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul economiei și finanțelor, s-a constatat că în raport de prevederile art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, acest pârât are stabilite atribuții în ceea ce privește elaborarea proiectul bugetului de stat, al legilor bugetare anuale și al raportului asupra proiectului bugetului de stat, respectiv proiectul legii de resurse bugetare, astfel încât cererea reclamanților având ca obiect alocarea de către acest pârât a fondurilor necesare pentru achitarea drepturilor salariale restante apare ca fiind întemeiată. Conform art. 131 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, iar conform OG nr. 22/2000 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, creanțele stabilite prin titluri executorii se achită din sumele aprobate prin bugetul acestora, ordonatori principali de credite având obligația de a dispune toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii, virarea acestor sume efectuându-se pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile Legii nr. 500/2002 și a Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.
Pe fondul cauzei, potrivit art. 47 din legea nr. 50/1996 republicată, astfel cum a fost acesta interpretat prin decizia nr. 21 din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție B - Secțiile Unite de admitere a recursului în interesul legii declarat de procurorul general al României de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea reține că magistrații au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară. Acest spor de 50%, de risc și suprasolicitare neuropsihică, solicitat de reclamanți, fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 echivalând cu o lipsire a reclamanților de proprietatea asupra acestui bun. Ori, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, doar pentru o cauză de utilitate publică. Din cuprinsul nr.OG 83/2000, prin care s-a abrogat art. 47 din Legea 50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare. Apreciind că există un conflict între art. 1 pct. 42 din OG83/2000, care a abrogat art. 47 din Legea 50/1996 și art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța urmează preponderență și a face aplicarea acestui din urmă text legal, în sensul obligării pârâților la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzută de art. 47 din Legea 50/1996 pentru perioadele specificate în acțiune.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, care a criticat modul de aplicare a legii în cauză, arătând că drepturile salariale solicitate de reclamanți trebuiau valorificate de aceștia înainte de împlinirea termenului de prescripție de 3 ani de la data la care dreptul subiectiv invocat s-a născut, respectiv a fost încălcat. Pentru a opera întreruperea prescripției, era necesar ca debitorul să recunoască expres debitul, dispozițiile legale reținute de instanță ca având efect de întrerupere nefăcând referire la sporul solicitat de reclamanți. În ceea ce privește reclamanții asistenți judiciari, s-a arătat că instanța supremă a fost sesizată doar cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, în raport cu prevederile art. 1 pct. 42 din OG83/2000, respectiv ale Legii nr. 334/2001, pronunțându-se cu privire la judecători, procurori, magistrați asistenți și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor, în mod greșit fiind extinsă categoria beneficiarilor acestui spor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs și pârâtul Ministerul economiei și finanțelor care a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive, în raport de atribuțiile concrete ce îi revin în baza dispozițiilor legii privind finanțele publice.
În drept, cererile de recurs au fost întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 din codul d e procedură civilă.
Examinând recursurile, prin prisma motivelor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În conformitate cu dispozițiile art. 329 al. 3 din codul d e procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, Curtea reținând că reclamanții au avut calitatea de judecători, respectiv asistenți judiciari, astfel că acțiunea acestora este întemeiată. Ca urmare a admiterii primului capăt de cerere, în mod corect s-a procedat la obligarea Tribunalului Botoșani la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, acest capăt de cerere având caracter accesoriu.
Referitor la critica formulată în recurs privind extinderea limitelor efectelor deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 2 al. 1 din OUG nr. 20/2002 "Magistrații consultanți beneficiază, în raport cu vechimea în specialitate juridică, de drepturile de salarizare prevăzute pentru judecătorii de la judecătorii de Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești". Față de această dispoziție cu caracter normativ, instanța apreciază că nu pot fi considerați excluși magistrații consultanți/asistenți judiciari de la aplicarea dispozițiilor art. 47 din Lega nr. 50/1996, astfel cum au fost acestea interpretate de instanța supremă, actul normativ citat dispunând că aceștia sunt salarizați la nivelul judecătorilor de judecătorie, fără nici o altă excludere ori restricție.
În ceea ce privește respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, instanța constată că s-a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în cauză. Astfel, prescripția se constituie într-o sancțiune specifică de natură a limita exercițiul acțiunilor civile de către reclamanții nediligenți, în cauză neputând fi reținută în sarcina reclamanților vreo culpă în neexercitarea acțiunii, cu atât mai mult cu cât cele două ministere pârâte au întreprins demersuri în sensul eliminării tuturor formelor de discriminare de natură salarială dintre magistrați. Susținerile pârâtului Ministerul justiției privind necesitatea ca recunoașterea debitului, în vederea producerii efectului întrerupător de prescripție, sunt corecte, însă acestea nu pot duce la reținerea excepției invocate. Astfel, în raport de modificările succesive aduse dispozițiilor legale vizând salarizarea magistraților, reclamanții nu au avut nici un moment posibilitatea efectivă și reală de a solicita acest spor între anii 2000-2008, având în vedere că exista o aparentă abrogare expresă a acestui spor. Odată cu această aparentă abrogare, dreptul la acest spor a încetat să mai existe, posibilitatea de a solicita acordarea drepturilor salariale cu acest titlu, în condiții de așteptare rezonabilă a unui rezultat favorabil, apărând abia în martie 2008, odată cu pronunțarea deciziei în interesul legii. Analizând posibilitatea efectivă și reală de a cere acest drept atât timp cât dreptul fusese suprimat expres de legiuitor (nelegal, astfel cum s-a dovedit ulterior), se observă că nu se poate imputa o lipsă de diligență din partea creditorilor/reclamanți, fiind vorba de o situație complet atipică, instanța supremă constatând că a avut loc o abrogare nelegală, ce nu a putut fi constatată în alt mod, decât prin pronunțarea unui recurs în interesul legii.
Cu privire la cel de-al doilea recurs, se reține că potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea - privind finanțele publice, Ministerul economiei și finanțelor coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 al. 1 pct. 2 din HG208/2005, ministerul pârât este cel care are ca atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare. În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului justiției de către Ministerul economiei și finanțelor, cel dintâi ar fi practic în imposibilitate de a achita sumele la care ar fi obligat prin prezenta hotărâre. În situația în care nu ar fi obligat și Ministerul economiei și finanțelor să rectifice bugetul cu sumele necesare reparării prejudiciului suferit de reclamanți și intervenienți, hotărârea judecătorească ar fi lipsită de una dintre cele mai importante funcții ale sale, respectiv puterea executorie.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă și al dispozițiilor legale mai sus arătate, urmează ca instanța să respingă recursurile ca nefondate.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de pârâtul Ministerul justiției și libertăților cetățenești, cu sediul în mun. B,-, sector 5, și Ministerul economiei și finanțelor - prin DGFP S,-, jud. S împotriva sentinței nr. 42 din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
ex.2/22.06.2009
Președinte:Dumitraș DanielaJudecători:Dumitraș Daniela, Plăcintă Dochița, Timofte Cristina
