Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 52/2010. Curtea de Apel Bacau
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 52
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doru Octavian Pîrjol Năstase
JUDECĂTOR 2: Camelia Viziteu
Judecător - - -
***
Grefier -
&&&&&&&
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTITIEI SI LIBERTATILOR și B - în calitate de reprezentant al MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.1439/D din 28.10.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile, respectiv recurenții-pârâți, intimata-reclamantă și intimații-pârâți Tribunalul Bacău șu Curtea de Apel Bacău.
Procedura de citare - legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, care a învederat instanței că recurenții au solicitat judecarea în lipsă, după care:
Nefiind cereri prealabile, s-a constatat dosarul în stare de judecată și, față de faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă, s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, constată că:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- a Tribunalului Bacău, la data de 07 august 2009, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții: Ministerul Justiției; Ministerul Finanțelor Publice; Tribunalul Bacău și Curtea de Apel Bacău pentru ca pe cale de hotărâre judecătorească aceștia să fie obligați la:
- pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Bacău și Curtea de Apel Bacău la plata către reclamantă a sporului de risc și solicitare neuropshică în procent de 50% din salariul de bază lunar, începând cu 15.06.2009, la zi precum și în continuare pentru viitor, actualizate cu indicele de inflație la data exercitării efective;
- pârâtul Ministerul Finanțelor Publice Economiei și Finanțelor Publice să aloce în bugetul Ministerului Justiției sumele necesare efectuării plăților drepturilor salariale acordate reclamanților prin hotărârea ce se va pronunța;
- pârâtul Tribunalul Bacău să efectueze mențiunile privind acordarea acestui spor în carnetul de muncă al reclamantei.
La dosar, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a depus întâmpinare, prin care a invocat lipsa calității sale procesuale pasive.
Prin sentința civilă nr.1439/D/28.10.2009, pronunțată de Tribunalul Bacăus -au dispus următoarele:
S-a respins excepția lipsei calității procesuale invocate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTITIEI, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINATELOR PUBLICE, reprezentant legal de DIRECTIA GENERALĂ A FINATELOR PUBLICE B, TRIBUNALUL BACAU, CURTEA DE APEL BACAU.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Bacău și Curtea de Apel Bacău să-i achite reclamantei drepturile bănești aferente sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază lunar începând cu data de 15.06.2009 la zi, precum și în continuare pentru viitor, sume actualizate în funcție de indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce și să includă în bugetul Ministerului Justiției sumele necesare efectuării plăților salariale sus menționate.
A fost obligat pârâtul Tribunalul Bacău să efectueze mențiunile privind acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropshică în carnetul de muncă al reclamantei.
Considerentele reținute de instanță au fost următoarele:
Prin Decret al Președintelui României, reclamanta a fost numită începând cu data de 15 iunie 2009 judecător la Judecătoria Bacău.
Deși, potrivit art. 47 din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 %din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, pârâtele nu au inclus acest spor în salariul de bază al reclamantei.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și prin art. 231 din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art. I, pct. 42 din nr.OG 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești publicată în Of. al României, Partea, I, nr. 425 din 01.09.2000, s-a dispus că art. 47 se abrogă, însă acesta ordonanță a fost emisă cu depășirea limitelor legii speciale de abilitare, respectiv Legea 125/2000 prin care Guvernul a fost obligat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, iar nu și să abroge dispoziții din aceasta.
În acest fel au fost încălcate dispozițiile art. 108 alin. 3 cu referire la art. 73 alin. 1 din Constituția României.
Argumentele acestea au fost reținute și de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia în Interesul Legii nr. 21/2008. În considerentele acestei decizii se arată că instanțele judecătorești pot să se pronunțe asupra regularității actului de abrogare și a aplicabilității în continuare a normei abrogate pe considerentul că: Curtea Constituțională are însă în competență numai conflictele de constituționale ale dispozițiilor din legile și ordonanțele în vigoare iar verificarea constituționalității și soluționarea excepției de neconstituționalitate având ca obiect sumele obligate în prezent revine, prin interpretarea per a contrario, a art. 147 alin. 1 cu referire la art. 126 alin.1 din Constituție, instanțelor judecătorești.
În prezenta cauză se mai găsesc aplicabile și hotărârile pronunțate de către în cauzele Duchez contra Franței și Beian contra României, hotărâre în care s-a statuat că există discrepanțe atât timp cât diferența de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate în situații analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă, fiind încălcat astfel art. 14 din Convenție.
Ori, în această cauză, reclamanta este discriminantă față de colegii săi de la Judecătoria Bacău, cărora le-a fost recunoscut dreptul la acest spor prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
Este adevărat că pârâtul Ministerul Finanțelor Publice nu are nici un raport juridic de muncă cu reclamanta, dar tot Ministerul Finanțelor Publice este cel care răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, de executarea bugetului de stat și de includerea exercițiului bugetar.
Pârâtul Ministerul Justiției are calitatea de ordonator principal de credite dar aceste credite bugetare sunt aprobate și virate în contul Ministerului Justiției de către pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
Existența sau lipsa calității procesuale trebuie determinată în concret, la speță, în raport de litigiul dedus judecății.
În procesul civil, calitatea procesuală presupune justificarea dreptului sau a obligației unei persoane de a participa ca parte în procesul civil. Această justificare nu presupune cu necesitate existența unui drept subiectiv, rezultat al stabilirii unui raport juridic de drept substanțial (în cazul calității procesuale active) și nicio obligație inclusă în conținutul unui raport juridic de drept substanțial (în cazul calității procesuale pasive).
Pe cale de consecință, dacă nu s-ar reține calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice în prezenta cauză, obligarea doar a Ministerului Justiție la plata acestui spor salarial ar fi lipsită de eficacitate juridică, deoarece Ministerul Finanțelor Publice este cel care alocă creditele bugetare și care nu ar mai asigura astfel sumele necesare plății acestui drept salarial.
Ordinul comun nr. 1859/C/2484/26690/131/3774 din 2008, emis de către Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și invocat în aplicarea sa de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi reținut ca argument deoarece acest Ordin se referă la modalitatea de eșalonare a plății sumelor prevăzute în titluri executorii emise până la data intrării în vigoare a nr.OUG 75/2008.
În cauză nu sunt incidente nici dispozițiile Deciziei nr. 838/27.05.2009 a Curții Constituționale potrivit cărora Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norma juridică cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acesteia și aceasta pentru că în cauză este aplicabilă Decizia în Interesul Legii a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 21/2008, iar ea este anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 838/27.05.2009. Astfel spus norma juridică civilă nu retroactivează, ci ea produce efecte juridice din momentul intrării în vigoare, pentru viitor.
Conform art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, Decizia în interesul legii nr.21/2008 a Înaltei Curții de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanțe.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice.
Pârâtul Ministerului Justiției și Libertăților a invocat ca motiv de recurs greșita aplicare a legii (art.304 pct.9 Cod pr.civilă) criticând soluția doar în ceea ce privește admiterea capătului de cerere pentru viitor, având în vedere dispozițiile art.47 din Legea nr.330/2009.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a reiterat ca motiv de recurs excepția lipsei calității sale procesuale pasive pe care a invocat-o și la instanța de fond.
Intimata nu a depus întâmpinare la recurs și nu au fost administrate probe noi în recurs.
Recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce succed.
Sentința recurată a fost pronunțată la 28.10.2009, iar dispozițiile art.49-52 și ale art.4 al.1-4 din Anexa nr. VI din Legea nr.330/2009 au intrat în vigoare conform art.47 din această lege la12.11.2009, respectiv la 1.01.2010, deci la o dată ulterioară soluționării acțiunii formulate de către reclamantă.
În aceste condiții prima instanță a dispus în mod legal ca drepturile salariale să fie acordate și după data de 28.10.2009, adică și pentru viitor.
Stabilirea datei până la care urmează să fie plătit sporul de 50% reprezintă o problemă de executare și nu una de judecată asupra fondului.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă în cauză deoarece conform art.1 din nr.OUG22/2002, acesta are obligația de a aloca din bugetul de stat, către ordonatorii principali de credite, sumele de bani cuprinse în bugetele acestora și care sunt destinate plății drepturilor salariale stabilite prin sentința recurată.
Hotărârea recurată fiind legală și temeinică, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - în calitate de reprezentant al MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.1439/D din 28.10.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă și intimații-pârâți TRIBUNALUL BACĂU și CURTEA DE APEL BACĂU.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
GREFIER,
Red.sent. - /
Red.dec.
Tehnored. - 7 ex.
25.02.2010
Președinte:Doru Octavian Pîrjol NăstaseJudecători:Doru Octavian Pîrjol Năstase, Camelia Viziteu